Pages

Recoltarea produselor biologice si patologice introducere.

RECOLTAREA PRODUSELOR BIOLOGICE SI PATOLOGICE INTRODUCERE Recoltarea diverselor probe ( de sange, de urina etc) poate afecta direct diagnosticul, tratamentul si vindecarea pacientului. De cele mai multe ori, asistenta este drect responsabila de recoltarea prompta si corecta a acestor probe. In unele cazuri, chiar daca nu asistenta este cea care recolteaza, ea trebuie sa verifice proba, sa pregateasca pacientul, sa asiste medicul, sa-l ajute la efectarea respectivei recoltari, sa acorde ingrijiri specifice pacientului dupa recoltare.. Exista anumite teste pentru care pacientul trebuie invatat cum sa si le faca singur acasa (glicemia pe glucotest).
Importanta analizelor de laborator
-completeaza simptomatologia bolilor cu elemente obiective -infirma sau confirma diagnosticul clinic -reflecta evolutia bolii si eficacitatea tratamentului -confirma vindecarea
-semnaleaza aparitia unor complicatii -permit depistarea imbolnavirilor infectioase ca si a persoanelor sanatoase purtatoare de germeni patogeni
Rolul asistentei recolteaza analizele la indicatia medicului respecta orarul recoltarilor pregatirea psihica si fizica a pacientului
O buna intelegere si informare despre testul pe care pacientul trebuie sa il efectueze in scop diagnostic ne va ajuta sa pregatim pacientul adecvat pentru respectiva manevra. Explicandu-i pacientului procedura medicala cu claritate si vom castiga increderea si cooperarea sa. De exemplu, inaintea unei recoltari dificile si dureroase ( cum ar fi punctia de maduva osoasa) trebuie sa informam pacientul asupra tipului si gradului de disconfort pe care probabil il va simti. De asemenea trebuie informat cat timp va dura procedura, la ce efecte sa se astepte dupa si in cat timp vor fi gata rezultatele. Stiind exact la ce sa se astepte, pacientului ii va fii mult mai usor sa coopereze si sa suporte manevra in sine.Daca trebuie doar sa asistam medicul in timpul unei recoltari, trebuie vorbit cu pacientul pe parcursul acesteia, sa il incurajam, si apoi sa-l supraveghem pentru eventualele efecte adverse sau complicatii, pregatite pentru a acorda ingrijirile specifice in orice situatie. Unele teste necesita instructiuni detaliate pentru a ne asigura de cooperarea totala a pacientului si de corecta recoltare a probelor, cu atat mai mult cu cat unele necesita anumite conditii de recoltare si schimbarea regimului de viata inaintea recoltarii ( o dieta speciala, un mod corect de recoltare de catre insusi pacient, etc). Consimtamantul pacientului
Este un drept al pacientului sa i se ofere toate informatiile pentru a intelege exact ce i se va face, procedura medicala in sine, riscurile si implicatiile manevrei inainte de a consimti si a semna ca este de accord cu efectuarea procedurii. A explica procedura, cum va fi efectuata si potentialele riscuri este in primul rand responsabilitatea medicului. Asistenta va relua explicatiile medicului, se va asigura ca pacientul le-a inteles bine si va verifica daca pacientul a semnat consimtamantul atunci cand este necesar. pregatirea materialelor si instrumentelor necesare 1. Eprubeta pentru examen sumar urina (Examen sumar de urina)
2. Urocultor (Urocultura) 3. Tub recoltare sange pentru determinarea analizelor biochimice si imunologice (capac rosu) 4. Tub recoltare sange pentru determinarea analizelor biochimice si imunologice (capac galben) 5. Tub recoltare sange K2-EDTA pentru determinarea analizelor hematologice (capac mov) 6. Tub recoltare sange 3.2% citrat citrate de sodium pentru determinarea testelor de coagulare (capac bleu) 7. Tub recoltare sange 3,8% citrat de sodium pentru determinarea VSH (viteza de sedimentare a hematiilor (capac negru) 8. Tub recoltare sange Sodium F-K3-EDTA pentru determinarea glicemiei (capac gri) 9. Coprocultor (materii fecale) 10. Coprocultor cu mediu de transport (materii fecale - coprocultura) efectueaza tehnica cu professionalism completeaza imediat si corect buletinul de analiza etichetarea produsului transporta la laborator ambalate corespunzator(cutii cu capac)
Masuri de protectie:
Masurile de protectie trebuie luate atat pentru asistenta cat si pentru pacient. Dupa recoltare, produsul trebuie pastrat si transportat in conditii optime, care sa nu afecteze rezultatul. Tipuri de laboratoare :
Laborator de hematologie:pentru analize hematologice;aceste analize se executa in majoritatea bolilor si in mod special in bolile de sange.
Laborator de biochimie:executa analize biochimice din sange,urina si alte produse,analizand substantele minerale sau organice din compozitia lor.
Laborator de microbiologie:depisteaza existenta microbilor,in cazul bolilor infectioase.
Laborator de virusologie:depisteaza existenta virusilor in produsul biologic recoltat.
Laborator de parazitologie:pune in evident diferiti paraziti,localizati in corpul uman.
Laborator de serologie:pune in evidenta anticorpi fabricati de corpul uman cu ocazia unei eventuale boli microbiene.
Laborator de endocrinology:pentru analiza hormonale
Laborator de micologie:pentru analiza ciupercilor.
Laborator de igiena:pentru analiza apei,aerului,alimentelor
Laborator de toxicologie:pentru analiza toxinelor din corp .
RECOLTAREA SANGELUI Sângele se recoltează pentru examene: hematologice biochimice
bacteriologice parazitologice serologice
Recoltarea se face prin: punctie capilara puncţie venoasă puncţie arterială
PUNCTIA CAPILARA
Definitie Recoltarea sangelui capilar pentru analize de laborator
Scop
Recoltare -glicemie,cholesterol,hemoleucograma,hemoglobina TS(timp de sangerare),TC(timp de coagulare),grup sanguin,Rh
Materiale necesare
lanteta sterila sau ac de punctie steril,stilet special steril de unica folosinta
antiseptic pentru tegument(alcool 90grade)
tampoane sterile
pipeta Potain(pentru numararea elementelor figurate),
hartie de filtru
lame de sticla,lamele(pentru frotiu)
benzi de testare
manusi de protectie,
tavita renala
Locuri de electie pulpa degetului inelar sau mediu lobul urechii, fata plantara a halucelui si calcai, la copil
Pregatire pacient
Psihica:se explica necesitatea efectuarii tehnicii Fizica :se aseaza in pozitie sezand cu bratul sprijinit;spalarea mainilor cu apa si sapun,se usuca corect
Tehnica
se spala mainile
se imbraca manusile
se aseptizeaza locul punctiei cu un tampon cu alcool
se asteapta evaporarea alcoolului
cu o miscare brusca se inteapa pulpa degetului,perpendicular pe straturile cutanate
se sterge prima picatura de sange cu tampon uscat sau hartie de filtru
se lasa sa se formeze o noua picatura de sange din care se recolteaza cu pipeta sau pe lama(se pune o picatura de sange pe benzile de testarea glicemiei,colesterolului;1picatura pe lama de sticla pentru frotiu simplu sau frotiu in picatura groasa;
pentru determinarhematologice(hemoglobina,hematii,leucocite )se utilizeaza pipeta Potain
Efectuarea unui frotiu
la extremitatea unei lame se pune o picătură de 3-4 mm diametru
se aşează o lamelă cu marginile şlefuite în unghi de 45° cu lama (picătura se întinde prin capilaritate)
lamela se trage către partea liberă a lamei, păstrând aceeaşi înclinaţie şi antrenând toată picătura fără să o fragmenteze
se agită lama pentru uscare
se etichetează şi se trimite la laborator
un frotiu bun este fara goluri,cu un strat regulat
Examenul in picatura groasa
pentru examenul în picătură groasă sângele se recoltează sub formă de picătură groasă
se recoltează pe fiecare extremitate a lamei câte 3 picături cât mai apropiate între ele
cu colţul unei lame şlefuite se amestecă picăturile formând o pată circulară cu diametrul de aproximativ 1,5-2 cm
se continuă amestecarea picăturilor până se formează un mic cheag – semnul unei defibrinări complete
uscarea frotiului se face prin agitarea lamei
numele bolnavului şi numărul buletinului de analiză se înscriu direct pe lamă cu creion dermatograf
picătura groasă se execută pentru punerea în evidenţă a plasmodiilor malariei (recoltarea se face în cursul accesului febril când numărul paraziţilor în sânge este foarte mare).
PUNCTIA VENOASA
Definitie
Puncţia venoasă reprezintă crearea unei căi de acces într-o venă prin intermediul unui ac de puncţie.
Scop
explorator recoltarea sângelui pentru examene de laborator – biochimice, hematologice, serologice şi bacteriologice
terapeutic administrarea unor medicamente sub forma injecţiei şi perfuziei intravenoase recoltarea sângelui în vederea transfuzării sale executarea transfuziei de sânge sau derivate ale sângelui sângerare 300 – 500 ml în edemul pulmonar acut, hipertensiune arterială.
Materiale necesare
Materialele se pregatesc in functie de scop tava medicala garou sau banda Esmarch manusi
Locul punctiei paduri cu alcool tavita renala holder cu acul atasat sau ac pentru holder si holder vacutainere cu aditivii specifici in functie de analiza ceruta(EDTA,citrat de sodiu 3,8%,heparina) seringi+ace sterile etichete formular analize pentru laborator recipient special de colectare si transportare a probelor de laborator solutii medicamentoase materiale pentru perfuzie materiale pentru transfuzie bandaj adeziv pentru locul punctiei recipiente pentru colectarea deseurilor
venele de la plica cotului(cefalica si bazilica)unde se formeaza un ―M‖venos prin anastomozarea lor
venele antebratului
venele de pe fata dorsal a mainii
venele subclaviculare
venele femurale
venele maleolare interne
venele jugulare si epicraniene-la sugari si copii mici
orice vena accesibila
punctie subclaviculara
Pregatirea
pacientului
pregătirea psihică – se comunica pacientului ce i se va face,
i se va explica procedura pentru a-i reduce anxietatea si a ne
asigura de cooperarea sa
pregătirea fizică – pentru puncţia la venele braţului,
antebraţului:
se aşează într-o poziţie confortabilă atât pentru
pacient, cât şi pentru persoana care execută puncţia
(decubit dorsal)
se examinează calitatea şi starea venelor
se aşează braţul pe perniţă şi muşama în abducţie şi
extensie,decliv
se dezinfecteaza tegumentele
se aplică garoul la o distanţă de 7-8 cm deasupra
locului puncţiei,
se recomandă pacientului să strângă pumnul, venele
devenind astfel turgescente
Tehnica
spalarea mainilor si dezinfectia,imbracarea manusilor
se fixează vena cu policele mâinii stângi la 4-5 cm sub locul
puncţiei, exercitând o uşoară compresiune şi tracţiune în jos
asupra ţesuturilor vecine
se fixează seringa, gradaţiile fiind în sus, acul ataşat cu
bizoul în sus, în mâna dreaptă, între police şi restul degetelor;
se pătrunde cu acul traversând, în ordine tegumentul – în
direcţie oblică (unghi de 30 grade), apoi peretele venos –
învingându-se o rezistenţă elastică, până când acul înaintează
în gol;
se schimbă direcţia acului 1-2 cm în lumenul venei;
se controlează pătrunderea acului în venă prin aspiraţie cu seringa
se continuă tehnica în funcţie de scopul puncţiei venoase: injectarea medicamentelor, recoltarea sângelui, perfuzie
în caz de sângerare, se prelungeşte acul de puncţie cu un tub din polietilenă care se introduce în vasul colector, garoul rămânând legat de braţ
se îndepărtează staza venoasă după executarea tehnicii prin desfacerea garoului şi a pumnului
se aplică tamponul îmbibat în soluţie antiseptica la locul de pătrundere a acului şi se retrage brusc acul
se comprimă locul puncţiei 2-3 minute, braţul fiind în poziţie vertical
Puncţionarea venei femurale se va face în regiunea femurală (sub nivelul ligamentului inghinal), la circa 1 cm medial de artera femurală, reperată prin palpare, cu pacientul aflat în decubit dorsal. direcţia de pătrundere a acului va fi oblică în sus sub un unghi de 60-70 de grade exercitând în permanenţă o aspiraţie uşoară asupra pistonului seringii, până ce sângele venos pătrunde în seringă. După puncţie se va exercita o presiune moderată asupra
regiunii timp de 1-2 minute pentru a evita formarea unui hematom
Ingrijiri post tehnica
se face toaleta locală a tegumentului
se schimbă lenjeria dacă este necesar
se asigură o poziţie comodă în pat
se supraveghează pacientul
Consideratii speciale: pentru evidenţierea venelor
se fac mişcări în sensul circulaţiei de întoarcere cu partea cubitală a mâinii pe faţa anterioară a antebraţului
se introduce mâna şi antebraţul în apă caldă
tapotament la locul punctiei pentru puncţionarea venelor jugulare, pacientul se aşează în decubit dorsal, transversal pe pat, cu capul lăsat să atârne prin puncţia venoasă, se pot fixa catetere Se utilizează numai materiale de unică folosinţă.
Se evita
puncţionarea venei din lateral
puncţionarea venei cu acul având bizoul în jos
manevrarea incorectă a instrumentarului steril
atingerea produsului recoltat
flectarea antebraţului pe braţ cu tamponul la plica cotului, deoarece împiedică închiderea plăgii venoase, favorizând revărsarea sângelui.
Accidente
Intervenţiile asistentei
Hematom (prin infiltrarea sângelui în ţesutul perivenos)
- se retrage acul şi se comprimă locul puncţiei 1-3 minute
Străpungerea venei (perforarea peretelui opus)
- se retrage acul în lumenul venei
Ameţeli, paloare, lipotimie
- se întrerupe puncţia, pacientul se aşează în decubit dorsal fără pernă, se anunţă medicul.
Recoltarea cu sistem vacutainer
Inaintea recoltarii sangelui,
desfaceti acul prin rasucirea capacului sigilat.
inlaturati capacul si expuneti partea filetata (1), avand grija sa nu indepartati teaca sterila in care se gaseste acul (2)
asamblati acul la holder (3).
Toate tuburile (4) pot fi acum umplute unul dupa altul in concordanta cu instructiunile de mai jos
a.Aplicati un garou pe antebratul pacientului si intepati pielea de la plica cotului, ajutandu-va de degetul mare si indexul mainii drepte. b. Inversati pozitia mainilor cat mai curand posibil dupa ce acul a penetrat vena; apasati vacutainerul cu degetul mare al mainii drepte, indexul si degetele mijlocii sustinandu-l. c.sangele este atras de vacumul din vacutainer si curge in tub cu viteza proprie ;se elibereaza garoul din jurul bratului pacientului imediat ce sangele a aparut in vacutainer,cu mana stanga ,sustinand in continuare holderul d.se retrage vacutainerul cu mana dreapta,apasand usor cu degetul mare pe una din marginile holderului
e. Pentru a asigura optima omogenizare a sangelui cu anticoagulantul, efectuati 8-10 miscari de inversiune a tubului. f. Daca se recolteaza mai mult de un vacutainer, inserati cel de-al doilea tub si repetati pasii descrisi mai sus . . Ordinea de recoltare a tuburilor: 1. recipientele pentru hemocultura; 2. tuburile fara aditivi; 3. tuburile ce contin citrat; 4. tuburile ce contin heparina; 5. tuburile ce contin EDTA De respectat
utilizati manusi de unica folosinta pentru fiecare pacient caruia i se recolteaza probe de sange
evitati punctionarea in zonele in care exista leziuni cutanate;
dezinfectati zona aleasa pentru punctionare cu ajutorul unui tampon steril imbibat in solutie de alcool 70%, prin miscari circulare, din interior spre exterior
dupa tamponare, lasati sa se usuce zona inainte de a trece la punctionare (daca zona este umeda, poate fi indusa hemoliza probei);
la sfarsitul punctionarii, aplicati imediat un tampon compresiv pentru a asigura hemostaza si a evita formarea hematomului (durata recomandata a compresiei 2-3 minute);
formularul de cerere analize trebuie completat corect si clar cu datele pacientului, analizele cerute, data si ora recoltarii, numele medicului care indica analizele.
fiecare eprubeta trebuie completata corect si clar cu datele pacientului
a se evita agitarea puternica si brusca a eprubetelor deoarece se poate produce hemoliza.
acul de punctie nu va fi reintrodus in teaca (pentru a evita inteparea), indoit sau taiat, ci va fi depus intr-un container de plastic rezistent la reziduuri intepatoare sau taietoare.
TIPURI DE VACUTAINERE
CULOARE DOP
ANTICOAGULANT SAU ADITIV
ANALIZE DE LABORATOR
ROSU
Fara aditivi
Biochimie,serologie
MOV
EDTA
Hematologie :Ht,Hb,HLG
NEGRU
Citrat de sodiu
VSH
ALBASTRU
Citrat de sodiu
Hematologie:factori ai coagularii-timp Quik,APTT
VERDE
Heparina
Biochimie :ionograma,hormone,gaze arteriale
GALBEN
Citrate de dextroza=mediu de cultura pentru eritrocite
Hemocultura
GRI
Florura de sodiu
Glicemie
Examene hematologice Hemoleucograma completa( HGL)
Hemoleucorama este o analiza care masoara urmatoarele cantitati: RBC (eritrocite sau hematii) – Numarul de globule rosii din sange WBC (leucocite ) – Numarul de globule albe din sange HGB (hemoglobina) – Cantitatea totala de hemoglobina din sange PLT (platelete sau trombocite) – Numarul de trombocite HCT ( hematocrit) – Masa de globule rosii dintr-un anumit volum de sange exprimata in procente numaratoare diferentiala a leucocitelor(formula leucocitara)
neutrofilele(NEU)
eozinofilele(EOS)
limfocitele(LY)
monocitele(MO)
basophile(BAS)
indici eritrocitari :
Evaluarea hematiilor (eritrocitelor) din punct de vedere al volumului si continutului in hemoglobina se realizeaza prin masurarea sau calcularea urmatorilor parametrii: volumului eritrocitar mediu (VEM,MCV); hmoglobina eritrocitara medie (HEM,MCH); concentratia eritrocitara medie de hemoglobina (CHEM,MCHC); largimea distributiei eritrocitare (RDW)
Recipientul de recoltare-vacutainer cu capac mov/roz – K3 EDTA; RBC – Hematiile sunt celule ale sangelui, cu forma rotunda, avand central
de culoare rosu deschis si marginile mai intens colorate. Hematiile sunt cele mai numeroase celule din sange si totodata cele mai specializate celule ale organismului, avand rol in ransportul O2 de la plamani la tesuturi si transferul CO2
de la tesuturi la plamani (lucru care se realizeaza prin intermediul hemoglobinei continute in hematii). Cantitatea de oxigen receptionata de tesuturi depinde de numarul si functionarea globulelor rosii si hemoglobinei Globule roşii şi un limfocit văzute la microscop Valori normale -barbati = 4,2-5,6 milioane pe 1 mm cub -femei=3,7-4,9 milioane pe 1 mm cub poliglobulia defineste valorile crescute ale numarului de eritrocite ; apare în insuficienta respiratorie, bolile cardio-pulmonare, etc. anemia defineste valorile scazute ale numarului de eritrocite, apare în hemoragii,hemoliza, insuficienta maduvei hematogene din intoxicatii, iradiere, infectii, etc.
Eritropoieza - formarea globulelor rosii
Reticulocitele sunt considerate celule rosii "imature"care contin acizi
nucleici reziduali (ARN). Aceste hematii tinere se maturizeaza complet in circulatia periferica in aproximativ 1-2 zile dupa ce parasesc maduva osoasa (unde stau pana la 4 zile dupa expulzarea nucleului), timp in care pierd complet capacitatea de sinteza proteica, iar sinteza de Hb inceteaza.Prezenta reticulocitelor constituie un indicator al activitatii medulare. Implicatii clinice
Numarul de reticulocite creste in cazul unor pierderi masive de sange sau in cazul unor afectiuni in care hematiile sunt distruse prematur, cum ar fi anemia hemolitica.
Scaderea numarului de reticulocite se intalneste in cazul chimioterapiei, neoplasme osoase, anemia pernicioasa, etc. Hemoglobina este elementul principal al hematiilor care are rol in
transportul de oxigen (oxihemoglobina) si a dioxid de carbon (carbohemoglobina). Hemoglobina este alcatuita dintr-o componenta proteica formata din doua perechi de lanturi polipeptidice numite globinae, fiecare dintre acestea fiind conjugat de un grup hem (un complex al unui ion de fier cu pigment rosu numit porfirina).Fiecare gram de hemoglobina poate transporta 1,34 ml oxigen per 100 ml de sange. In circulatia sanguina formele de hemoglobina intalnite sunt: deoxihemoglobina (HHb), oxihemoglobina (O2Hb), carboxihemoglobina (COHb) si methemoglobina (MetHb), toate acestea fiind determinate impreuna in sangele total. Valori normale
- la barbati = 13-16 g la 100 ml sange
- la femei = 11-15 g la 100 ml sange scaderea hemoglobinei sub valorile de referinta determina aparitia anemiei cresterea hemoglobinei conduce la aparitia eritrocitozei (numita si policitemie). Hematocritul masoara raportul dintre volumul ocupat de hematii si volumul
sanguin total. El depinde de masa de hematii, de volumul mediu al hematiilor si de volumul plasmatic, astfel ca atunci cand hematiile sunt de marime normala, modificarile hematocritului le urmeaza pe cele ale numarului de hematii. Valori normale
- la barbati = 40-48%
- la femei = 36-42%
Indicii eritrocitari VEM indica volumul mediu al eritrocitului.
Valori normale: 80 - 100 μm3 Variatii patologice: • valori mai mici decât 80 μm3 caracterizeaza microcitele (în cazul anemiei prin deficit de Fe, microsferocitoza) • valori mai mari de 100 μm3 caracterizeaza macrocitele (în cazul anemiei prin deficit de acid folic si vitamina B12, anemia Biermer, anemia megaloblastica) CHEM reprezinta concentratia medie de Hb/100 ml eritrocite.
Valori normale: 32 - 36 g Hb/100 ml eritrocite (normocromie).
Variatii patologice: valori < 31 g Hb/100ml eritrocite definesc hipocromia.
HEM reprezinta cantitatea de Hb continuta de un eritrocit.
Valori normale: 20 - 34 pg.
Variatii patologice: valori mai mici decât 20pg definesc hipocromia.
INDICELE DE DISTRIBUTIE ERITROCITAR
(RDW – RED CELL DISTRIBUTION WIDTH)
RDW reprezinta deviatia standard a mediei volumelor eritrocitare raportate la
VEM si se determina cu ajutorul histogramelor – curbe de distributie % a marimii
celulelor.
Valori normale: 11,5 - 14,5 %.
Variatii patologice: variabilitatea crescuta a volumului eritocitelor defineste
anizocitoza(RDW crescut). Astfel, cu cât RDW va fi mai mare, cu atât anizocitoza
este mai marcata
Celule normale Reticulocitoza crescuta
WBC – Leucocitele Leucocitele sau globulele albe sunt celule ale
sistemului imunitar produse de maduva osoasa si care apara organismul de
boli infectioase si de corpuri straine.
Valori normale
- la adulti = 4000-8000 pe 1 mm cub
- la copii (1-6 ani) = 4000-10000 pe 1 mm cub.
Leucocitoza (L>10000/μl Leucopenie (L<4000/μL) Exista diferite tipuri de celule albe care in mod normal apar in singe: Neutrofile (PMN), Eozinofile (EO), Bazofile (BAS), Limfocite (LY), Monocite (MO). PLT – Trombocitele reprezinta un tip special de celule ale sangelui cu rol
important in procesul de coagulare. Daca un pacient nu are o cantitate suficienta de trombocite in sange, poate fi supus unui risc crescut de hemoragii si echimoze. Valori normale
150 000-400 000/mm cub
- cresterea numarului de trombocite conduce la trombocitoza
- scaderea numarului de trombocite conduce la trombocitopenie care este cea mai frecventa cauza de sangerare. Timp de sangerare
Este o analiza care determina capacitatea de coagulare a sangelui. Cu un ac se inteapa usor lobul urechii astfel incat sa iasa o picatura de sange, apoi se cronometreaza timpul care trece pana cand intepatura nu mai sangereaza. Valori normale
3-4 minute.
Prelungirea TS indica o perturbare in mecanismul de coagulare a sangelui, cu tendinta la hemoragie. Timp de coagulare
Clasic pentru a aprecia puterea de coagulare a sangelui in cazul unei hemoragii sau in vederea unei operatii chirurgicale, se determina t.c. dupa cum urmeaza: se recolteaza o picatura de sange din pulpa degetului, se pune pe o lama de sticla si se cronometreaza timpul care a trecut pana la coagularea sangelui. Valori normale 5-8 minute. Cresteri anormale Depasirea acestui timp (t.c. crescut) arata ca, coagularea sangelui se face cu intarziere, fapt ce poate predispune la sangerari, la hemoragii. Scaderi anormale Un timp de coagulare scazut (sub cinci minute) indica o coagulare anormal de rapida a sangelui putand duce la coagularea sangelui chiar in vasele sanguine, asa cum se intampla in unele infectii microbiene Timp Quick
Timpul Quick este un test screening pentru diagnosticul deficientelor de coagulare. Valori normale 12-15 secunde sau 80-100%.
Un timp de protrombina prelungit se intalneste in deficienta de factori II, V,VII sau X, deficienta de vitamina K, hemoragie, afectiuni hepatice, obstructie biliara, terapie cu anticoagulante orale, absorbtie deficitara a grasimilor. Dozarea timpului de protrombina ( timpul Quick) este o metoda de explorare a factorilor coagularii din sistemul extrinsec ( I, II, V, VII, si X), in prezenta de tromboplastina tisulara in exces. Determinarea timpului de protrombina se utilizeaza pentru controlul terapiei anticoagulante orale si explorarea caii extrinseci a coagularii APTT
Timpul partial de tromboplastina activata ( APTT) este o metoda care masoara activitatea totala a sistemului intrinsec de coagulare. APTT prelungit apare in deficiente ale sistemului intrinsec de coagulare, terapie cu heparina, streptokinaza, urokinaza, deficienta de vitamina K, hipofibrinogenemie, afectiuni hepatice. Un APTT scazut apare in hemoragii acute, cancer hepatic etc. Fibrinogen
Fibrinogenul este factorul I plasmatic al coagularii. Fibrinogenul este o proteina globurala prezenta in plasma sanguina care, sub actiunea trombinei, este hidrolizata partial rezultand o proteina insolubila, fibrina. Afectarea nivelului plasmatic al fibrinogenului este expresia afectarii directe a diverse organe, intre care a ficatului, ca sediu principal al sintezei sale. Valori normale
200-400mg/dl
Cresteri ale valorii fibrinogenului au fost observate in inflamatii, infarct miocardic acut, sindrom nefrotic, cancer, sarcina. Un fibrinogen scazut apare in afectiuni hepatice, cance, disfibrinogenemie, hipofibrinogenemie congenitala etc. anticoagulante orale si explorarea caii extrinseci a coagularii. VITEZA DE SEDIMENTARE A HEMATIILOR (VSH)
Viteza de sedimentare a hematiilor (VSH) este o probă care exprimă grosimea statului de depunere a eritrocitelor (hematiilor), exprimat în milimetrii [mm], în eprubetă, într-un interval de o oră [1h], 2 ore [2h] sau o zi [24h] . După cum se ştie, în plasmă, eritrocitele se află în suspensie. După recoltarea unei probe de sânge şi depunerea ei într-o eprubetă împreună cu o substanţă anticoagulantă, are loc o sedimentare a hematiilor (eritrocitelor) care constă în depunerea lor la fund, proces ce are loc simultan cu limpezirea, clarificarea probei în partea ei superioară.. Mod de recoltare –punctie venoasa cu holder+ac -vacutainer cu capac negru sau seringa de 2ml si ac de punctie venoasa; pipete Westergreen cu stativul corespunzator; citrat de sodiu 3,8%, solutie sterila; materiale necesare recoltarii sângelui prin punctie venoasa.
Tehnica
- se aspira în seringa solutie de anticoagulant cu care se clateste seringa,
retinându-se 0,4ml;
- se punctioneaza vena, dupa dezinfectare, si se aspira sânge în seringa pâna la
2 ml;
- continutul seringii se amesteca prin cateva miscari de rasturnare;
- proba se trece apoi într-o eprubeta din care se aspira cu pipeta Westergreen
pâna la diviziunea 0, astfel încât coloana de sânge sa fie continua;
metoda manuala Westergren: se aseaza tubul in pozitie verticala intr-un
suport gradat milimetric si se citeste nivelul de sedimentare a hematiilor in mm
dupa 1 ora; in unele teste este citit rezultatul si dupa un interval de 2 ore, dar acesta
nu furnizeaza informatii suplimentare
- se plaseaza pipeta în stativ în pozitie perfect verticala;
- citirea se face dupa o ora, iar rezultatul se exprima în mm coloana de plasma
separata de eritrocite în decurs de o ora (mm/ora).
Valori normale:
- barbat: 1 – 10 mm/ora;
- femeie: 2 – 13 mm/ora;
Variatii fiziologice: • la femei, V.S.H.-ul creste în timpul menstruatiei; • la femei, V.S.H.-ul creste în sarcina (mai ales în ultimele luni). Variatii patologice: • Cresterea V.S.H.-ului apare în boli infectioase sau inflamatorii (pneumonii, rheumatism articular acut, tuberculoza activa, septicemie, pielonefrite), în anemii, infarct miocardic,leucemii, neoplasme, etc. • Scaderea V.S.H.-ului apare în poliglobulii, etc.
Tabel cu analize hematologice
Test
Mod de recoltar Pv=punctie venoasa Pc =punctie capilara
Valoare normala/unitate de masura
- Hemoleucograma cu formula
leucocitara
pc pv.cu holder+ac in vacutainer dop mov (contine EDTA) sau cu seringa 2ml- 2ml sange/EDTA
Hemoglobina(Hb)

