Infectii nosocomiale

Infectii nosocomiale

Infectiile nosocomiale sunt infecţiile contractate în spital sau alte unităţi sanitare, si se referă la orice boală datorată microorganismelor, boală ce poate fi recunoscută clinic sau microbiologic, care afectează fie bolnavul, datorită internării lui în spital sau îngrijirilor primite, fie ca pacient spitalizat sau în tratament ambulatoriu, fie personalul sanitar datorită activităţilor sale.

-reflectă schimbările din ecosistemul uman:

-abuz de antibiotice, neglijarea igienei,

-perturbarea raporturilor dintre agenţii patogeni,

-grupuri mari de imunosupresaţi.

Incidenta este in crestere peste tot in lume, cauzele sunt comune dar si diferite, in raport cu gradul de dezvoltare a unei tari sau regiuni.

Teoretic, orice agent patogen din lumea virusurilor, bacteriilor, parazitilor sau micetelor, pot produce infectie nozocomiala, in functie de:

- conditiile generale dintr-o unitate medico-sanitara,

- natura gazdelor umane,

-particularitatile agentilor patogeni circulanti,

-specificul prestatiilor efectuate,

-situatia din populatia generala, etc.

In mod frecvent cele mai grave IN sunt cauzate de agenti patogeni cu rezistenta mare in mediu, iar pentru unele bacterii, aceasta se caracterizeaza prin plurirezistenta la antibiotice (stafilococi, E.coli, Klebsiella, Proteus, Pseudomonas aeruginosa, Yersinia, Campylobacter). La acestea se adauga virusurile hepatitice, HIV, virusurile cu poarta de intrare la nivelul cailor respiratorii, micete, paraziti etc.

Procesul epidemiologic in i.n.

Surse de agenti patogeni

 -bolnavi cu boli netransmisibile, care pot prezenta forme atipice de boala transmisibila sau sunt purtatori de agenti patogeni

-bolnavi cu boala transmisibila, dar purtatori ai altor agenti patogeni.

In IN, purtatorii de agenti patogeni, in afara celor 3 categorii clasice (preinfectiosi, sanatosi si fosti bolnavi), se mai clasifica si in raport de zona anatomica pe care o colonizeaza (nazali, faringieni, nazofaringieni, tegumentari, fecali, urinari, vaginali).

Sursele de agenti patogeni pot proveni din urmatoarele categorii populationale:

-personalul medico-sanitar de baza,

-stagiari (medici, studenti, elevi),

- personalul auxiliar (intretinere, bucatarie, spalatorie, magazii)

- vizitatori.

Moduri si cai de transmitere

Modul direct presupune transmiterea agentilor patogeni prin relatii intre bolnavi, intre acestia si personalul medico-sanitar, cu ocazia efectuarii diferitelor prestatii si in cadrul „modului de viata” specific serviciilor de asistenta spitaliceasca sau de ambulator, cu aglomeratii si conditii igienico-sanitare cu risc.

Modul indirect este predominant deoarece, frecvent, intervin agenti patogeni cu rezistenta mare, avand astfel posibilitatea de a fi vehiculati prin aer, apa, pulberi de sol, obiecte (inclusiv instrumenatr medico-chirurgical, mobilier, elementele bailor si WC-urilor, termometre, spatule), medicamente si produse biologice cu administrare fractionata si expuse contaminarii; deasemeni, mainile bolnavilor si diferitelor categorii de personal care vin in raport cu acestia.

Receptivitatea

Prin natura prestatiilor solicitate, bolnavii sunt receptivi in grade diferite, fata de agresiunea agentilor implicati in IN. Imunosupresatii, bolnavii cu arsuri, marii traumatizati etc. Constituie grupuri cu risc crescut fata de IN.

Sectoarele din spital cu risc crescut de IN sunt:

-sectiile de ATI

-sectiile de chirurgie – arsuri

-sectiile de hematologie-oncologie

Formele clinice cele mai frecvente de IN sunt:

-infectiile urinare

-infectii de cateter

-pneumonii

-infectiile plagilor operatorii.

Preventia

Masurile preventionale generale includ:

-preocupari pentru ca proiectarea si realizarea constructiilor pentru asistenta medico-sanitara sa dispuna de circuite multiple si alte facilitati care sa evite diseminarea agentilor patogeni

- aisgurarea unei igienizari zilnice corecte, decontaminare, dezinsectie si deratizare periodica 3

- folosirea corecta a circuitelor pentru persoane si materiale

- reglementarea accesului vizitatorilor

- asigurarea unor operatiuni corecte de pregatire si efectuarea sterilizarii instrumentarului si a altor materiale

- pastrarea in rezerva a unor antibiotice cu spectru larg pentru interventia de urgenta in caz de infectia nosocomiala produsa de agenti rezistenti la antibioticele utilizate.

Masurile specifice si speciale bazate pe aplicarea antibioticelor, imunoglobulinelor si vaccinurilor au o utilizare limitata si numai la indicatiile specialistilor si dependent de situatia din populatia generala.

Combaterea

In cazul aparitiei unei imbolnaviri de tip nosocomial se va efectua, cu caracter de urgenta:

-ancheta epidemiologica, interventii epidemiologice, clinice si cu laboratorul pentru depistarea si izolarea bolnavilor;

-se vor institui masuri de protectie a celorlalti bolnavi, mai ales cei cu risc;

-se suspenda internarile;

-se desfasoara investigatii complexe pentru depistarea si corijarea cauzelor care au determinat imbolnavirile;

-se suspenda total sau partial, pe termene variate, activitatea serviciului, timp in care se vor efectua renovari si reprofilari;

-in cazul repetarii unor episoade epidemice, unitatea poate fi desfiintata;

-educatia si instruirea personalului medico-sanitar va completa procesul de combatere.