B:13-17g/100mL F:11-15g/100mL Hematocrit (Ht)

B:42-48% F:40-43%
Eritrocite (H)
(hematii,globule rosii)

4 000 000-6 000 000/mmc Leucocite (L)
(globule albe)

4000-10000/mmc >leucocitoza >leucopenie Formula leucocitara

- Granulocite neutrofile
- nesegmentate(GNnesegm)=1-4%;50-250/mmc -segmentate(GNsegm)=50-70%;2500-4800/mmc
- Limfocite=25-30/%;1200-2400/mmc
- Monocite =4-8%;300-640/mmc
- Eozinofile =1-3%;100-200/mmc
- Bazofile =0,5-1/%;20-40/mmc Trombocite

150 000-400 000/mmc
- VSH(viteza de sedimentare a hematiilor)
pv fara staza; vacutainer dop negru(cu citrate de Na) sau cu seringa 2ml -1,6mlsange/0,4ml citrate de sodium 3,8%
F:1h=2-12mm;2h=12-20mm B:1h=1-10mm;2h=7-15mm
- Teste de coagulare:
APTT(activitate partial a tromboplastinei tisulare
pv.vacutainer dop bleu
25-35‖ Timp Quick
Timp Howel
- sau cu seringa de 5ml cu ac sterile-4,5ml sange/0,5ml citrat de sodiu
13-15‖ 1-2minute IP(Indice de protrombina)

85-100% Fibrinogen
200 -400mg/dl Timp de sangerare –TS
este timpul care se scurge din momentul inteparii lobului urechii sau pulpei degetului pana la oprirea sangerarii
pc
2-4minute Timp de coagulare-TC
este timpul scurs de la recoltare(punere pe lama) pana la coagularea picaturii
pc
5-8minute
BIOCHIMIE- SANGE
-Ureea
Ureea este sintetizata in ficat ca si produs secundar al dezaminari aminoacizilor Eliminarea ei in urina reprezinta calea majora de excretie a azotului. Concentratiile plasmatice crescute de uree apar ca rezultat al unei diete hiperproteice, al catabolismului crescut al proteinelor, dupa hemoragii gastrointestinale, deshidratare medie, soc sau functionare cardiaca defectuoasa sau datorita tratamentului cu glucocorticoizi( uremie pre-renala). Uremia post-renala este cauzata de factori care obstructioneaza fluxul urinar: nefrolitiaza, tumori sau hipertrofie a prostatei.Utilitatea ureei ca indicator al functiei renale este limitata de variabilitatea concentratiei plasmatice ca rezultat al factorilor non-renali.
- Creatinina
Creatinina este produsul catabolic final al creatinei (sau fosfocreatinei). Cantitatea produsa in fiecare zi este legata de masa musculara. Creatinina este filtrata liber de catre glomerulii renali (mici cantitati sunt reabsorbite si de asemenea sunt secretate de catre tubuli).
Dozarea creatininei este realizata aproape exclusiv pentru evaluarea functiei rinichilor (perfuzie renala defectuoasa, pierdere a functionarii nefronilor) si in monitorizarea
dializei renale. Valori crescute ale creatininei sanguine apar in urmatoarele situatii: Functionare renala defectuoasa Nefrita cronica Afectiuni musculare( cauzate de gigantism, acromegalie, miastenia gravis, distrofie musculara, poliomielita) Afectiuni cardiace congestive Soc Deshidratare
Valori scazute apar in cazul: Afectiuni ale ficatului avansate si severe Dieta proteica inadecvata Sarcina
-Acid uric seric
Acid organic care se gaseste in urina si in sange, rezultat din arderea proteinelor. Acidul uric este produsul final al degradarii purinelor libere: adenina, hipoxantina, guanina. Patologia lui este in primul rand dominata de guta, boala specifica omului. Nivelul acidului uric in sange se numeste uricemie. Valori normale
In sange: 2-5 mg/100 ml ser la adulti; Variatii fiziologice
- Acidul uric se defineste ca cel mai important produs final al oxidarii purinelor in organism.
- Valoarea acidului uric variaza in functie de: alimentatie, sex, varsta, factori genetici, diferite stari fiziologice ( effort fizic, menopauza ).
-Alimentatia bogata in purine determina cresterea acidului uric in timp ce alimentatia saraca in purine produce o scadere pana la 0,8 mg / 100 ml sange.
- La copii acidul uric este mai scazuta decat la adulti, la barbati valoarea lui este mai crescut decat la femei, dar e relativ constant de-alungul vietii.
- La femei, uricemia este mai mica inaintea menopauzei si mai mare dupa aceasta, cand poate atinge valorile prezente la barbati.
- Cresteri anormale-valorile crescute ale acidului uric seric se intalnec in urmatoarele cazuri:• Guta • Insuficienta renala cronica • Leucemie • Boli infectioase • Poliglobulie • Procese insotite de degradari tisulare precum si dupa radioterapie • Tratamente cu medicamente antimicotice si antimetabolice • Terapie cu ACTH sau hidrocortizon • Toxicoza gravidica • Intoxicatiile cu plumb si mercur
- Scaderi anormale-valorile scazute ale uricemiei se intalnesc in boala Wilson
- Glicemia
Glicemia reprezinta una din constantele fundamentale ale mediului intern, iar determinarea sa este modalitatea cea mai frecventa de evaluare globala a metabolismului intermediar al hidratilor de carbon.
Glucoza este formata la nivelul ficatului prin digestia carbohidratilor si prin conversia
glicogenului in glucoza. Nivelul glicemiei este reglat, in principal, prin actiunea a doi
hormoni si anume insulina si glucagonul, insulina crescand permeabilitatea membranelor
celulare pentru glucoza, facilitand transportului glucozei in celule, stimuland formarea
glicogenului si reducerea nivelului glicemiei, iar glucagonul accelerand scindarea
glicogenului in glucoza, determinand cresterea glicemiei.
obiectiv glicemia<100mg/dl
Cresteri anormale
Valori crescute (hiperglicemia) sunt prezente in urmatoarele cazuri: • Diabetul de origine
pancreatica • Diabetul de origine hipofizara • Diabetul de origine suprarenala • Diabetul de
origine tiroidiana • Unele infectii • Intoxicatii (oxid de carbon, cofeina) • Unele tumori •
Accidente cerebro-vasculare
Scaderi anormale
Hipoglicemia estet prezenta in: • Insuficienta cortico-suprarenala (boala Addison) •
Insuficienta tiroidiana • Insuficienta antehipofizara • Insuficienta hepatica grava •
Administrarea unor doze mari de insulina
- Hemoglobina glicozilata
Hemoglobina glicozilata este o forma de hemoglobina folosita in special pentru a identifica concentratia plasmatica a glucozei de-a lungul timpului. Se formeaza pe o cale non-enzimatica prin expunerea normala a hemoglobinei obisnuite la niveluri crescute ale glucozei sanguine. Glicozilarea hemoglobinei este implicata in neuropatia diabetului zaharat si in retinopatia diabetului zaharat. In ciclul de 120 de zile cat traiesc globulele rosii, moleculele de glucoza se leaga de hemoglobina formand hemoglobina glicozilata. La persoanele cu diabet prost controlat se observa cresteri ale acestei hemoglobine glicozilate. Odata ce o molecula de hemoglobina este glicozilata ea ramane asa. Cresterea concentratiei de hemoglobina glicozilata din sange reflecta nivelul mediu de glucoza la care au fost expuse hematiile in cursul ciclului vietii lor. Masurand hemoglobina glicozilata putem determina eficacitatea tratamentului prin monitorizarea pe termen lung a reglarii nivelului de glucoza serica. Unii cercetatori sustin ca nivelul de hemoglobina glicozilata este proportional cu concentratia medie de glucoza din sange pe parcursul ultimelor patru saptamani pana la trei luni. Valori normale Valorile normale ale hemoglobinei glicozilate- cele pe care le intalnim la persoanele sanatoase sunt: • 4%–5.9%
- GGT
Gama glutamiltransferaza se gaseste in concentratii mari in ficat, in tubulii renali si in intestine, desi este prezenta si in alte tesuturi cum ar fi pancreasul, prostata, glandele salivare, veziculele seminale, creier si inima.Dozarea ggt este utilizata pentru a se detecta disfunctia celulelor hepatice si pentru a detecta afectiunile hepatice induse de alcool. Activitatea GGT este crescuta in oricare si in toate formele de afectare hepatica, cele mai crescute valori aparand in cazul obstructiei biliare intra sau post hepatice. Niveluri crescute sunt de asemenea observate la pacientii cu neoplasm metastazat al ficatului. Consumul de alcool duce la aparitia unor valori crescute ale nivelurilor de GGT seric. In pancreatita si anumite afectiuni ale pancreasului, activitatea enzimei poate fi moderat crescuta.
- TGO,TGP
Prin masurarea transaminzelor se masoara afectarea ficatului. In mod normal aceste enzimele se gasesc in celulele ficatului dar cand acestea sunt distruse enzimele ajung in sange. Cele mai folosite enzime sunt TGO (AST) si TGP (ALT). TGO inseamna transaminaza glutamica oxaloacetica sau aminotransferaza aspartat (AST) iar TGP inseamna transaminaza glutamica piruvica sau alaninaminotransferaza (ALT)
- TGO se gaseste in mod normal in multe tesuturi inclusiv in ficat, muschi, rinichi, inima, creier. Este eliberata in sange cand unul din organe este afectat, deci nu este foarte specifica pentru afectarea ficatului
- TGP in schimb se gaseste in majoritate in ficat. Se gaseste si in alte oragane dar in general valori mari ale TGP in sange inseamna o afectare
hepatica. Este deci destul de specifica pentru afectarea ficatului.
Cele mai mari cresteri ale transminazelor se gasesc in hepatita A sau B, supardoza de paracetamol, soc hipovolemic. Cresterile moderate ale transaminzelor se intalnesc cel mai des. Sunt deseori descoperite intamplator in cursul unor analize de rutina la persoane sanatoase. Cea mai comuna cauza a acestor cresteri este depunerea de grasime in ficat, care poate fi cauzata de alcool, diabet si obezitate. Hepatita cronica C este si ea o cauza de crestere moderata a transaminazelor. Medicamente care cresc transaminazele ? • Acid valproic • Aspirina• Diclofenac• Fenilbutazona• Fenitoin• Ibuprofen• Naproxen• Carbamazepina• Fenobarbita• Tetraciclina• Sulfonamidele• Izoniazida• Sulfametoxazol Trimetoprim• Nitrofurantoin• Statinele• Amiodarona• Chinidina• Antidepresivele triciclice
- Trigliceride
Trigliceridele sunt esteri ai glicerolului si acizilor grasi obtinuti din dieta sau prin sinteza lor, in special in ficat.. Trigliceridele sunt transportate in plasma de lipoproteine si sunt utilizate de tesutul adipos, de cel muscular, dar si de altele. Functia primara este aceea de furnizor de energie pentru celule. In organismul uman trigliceridele intra in constitutia lipoproteinelor cu densitate foarte joasa ( VLDL ) 59 %, chilomicronilor 81-88 % si HDL ( 3 % ). Determinarea in plasma sau ser a trigliceridelor este importanta, deoarece se identifica cu determinarea factorilor de risc in ateroscleroza.
Valori crescute ale trigliceridelor serice pot fi cauzate de afectiuni ale ficatului, diabet zaharat, nefroza, hipotiroidism, alcoolism, hiperlipoproteinemie familiala de grad IV sau V,
precum si din alte cauze.
Valori scazute ale trigliceridemiei se intalnesc in α-β- lipoproteinemia congenitala,
malnutritie, sindrom de malabsorbtie, hipertiroidism etc.
- Lipide totale
Lipemia repreznita detreminarea concentratiei lipidelor totale la o suta de mililitri de
plasma. Cunoasterea valorii lipemiei totale este utila in a orienta investigatiile in fata unei
hiperlipemii.
Pregatirea pentru recoltare consta in :
1. impunerea bolnavului la un regim echilibrat nutritiv , cu trei zile anterior efectuarii
dozarii lipemiei totale; 2. respectarea somnului de noapte ( cu 12 ore inainte recoltarii probei de sange, care se face dimineata ; bolnavul nu va manca nimic )
- Cresteri peste limita superioara a normalului sunt denumite hiperlipemii.
-Scaderile valorilor lipemiei sub limita inferioara a normalului sunt denumite hipolipemie
- Colesterolul
Colesterolul este un steroid cu masa mare moleculara si cu structura de cicolpentanofenantren. Colesterolul din hrana este partial absorbit si de asemenea sintetizat de ficat si alte tesuturi. Colesterolul este transportat in plasma cu ajutorul lipoproteinelor. Este excretat nemodificat in bila sau dupa transformarein acizi biliari. Cresterea valorilor colesterolului total se asociaza in principal cu cresterea progresiva a riscului aterosclerozei si a bolilor coronariene. Cresterea nivelului colesterolului total apare si in alte tipuri de afectiuni cum ar fi: colestaza, afectiuni hepatocelulare, afectiuni renale, hipotiroidism, alcoolism, diabet zaharat prost controlat, neoplasme, alcoolism, obezitate, dieta bogata in grasimi. Scaderi anormale-hipocolesterolemia este constatata in urmatoarele boli:• • Hepatite acute, hepatite cronice ( numai colesterolul esterificat ) • Hipertiroidie • Infectii bacteriene ( pneumonie, difterie,lepra, tuberculoza, febra tifoida ) • Hemopatii severe ( anemie Biermer, leucemii, boala Hodgkin, limfosarcom,). In aceste afectiuni este prezenta si o hipolipemie concomitenta.
- Bilirubina totala
Bilirubina este un reziduu derivat din gruparea hem a hemoglobinei eliberata din eritrocitele imbatrinaite sau afectate de diversi factori, ce sunt distruse in celulele reticuloendoteliale. Dupa producere, bilirubina este transportata catre ficat prin legare de albumine. In interiorul hepatocitelor, bilirubina este legata de acidul glucuronic si este excretata sub forma de bila in vezica biliara. Anumite afectiuni innascute sau dobandite afecteaza producerea, absorbtia, metabolismul si excretia bilirubinei, ducand la hiperbilirubinemie. O alimentatie bogata in grasimi interfera cu dozarea bilirubinei. De asemenea, morcovii influenteaza dozarea bilirubinei, datorita culorii caracteristice pe care-l da serului. Anorexia creste nivelul bilirubinei. Hiperbilirubinemia neconjugata este intalnita la nou-nascuti (icter fiziologic), in caz de distrugere crescuta a eritrocitelor (anemie hemolitica, hematoame extinse), in eritropoieza deficitara si in anumite afectiuni genetice rare . Hiperbilirubinemia conjugata este asociata cu o excretie scazuta a bilei, datorata afectarii ficatului( hepatita sau ciroza) sau datorita colestazei intra sau extrahepatice. Icterul este o manifestare clinica a hiperbilirubinemiei, ce consta in acumularea de pigmenti biliari la nivelul pielii, rezultand o culoare galbuie a pielii si mucoaselor
- CK
Creatin kinaza este un marker cu specificitate inalta pentru boli sau leziuni ale tesutului cardiac. Dozarea creatin kinazei este de asemenea un test de electie in afectiunile muschilor striati.
Valori crescute ale CK infarct miocardic acut, contuzia cardiaca, angioplastie coronariana, miocardita, colagenoze cu prindere cardiaca, necroza sau inflamatie a muschilor striati, arsuri, hipotermie, travaliu etc. Valori scazute se inregistreaza in pierderea masei musculare, boala Cushing, metastaze hepatice etc.
- Creatinfosfokinaza serica
Creatinfosfokinaza serica CK este o enzima dimer cu trei forme moleculare-izoenzime: • CK-MB • CK-MM • CK-BB
- CK-MB se gasete la nivelul miocardului, CK-MM se intalneste la nivelul miocardului si al muschiului , iar CK-BB se afla la nivelul tesutului nervos.
- CK-BB se gaseste cel mai frecvent in tesuturi iar nivelele serice au arareori importanta.
- CK-MM se gaseste in muschi in proportie de 98% iar tot aici CK-MB in proportie de 1-2%.
- In miocard insa CK-MM este de aproximativ 70% iar CK-MB de 30%. Enzima intervine in procesul de depozitare sau de mobilizare a energiei din celule.
Valori normale Valorile serice normale ale creatinfosfokinazei variaza cu modul de determinare astfel: • dupa metoda cu hexokinaza: sub 50 mUi/ml • dupa metoda cu piruvatkinaza: 1-6 mUi/ml
Pentru a fi considerate semnificativ anormale , cresterile serice ale CK trebuie sa atinga de 10-20 ori valoarea normala. Variatiile anormale serice pot ajunge pana la 1000-1500 mUi/ml ( vezi infarctul miocardic ). Principalele afectiuni care asociaza valori serice ridicate ale creatinfosfokinazei sunt urmatoarele: • infarctul miocardic • miopatii diverse gen: paralizia paroxistica hipokalemica , din disfunctiile tiroidiene, boala Addison • acidoza diabetica • distrofii musculare • traumatisme musculare • iatrogene:dupa biopsii musculare, post infectii intramusculare, hipertermia maligna post-operatorie • afectiuni autoimune: dermatomiozita, polimiozita • traumatism • rabdomioliza Determinarile creatinfosfokinazei se fac la pacientii veniti de urgenta, sau la cei cu durere toracica sau insuficienta renala acuta. Scaderi ale CK sunt un indicator al afectarii ficatului de cauza etilica ( consum exagerat de alcool ) sau al poliartritei reumatoide.
- LDL-colesterol
LDL- colesterolul ( lipoproteine cu densitate joasă) sunt bogate în colesterol, ele transportă
si facilitează depozitarea colesterolului în tesuturi, crescând riscul de ateroscleroză. Valorile
LDL- colesterol reflectă foarte bine nivelul de colesterol total si de aceea organizatiile
internationale utilizează LDL- colesterolul ca tintă primară în terapia hipolipemianta.
Concentratii plasmatice crescute de LDL colesterol sunt corelate in mod pozitiv cu
incidenta afectiunilor aterosclerotice, ce stau la baza infarctului miocardic si accidentelor
cerebrovasculare.
Sunt cateva afectiuni sau influente ale mediului de viata asociate cu niveluri crescute de
LDL colesterol: nefroza, diabetul, obezitatea, anumite medicamente si fumatul
Nivelul optim al LDL - colesterolului este mai mic de 160 mg/dl pentru adultul tanar, mai
mic de 130 mg/dl pentru persoanele care asociaza alti factori de risc cardiovascular si mai
mic de 100 mg/dl pentru persoanele cu cardiopatie ischemica manifesta.
- HDL colesterol(colesterol bun)
Lipoproteinele cu densitate inalta ( HDL- colesterolul) sunt produse in special la nivelul
ficatului, rolul lor principal constand in indepartarea colesterolului din tesuturile periferice
prin transportul catre ficat si excretia ulterioara. Nivelele de HDL- C variaza in functie de
sex si varsta. Fumatul si consumul de alcool se asociază cu scaderea HDL - colesterolului
seric, iar după un infarct de miocard nivelul de HDL- colesterol ramane o perioadă de circa
3 luni scazut. HDL- colesterolul se asociaza invers proportional cu riscul cardiovascular.
Nivelul optim de HDL - colesterol este in jur de 45 mg/dl pentru barbati si in jur de 55
mg/dl pentru femei.
Exista un risc crescut de cardiopatie ischemica atunci cind nivelul de HDL - colesterol este
sub 35 mg/dl.
Nivelurile plasmatice scazute de HDL-colesterol sunt corelate in mod pozitiv cu incidenta
crescuta a afectiunilor aterosclerotice,a infarctului miocardic si a accidentelor vasculare
cerebrale.
- Fosfataza alcalina
- Prezentare generala
Fosfataza alcalina catalizeaza hidroliza monoesterilor fosfatilor organici la pH alcalin. Enzima este prezenta practic in toate tesuturile organismului, dar in special la nivelul membranelor celulare, si apare in mod particular in concentratii mari la nivelul placentei, epiteliului intestinal, tubulilor renali, osteoblastelor si ficatului. Forma prezenta in serul adultilor normali deriva in special din ficat si oase.
- Implicatii clinice
Valori crescute ale concentratiei serice a ALP au fost observate la pacientii cu afectiuni osoase legate de cresterea activitatii osteoblastice( boala Paget, hiperparatiroidism primar si secundar, tumori osoase, osteomalacie, fracturi osoase) si, de asemenea, la pacienti cu afectiuni hepatobiliare ( obstructie biliara, hepatite, hepatotoxicitate cauzata de medicamente, cancer hepatic). Modificari fiziologice, cum ar fi cresterea oaselor si sarcina pot duce la cresterea nivelurilor serice ale ALP
- Proteine totale serice
Proteinile serice sunt substante complexe formate din aminoacizi. Totalitatea proteinilor serice defineste proteinemia ( 6,5 8,6 g/100 ml ser la adulti ) Proteinele plasmatice se impart in trei categorii: - Albumine ( cca 4,5 g/100 ml ser ) - Globuline ( cca 3 g/100 ml ser ) - Fibrinogen ( cca 0,3 g/100 ml ser ) Cresteri anormale
Hipergamaglobulinemiile sunt prezente in urmatoarele stari anormale:
- Hemoconcentratii • Insuficienta de aport lichidian • Pierdere lichidiana ( diaree, vomismente, holera, acidoza diabetica ) • Mielomul multiplu Scaderi anormale Hipogamaglobulinemiile sunt constatate in: • Hemodilutie ( prin hidratare indrumata necorespunzator ) • Denutritie ( prin carente alimentare sau insuficienta de absorbtie ) • Afectiuni renale ( sindroame nefrotice, nefrite glomerulare cronice ) • Ciroza hepatica • Pierderi proteice • Hemoragii • Stari de soc • Intoxicatii cronice ( benzen, fosfor, tetraclorura de carbo Electroforeza proteinelor serice Proteinele totale din ser sunt descompuse in 5 categorii de substante numite fractiuni proteinice.
Valori normale
Fractiunea proteica a serului
Proportii inprocente
Proportii in grame
Albumine
52-62%
3,64-4,34
Globuline din care:
38-48%
2,66-3,36
alfa-1-globuline
2-5%
0,14-0,35
alfa-2-globuline
6-9%
0,42-0,63
beta-globuline
8-11%
0,56-0,77
gama-globuline
14-21%
Raportul albumin/globuline ( A/G ), daca se imparte valoarea albuminelor la valoarea globulinelor se obtine un raport, care la oamenii sanatosi este de 1,2-1,5.
- Cresterea raportului A/G nu are importanta prea mare, dar scaderea acestui raport sub cifra 1 arata ca este vorba fie de boli care scad sinteza de albumina sanguina, fie de boli care cresc sinteza de globuline.
- Cauzele care fac sa scada albuminele serului sunt aceleasi care produc si scaderea proteinelor totale.
- Scaderea proportiei de albumine duce la o crestere relativa a proportiei de globuline. Cresterea reala a globulinelor serice se intalneste intr-o serie de boli microbiene acute si cronice, in bolile virotice si parazitare, in bolile de ficat si de rinichi, in bolile tumorale, in reumatism, boli de sange, dupa vaccinari etc.
- In unele boli pot sa creasca numai anumite fractiuni ale globulinelor asa cum se
intampla in hepatita cronica, cand cresc mult gamma-globulinele si imunoglobulinele A (Ig A).
- Magneziu seric
Magneziul ( Mg ) are rol important in glicoliza, respiratia celulara, transportul calciului transmembranar. In celulele musculare Magneziul actioneaza ca antagonist de calciu. Mg are rol in reducerea contractiei musculare si a tonususlui vascular inhiband disponibilitatea calciului intracelular in celula miocardica si in miocitele vasculare. In mod natural Mg este un blocant de Ca. Homeostazia Mg este reglata de absorbtia intestinala ( intestinul subtire ) dar in special de secretia renala. Scaderi anormale Hipomagneziemia Simptomele clinice sunt asemanatoare cu ale hipocalcemiei, iar homeostazia Mg este adesea dereglata simultan cu cea a Ca. Mg scade prin pierderi la nivel renal ( semnele clinice apar la valori ale Mg < 1,22 mg/dl ) datorita: • unor medicamente nefrotoxice cisplatin, aminoglicozide, metrotrexat • fortarea diurezei ( furosemid, thiazide )
• alcoolism, malabsorbtie intestinala • tulburari endocrine hiperaldosteronism, hiperparatiroidie, hipertiroidie, cetoacidoza diabetica • hipomagneziemia familiala asociata cu hipermagneziuria si hipercalciuria Cresteri anormale Hipermagneziemia • afectiuni renale acute si cronice • aport excesiv de antiacide , sau preparate cu Mg • simptomele clinice apar la valori de 6,08 mg./dl iar la valori de 12, 2 mg./ dl apare paralizia muschilor respiratori
- Calcemie ionica
- Prezentare generala
Calciul este cationul predominant din organism, distribuit in cea mai mare parte in oase(99%), dar se gaseste si in tesuturile moi si in fluidele extracelulare.Concentratia plasmatica este controlata de hormonul paratiroidian, de vitamina D si de calcitonina. Ionul de calciu este important in transmiterea impulsurilor nervoase, in mentinerea contractilitatii normale a muschilor, ca si cofactor in anumite reactii enzimatice, precum si in coagularea sangelui Valori normale2,1-2,65mmol/l
- Deficit tetanie spasm muscular datorita excitabilitatii nervoase crescute hipotensiune insuficienta renala
- Exces dezechilibru al activitatii muscular atonie musculara si letargie poliurie,polidipsie
- Potasiu ( potasemie )
Determinarea valorilor serice ale potasiului. Valori normale 3,5-5mmol/l Scaderi anormale • pierderi digestive ( diaree, voma ) • disgravidii • stenoza pilorica • diaree
• fistule digestive • pierderi urinare Cresteri anormale • insuficienta corticosuprarenala • distrugeri celulare cu alterari ale functiei renale • insuficienta renala acuta sau cronica Semnificatie clinica Mineral cu rol in buna functionare atat a muschilor scheletici cat si ai inimii. De aceea, lipsa potasiului din muschii respectivi determina o slabire in activitatea lor. In mod normal, excesul de potasiu din organism datorat alimentatiei se elimina automat prin rinichi in urina. Dar in bolile in care se impiedica eliminarea potasiului prin rinichi ( insuficienta renala,coma diabetica, boala Addison ), aceasta se aculumeaza in organism provocand tulburari ale inimii. Valorile potasiului sunt scazute in sange cand se consuma alimente sarace in acest mineral ca: paine alba, dulciuri rafinate ori dupa medicamente diuretice sau pe baza de cortizon. De asemenea, medicamentele laxative si purgative elimina odata cu materiile fecale si cantitati mari de potasiu. De aceea, cand se analizeaza potasiul, se va intrerupe tratamentul cu aceste medicamente cu 48 de ore inainte de analiza.
Transpiratia abundenta, varsaturile si diareea, mai ales la copii mici, diabetul, postul prelungit sunt cauze frecvente de pierderi ale potasiului din organism. ( 40-400 mEq/L intracelular, citoplasma celulelor, musculatura striata, miocard, hematii
- Deficit slabiciune musculara oboseala crampe sau paralizie a inteastinelor generand constipatie ameteala,cofuzie,aritmii
- Exces crampe musculare aritmii care pot genera stop cardiac
- Clor
Clorul este un anion extracelular implicat in mentinerea echilibrului acidobazic. Normal 95-103mmol/l Valori serice crescute se intalnesc in: alcaloza respiratorie, acidoza tubulara renala (acidoza metabolica hipercloremica), deshidratare, perfuzare de solutie salina in exces,administrare excesiva de anticonvulsivante, etc Valori serice scazute apar in: boala Addison, transpiratii excesive, varsaturi, arsuri, insuficienta cardiaca congestiva, acidoza respiratorie cronica, nefrita cu pierdere de sare.
- Sodiul seric – Na
Sodiul este un microelement cu proprietatea de a mentine constant echilibrul apei la exteriorul celulelor si cu rol in mentinerea echilibrului acido-bazic. Sodiul favorizeaza excitabilitatea musculara. Sodiul contribuie la buna functionare a sistemului nervos si a musculaturii. Nivelul sodiului existent in organism este reglat de rinichi, care creste sau scade excretia, in functie de cantitatea ingerata. Cantitatea de sodiu din organism este de 80-100 grame. Valori normale135-145mmol/l Scaderi anormale • aport salin insuficient • deshidratari globale • ingestii scazute de lichide • poliurii ( diabet zaharat ) • insuficienta renala cronica • insuficienta corticosuprarenala Cresteri anormale • pierderi de lichide la nivel extrarenal ( transpiratii excesive, diaree, voma ) • pierderi de lichide la nivel renal ( diabet insipid, insuficienta renala ) • insuficienta cardiaca
• traumatisme cerebrale
- Fosforemia
Fosforemia se refera la concentratia de fosfor din sange. Denumirea corecta medical a nivelului sanguin al fosforului este in fapt de fosfatemie, deoarece in plasma ionul se gaseste exclusiv sub forma acestui radical fosfat. In organism ionul fosfor intervine in: 1. structura fosfoproteinelor, nucleoproteinelor si compusilor macroergici 2. metabolismul osos, impreuna cu calciul Normal fosfati=0,9-1,3mmol/l Principalele afectiuni asociind perturbarea homeostaziei fosforului : • Hiperfosfatemia ( termenul reprezinta cresteri ale nivelului din sange de fosfos ): o acromegalie o gigantism o hipoparatiroidie o tubulopatii renale o hipervitaminoza D • Hipofosfatemia ( scaderi ):
o hiperparatiroidie
o intarzierile in crestere de diverse etiologii Determinarea nivelului sanguin de fosfor este importanta alaturi de determinarea nivelului sanguin de calciu in calculul raportului CA2+/PO4H2-, raport care prezinta indicii asupra gradului de mineralizare a osului , deoarece intre cele doua exista o relatie de proportionalitate directa. De asemenea un rol important il are acidul fosforic a carui valoare normala in sange este de aproximativ 10 mg . Rolul lui se observa in metabolismele muscular glucidic calcic : • Creste excitabilitatea nervoasa • Participa la anabolismul cat si la catabolismul osos • Cresteri anormale • travaliu muscular • tetanie • uremie • catabolism proteic toxic • coma diabetica • exces de vitamina D • dupa iradieri Scaderi anormale
• osteita
• fibroosteita • hiperfunctie paratiroidiana • rahitism • osteomalacie • malabsorbtie • diabet fosfatic renal
- Sideremie
Sideremia defineste concentratia procentuala de fier din plasma. Continutul de fier al sangeului circulant din organism se repartizeaza in doua sectoare: In eritrocite, in structuram hemoglobinei Valori normale 13-32micromol/l Cresteri anormale Cauzele hipersideremiei pot fi: • Hepatita acuta virala • Eritropoieza diminuata: anemii aplastice, anemie pernicioasa etc • Anemii sideroacrestice (tulburari in distributia fierului etc) • In primele zile dupa o hemoragie acuta • Anemii hemolitice
• Lipsa de fixare a fierului in celule reticulare ( sindromul Shahidi Mathan Diamond ) Scaderi anormale • Hiposideremia poate aparea in urmatoarele cazuri: • Carenta generala de fier: cloroza ( anemia fetelor la pubertate ), anemia prematurilor etc • Infectii si tumori maligne ( aspect relativ, prin focalizare in procesul lezional ) • Postoperator (in primele saptamani) • Eritropoieza crescuta ( post-hemolize, post hemoragii cel mai frecvent cronice )
• Avitaminoza C ( scorbutul )
- Amilazemie
Valori normale 20 - 140 UI ( provin din pancreas, gl. salivare, ficat) Cresteri anormale
Se obserba cresteri anormale in cazul urmatoareolor afectiuni: pancreatita acuta, ulcer peptic perforat (posterior), colecistita acuta, obstructie canal cistic, cancer pancreatic, pseudochist pancreatic, ascita pancreatica, ocluzie intestinala, perforatie intestinala, infarct intestinal, peritonita, apendicita acuta, sarcina, sarcina extrauterina, ruptura de chist ovarian, coledocolitiaza, parotidita, oreion, traumatism de gl. salivare sau pancreas, infarct pulmonar, arsuri, cetoacidoza diabetica, insuficienta renala, alcoolism acut, colangiopancreatografie retrograda endoscopica, macroamilazemia, Medicamente (Morfina, Aspirina, diuretice tiazidice, corticosteroizi, Azartioprina, contraceptive orale), ciroza.
Scaderi anormale Se obserba scaderi anormale in cazul urmatoareolor afectiuni: pancreatita cronica in stadiu terminal, insuficienta hepatica, hepatita severa.
RECOLTAREA DE TESTE SANGUINE PENTRU MASURAREA GLICEMIEI Rapid, usor de recoltat, folosind o picatura de sange capilar din deget, lobul urechii sau calcaie( bebelusi), testul glicemic este o metoda uzuala de monitorizare a nivelului glucozei din sange la pacientii cu diabet, de screening pentru diabetul mellitus, de depistare a hipoglicemiei neonatale, sau de diagnostic diferential intre coma diabetica si nondiabetica. Proba poate fi luata in spital cat si la domiciliul pacientului.
Materiale necesare
manusi glucometru portabil paduri alcoolizate comprese tifon bandaj adeziv
Pregatirea echipamentului: se va verifica glucometrul si toate accesorile acestuia( ace, reserve, banda de citire, baterie etc)
Recoltarea:
-confirmarea identitatii pacientului( pentru a se evita confuzia si a nu se lua analize la un alt pacient).
- se comunica pacientului ce i se va face, i se va explica procedura pentru a-i reduce anxietatea si a ne asigura de cooperarea sa.
- se selecteaza locul punctiei ( deget sau lobul urechii pentru adulti, calcaie pentru nounascut)
- se spala mainile bine si se pun manusi
- daca este necesar , pentru dilatarea capilarelor, se pot aplica comprese calde, umede timp de 10 minute
- se sterge locul ales pentru punctie cu alcool si apoi se usuca cu o compresa
- se pregateste glucometrul ( se calibreaza si de deschide) si apoi se punctioneaza locul dintr-o singura miscare scurta si rapida
- dupa punctionare se va evita sa se faca compresie sau sa se ―stoarca‖ locul, pentru a evita amestecarea sangelui capilar cu alte fluide tisulare.
Consideratii speciale:
- se lasa sa curga picatura de sange pe banda pregatita a glucometrului, asigurandu-ne ca este suficienta pentru citirea rezultatului
- dupa recoltare se mentine compresie pe locul punctionarii pana se opreste sangerarea
- dupa oprirea sangerarii se aplica un bandaj adeziv.
- se noteaza rezultatul , data si ora.
- se va evita recoltarea din locuri edematiate, cianotice.Daca nu se poate obtine sange capilar, se va punctiona o vena cu seringa si se va pune din seringa pe banda glucometrului o picatura mare de sange
- daca pacientul va trebui sa foloseasca acasa glucometrul si sa isi recolteze singur trebuie invatat sa o faca corect cel mai indicat fiind sa I se ofere si un ghid scris de folosire a glucometrului.De asemenea va trebui sa stie care sunt valorile glicemice anormale pentru care va trebui sa vina la spital
TABEL CU ANALIZE DE SANGE -BIOCHIMIE
Test
Mod de recoltare
Valori normale/unit.mas. Uree
p.v. vacutainer cu dop rosu (fara anticoagulant)
15 -45 mg/dl Creatinina

0,6 -1,2 mg/dl Acid uric

1,5-7mg/dl Glicemie

65 -110 mg/dl ALT/TGP
TGP(transaminaza glutam piruvica) ALAT/ALT(alaninaminotransferaza) AST/TGO
TGO(transaminaza glutam oxalica) ASAT/AST(aspartaminotransferaza

9-52/U/L 14-36U/L GGT-gama GT

0-40U/L Ionograma(dozarea ionilor)

Cl -98 – 107 mmol/l K-3,5 -5,00 mmol/ l Na -135 -145 mmol/l Ca-85-110/mmol/L Trigliceride

40-165mg/dl Colesterol

120 - 200 mg/dl
HDL”colesterol bun”
LDL”colesterol rau”
F:45-65mg% B:35-55mg% <150mg% Bilirubina totala Bilirubina directa Bilirubina indirecta

0-12mg/L 0-3mg/dl 0-11mg/dl Fosfataza alcsalina

38-126/U/L Magneziu

1.70-2.70mg/dl Rezerva alcalina

22-29mmol/l Amilaza

25-110/U/L Electroforeza
-proteine totale -albumine -globuline -raport albumin/globuline A/G -globuline
67-86g/l 53-65%;42-56g/l 34-47%;15-30g/1 1,13 Alfa1=2-5,5% Alfa 2=6-12% Beta = Gamma=11-21%
ANALIZE SEROLOGICE - IMUNOLOGICE Examenele serologice:
- cercetează prezenţa sau absenţa anticorpilor în serul bolnavului.
- se utilizeaza pentru diagnosticul bolilor infecto-contagioase,a bolilor dermato-venerice transmisibile pe cale sexual,prin sange infectat
Serul nehemolizat are o culoare gălbuie, cel hemolizat este roz.
- ASLO
Prezentare generala Anti-streptolizina O este anticorpul specific streptolizinei O, o enzima extracelulara produsa de streptococul beta-hemolitic de grup A (Streptococcus pyogenes). Anticorpii impotriva streptolizinei O pot fi detectati in interval de la o saptamana la o luna de la debutul infectiei streptococice
Implicatii clinice Se recomanda in: infectii streptococice si monitorizarea tratamentului acestora; afectiuni post-streptococice de tipul reumatismului articular acut sau endocardita.
- Crioglobuline
Prezentare generala
Crioglobulinemia se caracterizeaza prin prezenta crioglobulinelor in ser, care precipita cand sunt racite sub temperatura corpului, fie in vitro, fie in capilarele superficiale expuse la temperaturi scazute. In ultimul caz, ele produc ulceratii superficiale ale pielii si purpura, si produc simptome de sensibilizare la rece.
Implicatii clinice Crioglobulinele pot apare in diverse afectiuni, cum sunt : mielomul multiplu, colagenoze, leucemii limfatice, poliartrita cronica evolutiva, lupus eritematos diseminat, mononucleoza infectioasa etc.
- Proteina C reactiva Este o proteina ―clasica ― de faza acuta a inflamatiei , care apare cu raspuns rapid la bolnavii cu diferite infectii microbiene (cu streptococ, pneumococ etc.) in inflamatii (reumatism), in infarctul miocardic, in tumori, etc. Proteina C Reactiva este sintetizata in ficat si initiaza opsonizarea si fagocitoza celulelor care patrund in organism , dar rolul ei principal rezida in fixarea si neutralizare asubstantelor toxice endogene provenite din leziunile celulare. Proteina C reactiva este o proteina care nu exista in mod normal in serul uman.
Semnificatie clinica Ea are importanta alaturi de alte teste cum ar fi VSH si fibrinogen. Toate cele trei indica prezenta unui sindrom inflamator(este marker al
inflamatiei). Reactia prin care pune in evidenta proteina C reactiva este o reactie in urma caruia are loc un fenomen de precipitare. Proteina C reactiva precipita prin testarea serului de cercetat cu un antiser specific in caz de boli inflamatorii. Prin proteina c reactiva se poate masura si riscul ca un pacient sa prezinte o boala cardiovasculara. Astfel daca el are o concentratie de sub 1mg/l atunci riscul este practic 0, iar daca are peste 3mg/l atunci riscul este foarte ridicat.
Dozarea CRP e utila in: • depistarea proceselor inflamatorii sistemice (cu exceptia lupusului eritematos diseminat, si a rectocolitei hemoragice ) • aprecierea eficacitatii tratamentului antiinfectios, sau antiinflamator • detectia precoce a unor complicatii postoperatorii (infectii al plagii ,tromboze, pneumonie) • diferntierea inter infectie si reactie de rejet dupa transplant de maduva osoasa.
- Factor reumatoid
Prezentare generala Factorul reumatoid este reprezentat de un grup de anticorpi IgM( desi au fost descrise si IgG si IgA) orientati catre grupul Fc al moleculelor de IgG.
Implicatii clinice Factorul reumatoid este prezent in special in serul pacientilor cu artrita reumatoida, dar si alte afectiuni pot produce factor reumatoid: procese inflamatorii cronice, boli infectioase cum ar di endocardita bacteriana subacuta, malaria, sifilisul, lepra, tuberculoza precum si o varietate de boli autoimune cum ar fi lupusul eritematos sistemic
- IgA
Anticorpii (imunoglobulinele) sunt capabili sa se combine necovalent, reversibil cu antigenul specific, rezultatul fiind declansarea functiilor efectorii imune ce au ca scop indepartarea antigenului. Anticorpii sunt implicati de asemenea la imunomodulare fie amplificand, fie deprimand raspunsul imun, contribuind astfel la cresterea capacitatii de epurare a antigenului declansator din organism si la reducerea la minimum posibil a efectelor secundare asupra organismului gazda. Pe baza structurii imunoglobuline au fost izolate cinci clase : A, M, G, D si E. Imunoglobulina A ( IgA) este clasa majora de imunoglobuline prezente in secretiile sero-mucoase. .
Valori crescute ale Ig A au fost observate in afectiuni hepatice, icter, alcoolism, exercitii fizice, iar valori scazute s-au observat in gastroenteropatii cu pierdere de proteine, deficit congenital, ataxia- telangiectazia, sarcina etc.
- Ig E Imunoglobulina E este un test extrem de util in depistarea alergiilor.
Cresterea nivelului de Ig E indica prezenta diverselor afectiuni parazitare sau alergice. Valorile Ig E depind de tipul de alergen, durata stimularii si de eventualele masuri de desensibilizare.
- Ig G Ig G reprezinta 75- 80% din imunoglobulinele totale.
Ig G este singura imunoglobulina care traverseaza placenta si este raspuzator de protectia nou nascutului in primele luni de viata. Cresteri ale Ig G se intalnesc in infectii, boli hepatice, malnutritie severa, disproteinemia, artrita reumatoida. Ig G scade in agamaglobulinemia, deficienta selectiva de Ig G, proteinemia Bence- Jones, leucemie limfoblastica cronica.
-Anti HBs Anti HBs - anticorpi specifici de tip Ig G, anti-antigene de suprafata a virusului hepatitei B. Cand testul este pozitiv, inseamna ca persoana respectiva are deja dezvoltata imunitate impotriva virusului hepatitei B
Semnificatie clinica Anti HBs apar dupa o hepatita cu HBV (semn de convalescenta sau imunitate) sau dupa vaccinare contra hepatitei B.
Anti HBs sunt detectabili toata viata. Au rol de monitorizare a succesului terapeutic in hepatita de tip B acuta. In cazul vaccinarii anti HVB permite verificarea necesitatii si succesului vaccinarii anti HVB.
- Anti HCV Test specific de depistare in sange a anticorpilor anti-virus hepatita C. Anticorpii nu sunt suficienti pentru a oferi imunitate organismului si testul nu poate face distinctia intre infectia acuta si cea cronica. Daca testul este pozitiv se recomanda repetarea sa pentru eliminarea erorilor de laborator.
Valori normale Negativ Semnificatia clinica Anticorpii pot lipsi in primele 4 saptamani dupa infectare la aprox. 30 % dintre persoane. Dupa 3 luni de la infectare, anticorpii sunt detectati la 90 % din persoanele infectate doar biopsia hepatica poate apoi identifica tipul si gradul leziunilor hepatice si determina severitatea bolii, fiind necesara pentru evaluarea inceperii tratamentului Enzimele hepatice (GOT, GPT) pot fi crescute (ele sunt eliberate in sange cand celulele hepatice sunt distruse) sau pot fi normale, in functie de perioadele de activitate sau inactivitate a bolii.
Daca este depistata prezenta anticorpilor (HCV-Ac), se poate determina prezenta in sange a ARN-ului viral (HCV-RNA) care confirma prezenta virusului in sange Aceasta determinare este necesara apoi pentru initierea si evaluarea tratamentului. Este utila si determinarea genotipului viral, anumite tipuri de virus raspunzand mai bine la tratament decat altele. Genotipul nu are insa legatura cu felul in care va evolua boala ca severitate. Este util de stiut genotipul viral doar pentru a putea face o evaluare a raspunsului care ar putea fi obtinut la tratamentul antiviral. Astfel, studiile au aratat ca genotipul 1 (cel mai frecvent in SUA) este cel mai rezistent la tratament. Bolnavii care au acest tip de virus au sanse 40-45% de a obtine un raspuns sustinut dupa tratamentul asociat. Bolnavii care au infectie cu genotipul 2 au sanse de 85% de a obtine un raspuns sustinut la tratament in cadrul procesului de determinare a diagnosticului trebuie discutata si prezenta factorilor de risc si calea prin care infectarea s-a produs.
- VDRL
Prezentare generala Sifilisul este o boala cu transmitere sexuala determinata de Treponema pallidum. VDRL si RPR- carbonul sunt teste de screening utilizate frecvent in diagnosticarea infectiei simptomatice. Testele se pozitiveaza la 7 – 10 zile de la infectare, iar un titru ridicat indica
o infectie acuta.
Implicatii clinice Testele sunt utilizate in diagnosticarea si monitorizarea terapiei sifilisului.
- TPHA
Prezentare generala Sifilisul este o boala cu transmitere sexuala determinata de Treponema pallidum. TPHA ( testul treponemic de hemaglutinare) este un test utilizat in confirmarea, stadializarea si monitorizarea terapiei sifilisului.
Implicatii clinice Testele sunt utilizate in diagnosticarea si monitorizarea terapiei sifilisului.
ANALIZE IMUNOLOGICE
Afectiunea
Agent etiologic
Test serologic
Mod de recoltare
Valori normale
SIDA(sindromul imuno-deficientei umane)
Virusul HIV
ELISA
Pv5-7ml sange Vacutainer cu dop rosu
negativ
Sifilis (lues)
Treponema palidum
VDRL,RPR,RBW (Bordette Wasserman)
Pv 5ml sange fara anticoagulant
negativ
RAA(Reumatism articular acut)-scarlatina
Streptococ beta hemolitic
ASLO (antistreptolizinele O)
Pv5-7ml sange Vacutainer cu dop rosu
100-200ui
Hepatita A
VHA
Anticorpi antiVHA
negativ
Hepatita B
VHB
Anticorpi antiVHB
negativ
Hepatita C
VHC
Anticorpi antiHCV
negativ
Alergii
Diverse alergene
Testul cu anticorpi IgE Testul RAST
Pv5-7ml sange vacutainer cu dop auriu
negativ
Bruceloza
Brucella abortis/suis/ melitesis
brucela
Pv7-10ml sange vacutainer cu dop rosu
absent
Gripa
Virusuri gripale:A AH1N1 AH1N5
Test sanguine ELISA sau exudat faringian
Pv5-7ml sange vacutainer cu dop albastru sau mov
absent
EXAMEN BACTERIOLOGIC DIN SANGE HEMOCULTURA:
Definitie introducerea sangelui pe mediu de cultura pentru examen bacteriologic
Scop
- identificarea bacteriilor prezente in sange cand se suspecteaza
- o septicemie(cu stafilococ,meningococ,bacil Koch-bolnavul are febra ridicata cu oscilatii mari,frison,stare generala alterata)
- totodata se examineaza si rezistenta bacteriilor la antibiotice si chimioterapice-se efectueaza antibiograma
- o bacteriemie:febra tifoida,bruceloza,endocardita maligna subacuta
Materiale necesare:
- garou
- manusi sterile,masca faciala
- paduri cu alcool si dezinfectant pe baza de iod
- seringa sterila de 10 ml pentru adulti si de 2-5 ml pentru copil
- camp decupat steril
- 3 sau 4 ace sterile
- recipiente cu medii de cultura anaerob si aerob(unul cu dop galben si unul cu dop albastru)
- formular cerere analize laborator
- recipient pentru transportat analizele
-comprese
- bandaj adeziv
- etichete
-tavita renala
Pregatirea echipamentului: se va verifica data de expirare a recipientelor cu mediile de cultura.
Recoltarea:
- confirmarea identitatii pacientului( pentru a se evita confuzia si a nu se lua analize la un alt pacient).
- se comunica pacientului ce i se va face, i se va explica procedura pentru a-i reduce anxietatea si a ne asigura de cooperarea sa.
- se va explica pacientului ca vor fi necesare 3 probe de sange la intervale diferite de timp.
- se spala mainile bine si se pun manusi sterile
- se monteaza garoul proximal fata de zona aleasa
pentru punctie
- se dezinfecteaza zona aleasa pentru punctie cu paduri cu alcool iodat sau betadine .Curatarea zonei se face dinauntru spre in afara pentru a se preveni contaminarea zonei punctionate cu flora existenta pe pielea din jur.
- dupa dezinfectarea zonei se asteapta sa se usuce inainte de punctionare
- se recolteaza 10 ml sange intr-o seringa pentru adult si 2 pana la 6 ml pentru copil
- se dezinfecteaza cu paduri pe baza de iod dopul de cauciuc al recipientul cu mediu de cultura
- se schimba acul de la seringa cu care s-a recoltata sangele
- se introduc 5 ml de sange in recipientul cu mediu de cultura la adulti si 2 ml pentru copil
- se eticheteaza recipientul pentru hemocultura cu datele pacientului, data si ora recoltarii numele medicului care a indicat , temperatura pacientului in momentul recoltarii, specificarea oricarei antibioteraii recente , suspiciunea de diagnostic.
- se transporta imediat la laborator
- se descarca seringa, manusile si acele in recipiente specifice, separate
- se reverifica locul punctiei pentru a se vedea daca s-a produs hematom.In cazul in care s-a produs
hematom se va presa energic locul timp de 5 minute, dupa care se aplica comprese calde.
Evaluarea rezultatelor
- normal-hemocultura negative
- patologic –se identifica germeni patogeni;
-se efectueaza antibiograma
Consideratii speciale:
- fiecare proba se va lua la intervale de timp specificate si din locuri diferite
- se va evita sa se recolteze de pe catetere sau de pe mana cu linii venoase prinse recent, in afara de cazul cand se suspecteaza ca respectivul cateter a produs sepsisul.
- principala complicatie a manevrei poate fi hematomul
RECOLTAREA URINEI PENTRU EXAMENE DE LABORATOR
Urina este un lichid biologic de excretie, cu o compozitie chimica complexa,
care poate suferi modificari in anumite stari patologice.
Analiza urinei cuprinde :
- examenul macroscopic :volum,densitate,culoare,miros,aspect
- examenul microscopic :sediment-elemente figurate, celule epiteliale,cilindri
- examenul bacteriologic-urocultura-pune in evidenta germenii patogeni
- examenulchimicph,proteine,bilirubina,urobilinogen,nitriti,uree,creatinina,elect
roliti( clor,sodiu,potasiu,calciu),proteine
RECOLTAREA
- Examinări calitative-prima urină de dimineață
- Examinări cantitative-urina de pe parcursul a 24 h(excepție prima urinăcare
se aruncă)
- Pentru clearence creatinina urina de pe parcursul a 3h
- Pentru recoltarea la copii se folosesc pungi speciale pentru recoltare
Proprietăți fizice
1.Culoarea-normal galben pai
-hematurie roșu
hemoglobinurie-ca zeama de carne
melanurie-neagră
albastru de metilen-albastru
antipiretice-portocaliu
2.Transparența-normal-transparentă
aspect tulbure-fosfați-nor alb sau roz
filamente de mucus
bacteria
leucocite sau hematii
Aspect tulbure fosfati
3.Mirosul-normal-slab aromatic datorita acizilor volatile
in prezenta bacteriilor-hidrogen sulfurat
in cetoacidoza-acetona
Acetone hidrogen
EXAMENUL DE URINA
Determinarea se face cu stripuri
Se determina 10 parametri
Proprietăți fizice
- pH-ul-rinichiul eliminăexcesul de acizi din organism prin acidifierea urinii în
tubul contort proximal
pH-ul normal:5-7
Măsurarea-cu strip-uri
Intervalul de măsurare de la 5-9
Zona indicatoare conține 3 substanțe:albastru de bromtimol,fenolftaleina și
roșu-metil
Culoarea virează de la galben portocaliu la albastru
pH alcalin-contaminarea urinii cu bacterii,leucocite
pH acid-cetoacidoza dar numai dacă rinichiul funcționează normal
- DENSITATEA URINARĂ

Pentru evaluarea capacității de concentrare și diluție a rinichiului și starea de
hidratare a pacientului
Determinarea:-cu urodensitometrul
cu strip
Principiu-se determina concentrația ionică pe baza eliberării protonilor în
prezența cationilor cu care formeazăun complex care modificăculoarea
indicatorului albastru de bromtimol de la GALBEN la ALBASTRU
Normostenuria-1.015-1.025
Hiperstenuria-(>1.025)-diabet,proteinuria,transpirații abundente,aport
lichidian scazut
Hipostenuria(<1.010)-diabet insipid,aport lichidian crescut
Izostenuria-densitatea urinilor emise în 24 h este egala și în jur de 1.010-arată
incapacitatea rinichiului de a concentra urina in IRC
densimetru
- GLUCOZA
Principiu:reacție specificăpentru glucoză(glucoxidaza) care nu identifica și alte
zaharuri.Oxigenul eliminat din reacție modificăculoarea tetrametilbenzidinei în
albastru.
Glicozuria apare dacă:
-crește glicemia peste pragul renal de absorbție(170-180 mg/dl)
-scade pragul renal –sarcina
-în tulburari de transport a glucozei
- CORPII CETONICI
Principiu:identificarea se face cu nitroprusiatul de Na,prezența corpilor cetonici
modificăculoarea zonei indicatoare în VIOLET
În urina normalăABSENTI!!!!!
Prezenți-dacă sursa principal de energie sunt AGcetoacidoza,
inaniție,vărsături abundente,regim alimentar dezechilibrat,efort
intens.
- PROTEINELE
Principiu:determinarea pe strip se bazeazăpe eroarea proteicăa indicatorilor de
pH;culoarea indicatorului vireazăde la galbenla albastru
În mod normal cantitatea de proteine eliminata este 0,03-0,20 g/24h și nu este
detectată prin această metodă
Proteinuria poate fi:-selectivă-se eliminănumai proteine cu GM mică
-semiselectivă-se adaugăIgA și G
-neselectivă-se pierd și proteine cu GM mare
- PROTEINELE
Cauzele proteinuriei:
o -prerenală-crește RFG
o renală-se elimină0,30-2 g/24h
o postrenală-1-2 g/24 h-proteine tubulare cu GM mică(beta 2 microglobulina)
Proteinele Bence-Jones-eliminare de lanțuri ușoare de Ig care precipită la încălzirea
urinii la 70 ºCși pp.dispare când se încălzește urina la 100ºC
- UROBILINOGENUL
Principiu:reacția Ehrlich-sare de diazoniu care în prezența UBG în mediu acid
formeazăun compus ROȘU
În mod normal doar 1% din UBG ajunge în urină
Crește în:
-supraîncărcarea funcției hepatice
-anemii hemolitice,intoxicații,accidente transfuzionale
-alterarea funcției hepatice-hepatite acute și cronice,ciroză,tumori hepatice
- BILIRUBINA
Normal nu apare în urină
dar daca este prezentăeste vorba de Bi conjugată(hidrosolubilă)
Principiu-identificarea cu o sare de diazoniu care în prezența Bi determină virarea
culorii indicatorului în VIOLET
Crește în obstrucția canalului biliar de către calculi,tumori,presiune
canaliculara extrahepatică, fibroza hepatică
- ACIDUL ASCORBIC
Deși nu apare în mod normal în urinăprezența lui interferăcu determinarea
glucozei și hematiilor fiind un puternic agent reducător
Pozitiv-la persoanele care consuma cantități mari de vit.C și poate arăta o
predispoziție pentru formarea calculilor
- NITRIȚII
Principiu:în urina în care există bacterii, nitrații sunt transformați în nitriți, care
împreunăcu o sare de diazoniu formeazăun derivat azo colorat în ROȘU
Intensitatea culorii este direct proporțională cu cantitatea de nitriți, dar nu și cu
severitatea infecției
- LEUCOCITELE
Principiu:esteraza leucocitară împreunăcu esterul indolic aflat pe zona de test și un
derivat diazo formează un compus VIOLET
Pozitiv în:
-inflamații ale căilor urinare datorităbacteriilor,levurilor,paraziților
-contaminare cu secreții genitale
-leucocituria abacterianăîn pielonefrite cr.
- HEMATIILE
Principiu:activitatea de tip pseudoperoxidazic a Hb și Mb catalizează oxidarea
substanței indicatoare de către un hidroperoxid organic la un compus verde-albastru
Testul este pozitiv dacă exista Hb dar și hematii-diferențierea pe baza
sedimentului cu condiția să fie efectuat imediat
Hemoglobinuria-boli hematologice, hemoliza intravasculara, hemoglobinuria
paroxistică nocturnă
Hematuria-leziuni ale rinichilor si căilor urinare,calculi,infecții
Sediment urinar
Definitie
Sedimentul urinar este prezentat de componentele insolubile din urina, care se
obtin prin centrifugare.
Dintre aceste componente unele sunt pur chimice (acid uric, urati, carbonat sau
oxalat de calciu, fosfati alcalini sau amoniacomagnezemii), iar mai rar sunt
prezente xantina si aminoacizi de tipul cisteinei, tirozinei sau leucinei.
Aceste componente chimice sunt prezente in stare amorfa sau cristalizate in
forme specifice, usor de recunoscut la microscop.
- Sedimentul urinar calitativ
Examenul microscopic direct (intre lama si lamela) sau dupa colorare cu albastru
de metilen, eozina, violet de gentiana si Sudan III, reprezinta metoda de evaluare
calitativa a componentelor sedimentului urinar.
- Sedimentul urinar cantitativ
Eset examenul care consta in determinarea cantitativa a elementelor formate din
sedimentul urinar dupa una din metodele uzuale: Addis, Hamburger, Stanfeld-
Webb.
Se pot folosi pentru citirea sedimentului și cititoare automate care analizeazăîn timp
mai scurt un număr mai mare de probe și o cantitate mai mare de proba
- LEUCOCITELE
Majoritatea sunt PMN dar pot fi și monocite,eozinofile,macrophage
Prezente în ITU,contaminare cu secreții genitale,pielonefrite cr.
Normal se admit 0 - 5 leucocite/câmp microscopic.
Patologic ( >5 l e u c o c i t e / c â mp ) : i n f e c ţ i i u r i n a r e j o a s e ( c i s t i t ă ,
u r e t r i t ă ) s a u î n a l t e (pielonefrită).
-HEMATII
Prezente în :
-leziuni ale rinichilor sau căilor urinare
Calculi
infecții urinare
Normal se admit 0 - 2 hematii /câmp microscopic.
Patologic : hematurie - microscopică,>3 hematii /câmp- macroscopică, câmp
plin de hematii
- CELULE EPITELIALE
-scuamoase-din segmentele inferioare ale căilor urinare(nu au importanță patologică)
-epiteliale renale-din tubii renali,în afecțiuni ale parenchimului renal
-tranziționale renale-din uroteliu,apar în procese inflamatorii
Normal -se admi t 3 – 4 celule epi tel iale plate/ câmp mi c roscopic,
proveni te dindescuamarea epiteliului care tapetează tractul urinar.
Fiziologic : celule mari, plate, pavimentoase care provin din straturile superficiale
alevezicii urinare, celule cilindrice, alungite care provin din uretră şi uretere.
Patologic:c r e ş t e r e a n u mă r u l u i d e c e l u l e epi tel iale (5 – 10/câmp) în
i n f l a ma ţ i i l e tractului urinar.
- CILINDRI HIALINI
-formați din proteinele care trec membrana bazalăși coaguleazăla nivelul tubilor
contorți distali și proximali
- CILINDRI GRANULOȘI ȘI CEROȘI
Cilindri granuloși sunt considerați forma de degradare a cilindrilor hialini
Cilindri ceroși se formeaza dupa stagnarea îndelungata în tubi (afectare
tubulara cr.)
- CILINDRI CELULARI
Pot fi formați din leucocite,hematii,bacterii,levuri
Arata o afectare tubularăacută
- PARAZIȚI,LEVURI,BACTERII
Dintre paraziți cel mai frecvent apare Trichomonas vaginalis
Levuri-importanța patologică deosebită Candida
Bacterii-coci sau bacili mobili
coli trichomonas
candida
- CRISTALE-ACID URIC
Cel mai frecvent întâlnite
- CRISTALE-OXALAT DE CALCIU
Pot fi sub formăde mono sau dihidrat,birefringente
Apar în hiperoxalurie,intoxicații cu polietilenglicol
Pot arăta un risc de nefrocalcinoză
- CRISTALE-FOSFAT AMONIACO-MAGNEZIAN
În urina depozitatănecorespunzător sau asociat cu infecții urinare
- CRISTALE PATOLOGICE
TIROZINA
LEUCINA-în boli hepatice grave
CISTINA-în tulburări ale metabolismului proteic
tir leu
- CRISTALE PATOLOGICE
-Prezenţa cristalelor de colesterol este în mod normal însoţită de o proteinurie masivă.
- Cristalele de colesterol sunt foarte rare.
DETERMINĂRI CANTITATIVE
- Ureea=15 - 35 g/24 ore
Patologic: Valori crescute: - regim hiperproteic, diabet zaharat, hipertiroidism Valori scăzute: - perioada de creştere rapidă, IRA faza de stare, IRC terminal
- Creatinina urinară Valori normale : 0,8 - 2 g/24 ore
Patologic: Valori crescute: - după efort fizic, acromegalie
Valori scăzute: - în imobilizări prelungite, IRA şi IRC.(insuficienta renala acuta si cronica)
- Acidul uric urinar Valori normale 0,3 - 0,8 g/24 ore.
Patologic: Valori crescute: - gută, leucemii, tratament cu corticoizi. Valori scăzute: - IRA şi IRC
Biochimie urina
Test
Valori normale albumina
absent glucoza
absent ph
5,5-6 densitate
1015-1025 corpi cetonici
absent hematii
absent leucocite
absent nitriti
absent bilirubuna
absent
urobilinogen
absent
Pathologic
Prezenta albuminei-indica o afectiune renala Prezenta glucozei—DZ Elemente patologice in sediment :numeroase leucocite,frcventehematii,cilindri,germeni,cristali,oxalati Prezenta pigmentilor biliari indica o hepatita virala(urina are culoare brun inchisa ca berea
RECOLTAREA SUMARULUI DE URINA
Inainte de recoltare se efectueaza igiena regiunii genitale Se recolteaza prima urina de dimineata Se urineaza in recipiente speciale pentru recoltarea probei de urina La femei se va evita recoltarea urinei in perioada menstruala
Definitie
o recoltarea urinei pentru analize de rutina ce pot depista afectiuni renale,diabet zaharat prin prezenta glucozei,elemente patologice,etc
Scop
-explorator-diagnosticul afectiunilor renale,dozarea glicozuriei,etc
Se recolteaza obligatoriu la toti bolnavii internati
Materiale necesare urinar sau plosca daca este necesar manusi recipient de unica folosinta curat si uscat etichete formular cerere analiza laborator recipient pentru transportarea analizelor la laborator
Pregatirea pacientului
- psihica-informare cu o seara inainte,explicarea tehnicii
-fizica –se efectueaza toaleta organelor genitale externe cu apa si sapun
Efectuarea tehnicii
- se recolteaza dimineata de la prima mictiune
- asigurarea intimitatii
- i se va explica pacientului imobilizat la pat ca va trebui sa urineze intr-o plosca/urinar;celui care nu este imobilizat i se va explica faptul ca va trebui sa mearga la toaleta pentru a urina
-se pun manusile
- din plosca sau urinar se pun cel putin 10-20 ml urina in recipientul pentru recoltat si se insurubeaza capacul; daca diureza pacientului trebuie monitorizata, restul de urina se va masura cu ajutorul recipientului gradat
- daca accidental se pierde urina pe peretii exteriori ai recipientului se va spala si usca
- se eticheteaza recipientul cu numele pacientului, data si
ora recoltarii si se va trimite imediat la laborator insotit de formularul de cerere a analizei
- intarzierea trimiterii probei la laborator poate altera rezultatele finale ale probei
- se vor spala plosca/urinarul si recipientul gradat fiind inlaturate de la patul pacientului
- pacientii care nu sunt imobilizati vor merge la toaleta si vor urina in plosca sau urinar dupa care se va proceda la fel ca mai sus
URINA DIN 24 ORE
Deoarece hormonii , proteinele si electrolitii sunt excretati in cantitati mici si variabile in urina , probele trebuie recoltate pe o perioada extinsa de timp pentru a avea o valoare diagnostica . Probele cerute din urina stransa pe 24 de ore sunt cele mai uzuale, deoarece sunt semnificative pentru toate substantele eliminate in aceasta perioada.
Obiective
- obtinerea datelor privind starea morfofunctionala a aparatului renal si asupra altor imbolnaviri
- cunoasterea volumului diurezei
- efectuarea unor analiza biochimice
- urmarirea bilantului lichidian(ingesta-excreta)
Materiale necesare recipient de colectare a urinii cu capacitate de minim 2 litri
manusi plosca sau urinar daca este nevoie recipient gradat daca trebuie monitorizata cantitativ diureza etichete formular de cerere analize pentru laborator
Pregatirea pacientului psihica si fizica
- se explica procedura pacientului si familiei pentru a ne asigura de cooperarea acestuia si pentru a preveni pierderile accidentale de urina in timpul recoltarii
- se pot monta etichete la baie prin care pacientul sa-si reaminteasca ca nu trebuie sa arunce urina, sau pe punga urinara daca pacientul este sondat
- se vor explica pacientului restrictiile alimentare si medicamentoase acolo unde este necesar
Recoltarea
- confirmarea si verificarea identitatii pacientului
- se cere pacientului sa urineze dimineata; aceasta urina se arunca
- in timpul zilei,al noptii si prima urina de a doua zi dimineata se colecteaza in recipientul de colectare curat si uscat
- recipientul de colectare se pastreaza la rece pe perioada colectarii(se eticheteaza)
- a doa zi dimineata,se masoara exact cantitatea de urina colectata,se omogenizeaza si se trimit la
laborator un esantion de 100ml
- esantionul va fi pus intr-un recipient pentru sumar de urina pe eticheta caruia se va nota numele si prenumele pacientului,volumul urinar/24h,analizele cerute
Consideratii speciale :
-daca pacientul are sonda urinara, se va mentine punga urinara pe toata periada recoltarii intr-un recipient cu gheta pus sub patul bolnavului
- daca accidental se pierde una din probe, recoltarea trebuie sa fie reluata integral
Test Addis Hamburger
Scop
- studiul cantitativ al elementelor figurate din urina hematiilor, leucocitelor si a cilindrilor din urina .
Pregatirea bolnavului psihica si fizica
- informarea,explicarea necesitatii examenului ,obtinerea consimtamantului
- se anunta bolnavul cu o zi inainte de efectuarea probei
- dimineata bolnavul este rugat sa urineze,se noteaza ora ;aceasta urina se arunca
- din acest moment bolnavul este rugat sa ramana culcat timp de trei ore
- nu consuma lichide in tot acest timp
Pregatire materialelor
- se pregateste recipientul pentru recoltare
- se pregateste materialul necesar pentru toaleta organelor genitale externe
Recoltarea urinei
- dupa 3 ore se efectueaza toaleta organelor genitale externe cu apa si sapun
- se recolteaza intreaga cantitate de urina si se masoara volumul
- se trimite la laborator 50ml, intr-un recipient pentru sumar de urina pe eticheta caruia se va nota numele si prenumele pacientului si volumul
urinar colectat
Interpretare
- normal se elimina 0-1000hematii/min si 1000-2000leucocite/min
- patologic –eliminare>100000elemente/min
- hematuria macroscopica apare cand se elimina>300000H/min
Proba celor trei pahare Se pune bolnavul să urineze în trei pahare diferite. În primul pahar se colectează urina de la începutul micţiunii, în cel de-al doilea aceea de la mijlocul ei, iar în cel de-al treilea urina de .la sfârşitul micţiunii. Se presupune că este vorba de o hemoragie reno-uretrală când hematuria este prezentă în toate cele trei pahare (hematurie totală). Hematurie prezentă numai în ultimul pahar (hematurie terminală) sugerează o hemoragie vezicală. Hematurie prezentă numai în primul pahar (hematurie iniţială) presupune o hemoragie de origine prostatică sau uretrală.
BACTERIOLOGIE Urocultura
Prezentare generala
Cultura urinii este cel mai utilizitat test in diagnosticul infectiei urinare. Este important ca recoltarea sa se faca inaintea administrarii de antibiotice ! Urocultura presupune izolarea si identificarea microorganismelor responsabile pentru infectia tractului urinar.
Definitie
- examenul bacteriologic din urina pentru depistarea germenilor patogeni
Scop
diagnostic al infectiilor urinare, prin punera in evidenta a germenilor patogeni
Material necesare
-recipient steril de unica folosinta cu capac,materiale pentru toaleta organelor genitale externe
Pregatire pacient
-psihica-informare,explicarea tehnicii si necesitatea ei,consimtamant -fizica-toaleta organelor genital externe cu apa si sapun inainte de recoltare
Tehnica recoltarii
- se recolteaza prima urina de dimineata sau dupa cel putin patru ore de la mictiunea anterioara
- se recolteaza inainte de inceperea tratamentului cu antibiotic sau dupa intreruperea acestuia cu cel putin 7zile inaintea recoltarii
- cu 12ore inainte nu va consuma lichide
- nu va urina cu 6 ore inainte
- se efectueaza obligatoriu toaleta riguroasa a organelor genitale externe cu apa si sapun urmata de uscare prin tamponare cu tifon steril
- spalarea si stergerea se fac in sens unic,din fata in spate ;la barbat dinspre meatul urinar spre santul balanopreputial(glandul fiind decalotat)
- stergerea se face c user fiziologic steril sau apa fiarta si racita
- la pacientele cu scurgeri vaginale se recomanda introducerea unui tampon steril in vagin si apoi recoltarea probei
- la barbati se mentine si in timpul urinarii glandul decalotat
- la nou-nascuti si la sugari dupa spalarea organelor genitale externe se fixeaza in jurul penisului sau vulvei
orificiul pungii speciale pentru recoltare
- la bolnavii cu retentie urinara recoltarea se poate face prin sondaj vezical sau punctie suprapubiana
- se urineaza la toaleta primii 100mlurina si fara a intrerupe jetul de urina se recolteaza 5-10ml din jetul mijlociu in urocultorul steril,cu grija pentru a nu atinge gura acestuia de tegumente sau lenjerie
- restul urinei se evacueaza la toaleta
- recipientul se inchide cu capac ermetic,avand grija sa nu se atinga interiorul capacului sau recipientului
- daca accidental urina s-a prelins pe peretii exteriori ai recipientului se vor spala si usca
- pacientului i se sugereaza sa se spele bine pe maini
- se va eticheta recipientul
- trebuie mentionat daca pacientul este sub antibioterapie si ce antibiotic i se administreaza
- se ataseaza formularul de cerere a analizei la recipient si proba se va trimite la laborator imediat
Pentru sugari
- Se spală zona urogenitală cu apă şi săpun şi se tamponează cu, comprese sterile pentru a se usca.
- Se fixează punguţa sterilă prin intermediul benzilor adezive în jurul orificiului urinar.
- Punga este bine fixată dacă orificiul urinar se află în interiorul acesteia.
- Se verifică fermitatea aderării benzilor de fixare la tegumentul copilului pentru a se evita scurgerea urinei pe lângă pungă şi contaminarea acesteia.
- După recoltare, punga se dezlipeşte de tegumentul copilului şi cele două benzi adezive se lipesc între ele asigurându-se astfel închiderea pungii. Pungă pediatrică de recoltare a urinei
Interpretarea valorilor normal urocultura este negativa pathologic-prezenti germeni patogeni Germenii intalniti cel mai frecvent in bacteriurii sunt cei din familia Enterobacteriaceae (Escherichia colli, Proteus, Klebsiella, Enterobacter, Citrobacter, Providencia). Dar mai pot fi izolati din infectiile urinare si germeni din alte grupe: Staphylococcus, Enterococcus, Pseudomonas, Acinetobacter, Alcaligenes, Acromobacter, Haemophilus. dupa identificare se determina antibiograma
In situatii speciale, urina se poate recolta direct din vezica prin punctie suprapubiana
Recoltarea uroculturii la pacientii cu sonda vezicala(« a demeure »)
- se clampeaza tubul atasat la sonda urinara cu 15min inainte de recoltarea probei
- se pun manusile;
- daca tubul de colectare atasat la sonda are montat un orificiu perpendicular, acesta se va dezinfecta cu paduri cu alcool apoi se va aspira urina cu o seringa de 20 ml care se va goli in recipientul steril
- daca nu exista acel orificiu si cateterul vezical este din cauciuc se va recolta proba din cateter;
- se va dezinfecta cu paduri antiseptice o zona mica deasupra locului de insertie cu tubul de drenaj;
- se lasa timp de 1minut,pentru ca antisepticul sa se usuce
-apoi se va intepa cu o seringa cu ac si se va aspira 5 ml;
- se introduce in urocultor(recipient steril cu capac)
- recipientul se eticheteaza si se trimite la laborator imediat specificandu-se, daca este cazul, tratamentul cu antibiotic pe care-l urmeaza pacientul
- nu se recolteaza din sacul colector
- nu se recolteaza prin deschiderea sistemului inchis
MASURAREA PH-ULUI URINAR:
Materiale necesare :
- manusi
- recipient de recoltare
- benzi specifice pentru masurare ph-ului urinar
- cartela standard de citire
Masurare :
- confirmarea si verificarea identitatii pacientului
- se spala mainile si se pun manusile
- i se explica pacientului procedura
- i se da pacientului recipient si i se explica cum sa colecteze proba de urina
- se scufunda banda conform prospectului de utilizare si apoi se citeste .
Consideratii speciale
- se va utiliza o proba de urina recoltata in momentul efectuarii testului, nu cu mult inainte, deoarece o proba stand la temperatura camerei isi modifica ph-ul .
- se va lua in considerare faptul ca de obicei noaptea ph-ul urinii este mai acid decat ph-ul urinar diurn .
RECOLTAREA MATERIILOR FECALE
Definitie
- materiile fecale-scaunul-cuprind resturile alimentare supuse procesului de digestie si eliminate prin defecatie
Scopul recoltarilor
- depistarea germenilor patogeni responsabili de imbolnaviri digestive
- depistarea purtatorilor de germeni
- depistarea tulburarilor de digestie alimentara
- stabilirea diagnosticului
Examene efectuate
- examen macroscopic :cantitate,forma,aspect,miros,
consistenta
- examen bacteriologic-coprocultura-permite diagnosticarea bolilor infectioase,gastrointestinale prin depistarea bacilului dizenteric,tific,tuberculos,vibrioni holerici,salmonella
- examen parazitologic-depistarea parazitilor sau a oualor de paraziti
- examen biochimic-ofera informatii asupra procesului de digestie si absorbtie,prezenta microscopica a sangelui etc.
Metode de recoltare
- scaun spontan sau provocat
- direct din rect cu tampon steril
- cu sonda Nelaton-la copii
Materiale necesare
- material de protectie pentru pacient si pat
- bazinet steril
- material pentru toaleta perianala
- coprocultor cu sau fara mediu de cultura
- tub cu tampn sterile montat pe porttampon
- sonda Nelaton 16-18 si seringa pentru aspiratie
- banda adeziva transparenta‖scotch‖pentru oxiuri
- port-lama pentru aplicare dupa recoltare cu banda adeziva
- pentru sugari scutec sterilizat
- purgative saline
- etichete
- formulare pentru analize laborator
Pregatirea bolnavului psifica si fizica
- se informeaza pacientul
- se va explica procedura pacientului pentru a ne asigura de cooperarea sa si de corectitudinea manevrei de recoltare
- se instruieste pacientul pentru etapele de lucru :
- toaleta regiunii perianale
- utilizarea de vas colector steril
- interdictia de a urina in plosca
- pastrarea cantitatii totale de materii fecale eliminate
- adoptarea pozitiei corecte pentru recoltarea cu tamponul din rect
-ingerarea unui purgativ salin pentru a favoriza defecarea
- se goleste vezica urinara
- se instrueste pacientul cum sa foloseasca recipientul de recoltare
- pastrarea scaunului dupa eliminare la rece,atunci cand prelucrarea nu se face imediat
Executie recoltare din scaun spontan sau provocat
- colectarea materiilor fecale este realizata prin defecatie pe plosca sterila cu respectarea instructiunilor de la pregatirea pacientului
- se protejeaza patul cu musama,aleza
- se aseaza bazinetul sub bolnav
- se recolteaza cu lingurita recipientului cca50g fecale din diferite parti suspecte cu continut de mucus,puroi,sange ,
- se introduce lingurita in recipient
- in cazul emisiei de scaun atunci cand laboratorul nu lucreaza ,se recolteaza o portiune din materiile fecale
pe mediu de conservare(+4gradeC)pentru a fi prelucrat mai tarziu
recoltarea din rect cu tampon steril
- se explica procedura pentru a-i reduce anxietatea si a ne asigura de cooperarea sa
- se asigura intimitatea pacientului
- se aseaza pacientul in decubit lateral stang
-se imbraca manusi de protectie
-se spala zona perianala a pacientului cu apa si sapun
- se departeaza fesele bolnavului si se introduce tamponul steril prin miscari de rotatie prin anus in rect
- se introduce aplicatorul eprubeta
- se arunca mansile la deseuri contaminate si se spala
mainile
- se eticheteaza proba si se trimite la laborator impreuna cu formularul
recoltarea cu sonda Nelaton-la copii
- se introduce sonda sterila prin anus in rect la o distanta de 10-15cm
- se aplica la capatul exterior al sondei o seringa cu care
se aspira in sonda continutul
- se indeparteaza sonda si se goleste continutul prin insuflare intr-o eprubeta sterila
- produsul recoltat se suspenda prin spalarea sondei in 2ml solutie fiziologica sterila sau lichid conservant.
Transportul Prelevatele de materii fecale destinate examenelor microbiologice se transporta la laborator in cel mai scurt timp (2 ore de la prelevare). Daca nu poate fi asigurat este obligatoriu folosirea mediului de conservare si transport
Interpretarea rezultatelor Izolarea si identificarea unei bacterii patogene in proba coprologica examinata confirma fie starea de boala fie de purtator In mod obligatoriu se efectueaza si antibiograma In cazul izolarii unui germen din grupul Vibrio se anunta urgent si organul abilitat pentru aplicarea de masuri (Directia de Politie Sanitara).
recoltarea pentru examen coproparazitologic
- Examenul parazitologic al materiilor fecale vizeaza decelarea prezentei parazitilor intestinali
- Examenul se efectueaza in conditiile regimului alimentar obisnuit al pacientului.
- Recoltarea se face in recipiente curate. Sunt necesare circa 3g de materii fecale
- Pentru examinarea oxiurilor,recoltarea o efectuam din regiunea anala,pliurile anale iar la copii de sub unghii(copii se scarpina in regiunea anala pruriginoasa)
- Pentru oua de paraziti se recolteaza prin raclare cu o spatula de os sau o bagheta de lemn bine lustruita inmuiata in glicerina cu apa in parti egale
- Se racleaza pielea din vecinatatea orificiului anal
- Raclarea se face la 2-3 ore dupa culcare sau dimineata devreme
-Dupa raclare bagheta se introduce in eprubeta curata si sterile si se trimite la laborator
- La copii se recolteaza mucus nazal si depozit de sub unghii-se inmoaie marginea unghiei cu hidrat de sodiu sau potasiu1% dupa care se curata capatul proximal al unghiei cu un tampon sau o pensa.
o Materialul recoltat se introduce in eprubete si se trimite la laborator
Ingrijirea ulterioara a pacientului
- Se efectueaza toaleta regiunii anale
- Se ajuta pacientul la imbracat si se aseaza comod
- Se aeriseste salonul
Examenul biochimic Se pun in evidenta bilirubina,acizi biliari,substante proteice(creatoree),acizi organici,sangele,grasimile(steatoree),prezenta puroiului etc. Pentru punerea in evidenta a fermentilor digestivi si aprecierea capacitatii functionale a tubului digestiv,recoltarea materiilor fecale va fi precedata de un regim alimentar bogat in toate elementele regimului mixt-timp de 3 zile(dieta Schmidt Strasburger)
Recoltarea scaunului pentru hemoragii oculte
Prezentare generala Testul Adler sau testul de decelare a hemoragiilor oculte in fecale este un test des utilizitat pentru screeningul sangerarilor digestve. Testele de depistare a sangerarilor oculte sunt folosite pentru descoperirea sangerarilor ascunse (gastrointestinale), pentru diferentierea intre melena si scaunul cu aspect de melena. Anumite medicamente cum ar fi fierul, bismutul, pot innegri scaunul putandu-se pune diagnosticul gresit de melena. De asemenea, aceste teste sunt foarte importante pentru depistarea precoce a cancerelor colorectale, deoarece 80% din pacientii cu aceste boli prezinta sangerari oculte. Pe de alta parte, un singur test pozitiv nu indica neaparat sangerare gastrointestinala sau cancer colorectal. Pentru a putea fii considerat pozitiv, testul trebuie repetat de cel putin 3 ori intr-o perioada anume, timp in care pacientul va respecta o dieta specifica recomandata in depistarea sangerarilor oculte.Cu toate acestea, un test pozitiv si in aceste conditii, nu indica neaparat un cancer de colon ci poate fii sangerare gastrointestinala provocata de ulcer gastric, diverticuloze etc.
Testele sunt usor de efctuat constand in adaugarea de anumite substante (sau a unei hartii impregnate cu substanta respective) peste proba de scaun , aparand aproape imediat o coloratie specifica in cazurile in care sangele pierdut prin
scaun este mai mult de 5 ml pe zi. Aceste analize sunt foarte importante deoarece sangerarile oculte sunt in cantitati foarte mici, indepistabile ochiului uman, dar repetandu-se , potduce la anemii severe. Materiale necesare Manusi bazinet recipient colector substanta specifica sau hartie imbibata cu substanta ( din kitul de testare)
Pregatirea bolnavului
- timp de 3 zile bolnavul va primi un regim lacto-fainos-regim alb
- nu se administreaza medicamente pe baza de fier sau daca pacientul este in tratament cu aceste medicamente se vor intrerupe 3 zile inainte de recoltare
- sunt interzise legumele verzi,ciocolata preparate de carne
- nu se fac extractii dentare inainte de recoltare
- se observa daca bolnavul prezinta epistaxis,gingivoragii pentru a nu se obtine rezultate fals pozitive
Recoltare se confirma identitatea pacientului se pun manusile si se recolteaza conform procedurii de recoltare a probelor din scaun
se va duce proba imediat la laborator sau, daca avem kitul de recoltare, se va respecta intocmai prospectul de utilizare se spala mainile bine si se toaleteaza pacientul daca este imobilizat se anunta medicul pentru orice aparitie a coloratiei albastre sau verzi pe hartia testului
Consideratii speciale
- ne asiguram ca proba recoltata nu este contaminate cu urina, solutie sapun, hartie igienica apoi o testam conform indicatiilor de utilizare a kitului
- testul se face din portiuni diferite ale scaunului deoarece sangerarea oculta din tractul gastrointestinal superior nu este prezenta in tot scaunul format, iar cea din cancerul colorectal poate aparea de obicei doar in prima portiune a scaunului
- se va verifica data expirarii kitului de testare
- pacientul va fii instruit sa respecte o dieta bogata in fibre, fara carne, fara peste, fara napi, gulii etc pt ca toate acestea pot da reactii fals positive. Dieta trebuie tinuta intre 48-72 ore inaintea testului
- de asemenea, tot cu 48-72 ore inainte de testare, se va intrerupe medicatia care poate afecta rezultatul (fier, potasiu indometacin, steroizi)
- daca pacientul isi face singur acasa testarea, va trebui instruit cu atentie in ceea ce priveste procedura
- unul dintre cele mai noi si usoare teste pentru depistarea sangerarii oculte este testul intitulate ―colorcare‖. Este indicat pentru pacientii care isi fac singuri testarile, nu necesita recoltarea probei de scaun si este foarte usor de testat si interpretat.
- Astfel, pacientul va respecta dieta specifica cu 48-72 ore inainte de testare.
- Pacientul este invatat sa indeparteze orice dezinfectant de toaleta si sa traga apa de 2 ori dupa indepartaea dezinfectantului de toaleta.
- Dupa defecare, este instruit sa nu arunce hartie igienica in vasul de toaleta pana la citirea testului deoarece continutul in bismut al acesteia poate afecta rezultatul.
- In cele 5 minute imediat dupa defecare, va desface kitul de testare si va arunca testerul in toaleta, care va pluti pe suprafata apei din toaleta.
- Pacientul va citi rezultatul dupa 15-30 de secunde.
Daca scaunul are sangerari oculte, testerul se va colora in albastru sau verde. Pacientul va trebui sa repete testarea la trei scaune diferite, sa-si noteze rezultatele si sa le prezinte medicului.
RECOLTAREA SPUTEI :
Definitie
- Sputa reprezintă totalitatea secreţiilor ce se expulzează din căile respiratorii prin tuse.
Scop
- Analize de laborator: citologice-determinarea celulelor maligne atipice in cazul tumorilor maligne bronho-pulmonare bacteriologice-determinarea germenilor patogeni ,b.Koch parazitologice-determinarea parazitilor(taenia echinococus care produce chistul hidatic pulmonar) micologic-determinarea ciupercilor(candida albicans)
Materiale necesare
recipient din plastic cu capac de unica folosinta cutie Petri sterila aerosoli masca faciala,manusi tavita/punga pentru voma pahar cu apă şerveţele sau batiste de unică folosinţă
Pregatirea pacientului se anunţă şi i se explică necesitatea executării examinării nu mananca,nu fumeaza se instruieşte să nu înghită sputa să nu o împrăştie să expectoreze numai în recipientul dat să nu introducă în vas şi saliva
Tehnica recoltarii
Metoda cea mai folosita pentru recoltarea sputei este expectoratia, care uneori poate necesita nebulizare in prealabil, hidratare, drenaj postural. O metoda mai putin folosita este aspirarea traheala si, foarte rar, bronhoscopia. Aspiratia traheala este contraindicata imediat postprandial, la pacientii cu varice esofagiene, laringospasme. Trebuie, de asemenea, efectuata cu atentie la pacientii cardiaci, deoarece poate agrava
aritmiile. pacientul este asezat pe un scaun sau la marginea patului in pozitie sezanda. Daca nu poate, se ridica patul in pozitie semisezanda cu genunchii putin ridicati (pozitia Fowler) se cere pacientului sa-si clateasca gura cu apa simpla nu cu apa de gura sau pasta de dinti) pentru a reduce riscul de contaminare a probei de sputa cu flora microbiana orala. Apoi i se cere sa tuseasca si sa expectoreze in recipientul steril se recolteaza 5-15ml sputa proaspata pentru depistarea b.Koch in 3 recipiente succesiv se pun manusile se ataseaza capacul recipientului etans si se curata exteriorul acestuia daca este cazul se arunca manusile la deseuri contaminate se eticheteaza recipientul cu numele pacientului, , data si ora recoltarii, presupusul diagnostic, daca pacientul este febril sau sub antibioterapie se trimite proba imediat la laborator
Recoltarea sputei prin frotiu faringian si laringian
Material necesare tampon faringian montat pe porttampon spatula linguala apa distilata sterila
Tehnica recoltarii se umezeşte tamponul de vată cu apă distilată
sterilă se apasă limba cu spatula se introduce tamponul în faringe cerând pacientului să tuşească sputa eliminată se prinde pe tamponul de vată care se introduce imediat în eprubeta sterilă frotiul laringian se recoltează de către medic pătrunzând cu tamponul în laringe sub control laringoscopic
Recoltarea sputei prin spalatura gastrica
- se recolteaza din stomac prin spalatura gastrica
la bolnavii care nu pot expectora si inghit sputa
- se introduce sonda (Einhorn sau Faucher), în stomac, dimineaţa, pe nemâncate
- se introduc prin sondă 200ml apă distilată, bicarbonatată2%, călduţă, care este evacuată imediat sau extrasă cu seringa
- lichidul recoltat se trimite imediat la laborator pentru că germenii căutaţi pot fi distruşi dacă stau mai mult timp în contact cu mediul acid al sucului gastric
- dacă recoltarea se face pentru însămânţare şi lichidul trebuie trimis la alt laborator, sucul obţinut poate fi neutralizat cu bicarbonat de Na
Recoltarea sputei prin spalatura bronsica
- se utilizează la pacienţii cu TBC cavitară, care nu expectorează
- se pun în evidenţă bacili încapsulaţi în submucoasă, care nu apar în mod obişnuit în spută
- se introduc în recipientul de aerosoli 5ml ser fiziologic si teofilină
- pacientul inhalează de cîteva ori prin inspiraţii adânci, repetate, urmate de expiraţii scurte
- se face o scurtă pauză de 4-5sec şi se repetă până la aerosolizarea întregii cantităţi de lichid
- după aspiraţii, pacientul începe să tuşească chiar dacă nu a tuşit niciodată
- sputa expectorată se recoltează înrecipientul steril, recoltarea se repetă zilnic, în următoarele 4 zile, în vase separate
Consideratii speciale:
- se va sugera pacientului sa tuseasca adanc pentru a evita expectorarea de saliva in loc de sputa
- pentru a stimula secretia de sputa se poate face drenaj postural inainte de recoltare
- sputa recoltata prin expectoratie este contaminata cu flora normala din gura de aceea aspiratia traheala poate oferi o analiza mult mai corecta a sputei, dar este o manevra invaziva care este folosita doar la pacientii care nu pot expectora.
- RECOLTAREA EXSUDATULUI FARINGIAN
Definitie
- Exudatul faringian este un lichid rezultat în urma unui proces inflamator faringian
Scop
Explorator Depistarea germenilor patogeni de la nivelul faringelui în vederea tratamentului Depistarea persoanelor sănătoase purtătoare de germeni
Indicatii de recoltare Examenul microbiologic al exsudatului faringian se efectueaza pentru: diagnosticul faringitelor si anginelor streptococice, confirmarea diagnosticului de difterie, depistarea purtatorilor de S. pyogenes, diagnosticul unor viroze respiratorii. recoltarea se face nu numai în angine , ci şi în alte boli care pot fi declanşate de o infecţie faringiană (nefrite, RAA),scarlatina
Materiale(de Masca ,manusi
protectie,sterile , nesterile) Spatulă linguală Eprubetă cu tampon faringian Eprubete cu medii de cultură Ser fiziologic sau glicerină 15% Tăviţă renală Tava medicala Sursa de lumina Bilet de trimitere la laborator
Pregatirea pacientului
Pregătire psihică Se explică necesitatea recoltării Se anunţă şi i se explică tehnica
Pregătire fizică Se anunţă să nu mănânce, să nu bea apă,sa nu fumeaze. Să nu i se instileze soluţii dezinfectante în nas, să nu facă gargară Nu se administreaza antibiotice inaintea recoltarii Nu face toaleta dintilor inainte de recoltare Se recolteaza inainte sau la 4 ore dupa toaleta gurii, gargarisme sau ingestia de alimente Se aşează pacientul pe un scaun cu gatul in
usoara extensie, faringele bine expus prin iluminare si deprimarea bazei limbii cu apasator de limba steril
Efectuare
- asistenta se spală pe mâini şi se dezinfectează cu alcool,pune manusile de protectite
-işi pune masca de protecţie
- invită pacientul să deschidă gura si sa pronunte vocala ―a‖
- deschide eprubeta cu tamponul faringian
- apasă limba cu spatula lingual
- tamponul se introduce fara a atinge limba sau palatul si se tamponeaza ferm orice zona inflamata, zonele purulente sau ulcerate.
- in faringitele eritematoase se sterg atent faringele posterior si ambele amigdale.
- dezlipeşte o porţiune din falsele membrane (când este cazul)
- introduce tamponul faringian în eprubeta
- la indicaţia medicului, întinde produsul obţinut pe lame de sticlă
- pentru frotiuri colorate se însămânţează imediat pe medii de cultură, succesiv două eprubete din aceeaşi recoltare
- se spală pe mâini cu apă şi săpun
Pregătirea produsului pentru laborator Transportul probelor si insamantarea trebuie realizate in cel mult 2 ore de la prelevare daca nu se utilizeaza medii de conservare si transport si in maximum 24 de ore, daca se apeleaza la acestea. Nu se accepta din teren prelevate uscate, fara mediu de transport. dacă nu este posibilă însămânţarea la patul bolnavului, tamponul se umezeşte în prealabil cu ser fiziologic sau glicerină 15% Se reoraganizează locul
Notarea în foaia de observaţie se notează data recoltării dacă s-au făcut însămânţări sau nu
Consideratii speciale înainte de recoltare se inspectează regiunile de unde urmează să se recolteze se evita imbibarea tamponului cu salivă si atingerea dinţilor
- RECOLTAREA VARSATURILOR
Definitie
- Vărsătura reprezinta un reflex de evacuare a continutului gastric pe gura
Scop
se fac examinări macroscopice , bacteriologice, chimice pentru stabilirea diagnosticului stabilirea bilantului hidric obtinerea de informatii privind continutul gastric
Material necesare 2 tăviţe renale curate şi uscate pahar cu apa aromată muşama , aleza prosop
Pregatirea bolnavului psihica si fizica va fi încurajat şi susţinut în timpul vărsăturii se aşează în poziţie şezând sau decubit dorsal cu capul întors lateral se aşează sub cap sau în jurul gâtului un prosop se protejează lenjeria de corp şi de pat cu muşama sau traversă
Tehnica
- se îndepărtează proteza dentară dacă există
- tăviţa renală se oferă pacientului sau este susţinută de către asistentă
- asistenta sprijină fruntea bolnavului
- după vărsătură se îndepărtează tăviţa
- dacă varsă după intervenţii chirurgicale abdominale, va fi sfătuit să-şi comprime uşor cu palma plaga operatorie
- se oferă paharul cu apă să-şi clătească gura (scuipă în altă
tăviţă)
Ingrijiri dupa tehnica se şterge gura pacientului se îndepărtează materialele folosite se aşează pacientul în poziţie comodă şi se acoperă se aeriseşte salonul se supraveghează pacientul în continuare in funcţie de observaţie se notează aspectul macroscopic, cantitatea
Simptome ce insotesc varsatura
- dureri abdominal
- greata-salivatie
- cefalee
- vertij
- transpiraţii ,tahicardie
- deshidratare
- emisie fără efort ,în jet,fara greata,fara legatura cu alimentatia in hipertensiunea intracraniana
RECOLTAREA SECRETIILOR PURULENTE Secreţiile purulente se recoltează de pe suprafaţa tegumentelor, din plăgi supurate, ulceraţii, organele genitale, conjunctiva oculară, leziuni ale cavităţii bucale şi din conductul auditiv extern.
Scop
explorator - depistarea florei microbiene generatoare şi efectuarea antibiogramei terapeutic - evacuarea şi tratarea secreţiilor purulente
Materiale
- eprubete, ansă de platină - 2-3 lame de sticlă bine degresate - seringi şi ace - ser fiziologic - alcool iodat - tinctură de iod -betadine - pipete Pasteur
Pregătirea pacientului
- psihic: se anunţă şi i se explică necesitatea efectuării examinării
- fizică: se aşează în poziţia adecvată
Recoltarea din vezicule , pustule , ulceraţii
- se curăţă şi se dezinfectează suprafaţa veziculelor, pustulelor,ulceraţiilor
- se sterilizează ansa prin încălzire la roşu şi se aşteaptă să se răcească
- se recoltează o mică porţiune de puroi, de sub crustă sau de la marginea ulceraţiilor
- materialul recoltat se trece pe o lama de sticlă sterilă
- se efectuează frotiu
Recoltarea din papule , noduli sau alte leziuni inflamatoare
- se dezinfectează tegumentele cu tinctură de iod
- se puncţionează regiunea cu un ac steril montat la seringă
- se plimbă acul în mai multe direcţii până se obţine serozitate la aspirare
- se spală seringa cu ser fiziologic sau mediu de cultură
- se introduce lichidul într-o eprubetă sterilă
Recoltarea puroiului din abcese, flegmoane, colecţii
abcesul, flegmonul este deschis
-se recoltează aseptic cu o pipetă Pasteur, flambată şi răcită sau cu o ansă de platină când abcesul este închis
-recoltarea se face cu seringa prin puncţionare - transportul produsului se face în cel mult 2 ore, iar pentru anaerobi se anunţă laboratorul cu o oră înainte pentru regenerarea mediilor - examenul direct (citobacteriologic) se face pe lama colorată May-Grumwald-Giemsa
- RECOLTAREA SECRETIILOR NAZALE
Material necesare manusi eprubete cu medii de cultura tampon subtire fixat pe porttampon etichete formulare pentru laborator
Efectuare
- confirmarea identitatii pacientului
- se explica procedura pentru a-i reduce anxietatea si a ne asigura de cooperarea sa
- se explica pacientului ca va avea senzatie de stranut sau voma dar ca procedura va dura mai putin de un minut
- se aseaza pacientul sezand la marginea patului sau intr-un scaun cu fata la asistenta
- se cere pacientului sa-si sufle nasul
- se cere pacientului sa-si acopere o nara si sa respire doar pe cealalta si invers. Se va introduce tamponul de recoltare pe nara pe care respira mai bine
- se cere pacientului sa-si tina capul pe spate. Se introduce cu blandete aplicatorul aproximativ 7,5-10 cm tinand capatul cu tampon langa septul nazal. Se roteste repede
tamponul si se scoate
- alternativ, se apasa limba pacientului cu apasatorul de limba si se introduce un alt aplicator pana in spatele valului palatin rotindu-l repede
- se introduce aplicatoarele in tuburile cu medii de cultura
- se arunca manusile si se spala mainile
- se etichetaza probele, se completeaza formularele de laboator si se trimit impreuna cu probele la laborator
- RECOLTAREA SECRETIILOR OTICE
Materiale necesare:
manusi solutie normal salina comprese de tifon tub cu tampon steril tub steril cu mediu de transport otoscop,specul auricular etichete seringa de 10 ml, ac steril formular analize laborator
Recoltare:
- se spala mainile si se pun manusile
- se curate cu blandete excesul de secretii din urechea pacientului cu solutie normal salina si comprese de tifon
- se introduce aplicatorul in canalul auditiv si se roteste cu blandete de-a lungul peretelui canalului, pentru a nu leza timpanul
- se retrage aplicatorul cu grija pentru a nu atinge si alte suprafete si se introduce in tubul steril cu mediu de transport
- se eticheteaza corespunzator proba si se trimite la laborator impreuna cu formularele de laborator
- recoltarea din urechea medie se face de catre medic, dupa toaletarea urechii externe cu ser fiziologic si comprese, prin punctionare si apoi aspirarea lichidului cu o seringa
- proba se trimite imediat la laborator
- RECOLTAREA SECRETIILOR OCULARE
Materiale necesare:
manusi sterile solutie sterila normal salina comprese eprubeta cu porttampon
Recoltare:
- se spala mainile si se pun manusi sterile
- se sterg ochii si excesul de secretii cu solutie normal salina si comprese de tifon, dinaunru inspre afara
- se retrage pleoapa inferioara pentru a evidentia sacul conjuctival. Se roteste cu blandete aplicatorul cu tampon peste cojunctiva avand grija sa nu atingem si alte suprafete
- se tine aplicatorul mai degraba paralel cu ochiul decat perpendicular, pentru a prevenii iritatiile corneene datorita miscarilor bruste
- daca este necesara recoltare corneana, aceasta se va face de catre medic, utilizand un dispozitiv special cu inel
- se introduce imediat aplicatorul sau dispozitivul cu inel in tubul cu mediul de transport
- se arunca manusile la deseuri contaminate
- se eticheteaza proba si se trimite la laborator impreuna cu formularele
Consideratii speciale:
- nu se va folosi un antiseptic inaintea recoltarii pentru a preveni iritatiile ochiului si modificarea rezultatului
probei
 daca pacientul este un copil sau un adult necooperant se va cere ajutoru unui coleg pentru a-i tine capul nemiscat in timpul recoltarii, prevenind astfel lezarile oculare datorita miscarilor bruste
- RECOLTAREA SECRETIILOR DIN PLAGA
Materiale necesare:
manusi sterile, camp steril paduri cu alcool, betadina pense sterile tampoane sterile seringa de 10 ml ac steril tub steril pentru cultura cu mediu de transport etichete tub de cultura pentru germeni anaerobi comprese sterile pentru repansarea plagii formulare analize laborator
Recoltare
- se spala mainile, se pregateste un camp steril, se pun
manusile sterile
- se inlatura pansamentul cu o pensa sterila
- se curata zona din jurul plagii cu alcool sau betadina pentru a reduce riscul de contaminare a probei cu bacterii din zona adiacenta plagii
- pentru o cultura aerobica se foloseste aplicator cu capat din bumbac, se introduce in plaga, se roteste bland apoi se introduce imediat in tubul pentru culture aerobice
- se trimite proba imediat la laborator
- se arunca manusile la deseuri contaminate
- se pun alte manusi si se reface pansamentul plagii
- RECOLTAREA SECRETIILOR VAGINALE
Definitie
- Secretiile vaginale sunt transsudate ale mucoasei vaginale ce contin cellule epiteliale descuamate si germeni in functie de varsta,sanatate sau boala
- Ph-ul acid are rol in aparare contra infectiilor
 dupa menopauza flora vaginala este asemanatoare cu flora vulvara prin absenta germenilor din grupul lactobacillus care mentine Ph-ul
Scop
- determinarea agentilor patogeni
- stabilirea diagnosticului bacteriologic
- stabilirea tratamentului
- descoperirea proceselor tumorale
Material necesare
- pregatirea mesei ginecologice-se asterne un cearsaf sau aleza de unica folosinta
- se pregateste trusa de examinare:valve vaginale,speculum vaginal,pense,
- tampoane de vata
- porttampon,lame
- manusi de protectie,
- vaselina,antiseptic
- tavita renala
- sursa de lumina
- creion dermatograf,
- formular- analize laborator
Pregatirea bolnavei psihica si fizica
se anunta bonava si se explica necesitatea , importanta, si inofensivitatea tehnicii cu 2 zile inainte repaus terapeutic si sexual pacienta este ajutata sa se dezbrace si sa se aseze in pozitie ginecologica pe masa ginecologica toaleta organelor genitale externe cu apa calduta, evitarea oricarei substante dezinfectante si a sapunului !
Locul recoltarii
- colul uterin,fundul de sac Douglas
- orificiul glandelor Bartholin
- meat urinar
Efectuare
Efectuarea tehnicii de medicul ginecolog Asistenta medicala –pregateste materiale,pacienta,serveste medicul cu materiale necesare spalarea pe maini cu apa si sapun se imbraca manusile de protectie se indeparteaza labiile mari si mici cu mana stanga se recolteaza cu tamponul fixat pe porttampon separat din vagin, uretra si colul uterin recoltarea se face cu valve si specule,produsul recoltat din col, sau uretra sa nu vina in contact cu peretii vaginului ( acesta are flora proprie) se efectueaza cate doua frotiuri pentru fiecare produs recoltat
Ingrijirea bonavei dupa tehnica bolnava va fi ajutata sa coboare de pe masa
ginecologica sa se imbrace va fi condusa in salon si ajutata sa se instaleze comod in pat
Pregatirea produsului pentru laborator se completeaza buletinul de analiza,se noteaza examenul cerut, provenienta produsului recoltat produsele recoltate trebuie examinate in maxim 1-2ore se transporta la laborator in maxim o ora de la recoltare din produsele recoltate se fac frotiuri si insamantari pe
medii de cultura
- examinarea bacteriologica
- cate 2 frotiuri pe lame de sticla , separat pentru
fiecare produs recoltat – trimise la laborator
- notare pe lama : provenienta produsului ( secretie vaginala sau secretia colului uterin, ultima este sterila in mod obisnuit)
- lamele insamantate se trimit la laborator ptr efectuarea examinarii dupa diferite coloratii
- insamantari pe medii de cultura direct la locul si in momentul recoltarii ( medii cultura functie de germenii cautati)
Examen microscopic
- Tip I - epitelii si lactobacili( secretie normala)
- Tip II – epitelii, lactobacili, rari bacili gram- negativi sau leucocite
- Tip III – epitelii, f. rari lactobacili, f. frecventi bacili gram- negativi, coci gram-pozitivi si negativi,frecvente leucocite
- Tip IV – rare epitelii, lactobacili absenti, f. frecvente leucocite, f. abundenta flora mixta , Trichomonas vaginalis prezent.
Examen bacteriologicc Ex.bacteriologic depisteaza germeni patogeni care au provocat o infectieBTS(boli cu transmitere sexuala) se fac recoltari cu tampon steril in eprubete
din produsele recoltate se fac frotiuri si insamantari pe medii de cultura punerea in evidenta Trichomonas vaginalis
– se utilizeaza secretiile ramase pe manusa de cauciuc dupa tuseul vaginal,( mai ales cele din fundul de sac vaginal) se executa frotiuri uscate la aer daca se pot
examina imediat – se fac preparate native intre lama si lamela , lama fiind preincalzita daca secretia este prea vascoasa = produsul de pe varful ansei se amesteca cu o picatura
de ser fiziologic – in mediul fluid protozoarul se misca mai activ = mai usor recunoscut
Examinari micologice recoltari din vagin din depozitele cremoase , albe, cu aspect
de pseudomembrane / orice secretie abundenta recoltare pe lama ptr. frotiu nativ si colorat si
examinari directe intre lama si lamela
Evaluarea rezultatelor patologic :Trichomonas vaginalis,Candida
Albicans,Neisseria gonorhee(gonococ) etc
- TESTUL PAPANICOLAU
Testul citologic Papanicolau ( numit si Babes- Papanicolau dupa denumirea doctorului roman Aurel Babes, care a preconizat depistarea precoce a cancerului genital feminine prin examinarea frotiului citovaginal) este o analiza obtinuta prin recoltarea prin periere a celuleor din cervix si apoi fixarea lor pe o lama de sticla. Desi analiza celulelor din cervix este cea mai des folosita, testul Papanicolau permite si evaluarea citologica a celuleor colului vaginal si endocervicale.
Materiale necesare :
Specul vaginal manusi Pap stick applicator cu tija si pat din bumbac 3 lame de sticla pentru citire microscopica fixative lampa ajustabila camp formulare cerere analize laborator
Recoltare:
- confirmarea identitatii pacientei
- se explica procedura pacientei
- se spala mainile
- se explica pacientei importanta relaxarii musculatorii perineale pentru a usura efectuarea examinarii si recoltarii
- se cere pacientei sa mictioneze inainte de efctuarea procedurii de recoltare
- se asigura intimitate si se cere pacientei sa se dezbrace de la brau in jos
- este acoperita cu un halat de unica folosinta si ajutata sa se aseze pe masa ginecologica
- se potriveste lampa pentru luminozitate maxima in zona genitala
- se inlatura halatul din zona genitala
- se ofera manusi medicului si speculul vaginal. Nu se vor folosi lubrefinate pentru acesta pentru a nu interfera cu rezulatul testului. Se poate uda speculul cu apa calda pentru a usura insertia.
- se anunta pacienta cand i se introduce speculul pentru a preveni tresarirea si incordarea musculaturii
- se sugereaza pacientei sa se relaxeze si sa respire adanc in timpul introducerii speculului.
- dupa introducerea specului acesta este largit pentru expunerea cervixului si apoi blocat pentru inceperea recoltarii
- se ofera medicului pe rand aplicatoarele si periuta necesare recoltarii celulelor din diferitele zone.
Dupa fiecare recoltare, se vor lua aplicatoarele si se vor roti bland pe cate o lama de sticla peste care se va pune imediat un fixator pentru prevenirea uscarii celulelor
- lamele microscopice vor fi marcate diferit in functie de zonele din care s-au recoltat celulele. La un test complet, medicul va recolta celule din zona cervicala, endocervicala si a polului vaginal.
- dupa recoltare se deblocheaza speculul pentru a fi scos evitand ranirea peretilor vaginali
- este ajutata pacienta sa coboare de pe masa de examinare
- se completeaza formularele de laborator cu datele pacientei, inclusiv data ultimei menstruatii, apoi se trimit probele la laborator
interpretarea rezultatelor : clasa I-celule normale clasa II-celule cu modificari minore benigne clasa III-pot aparea celule anormale,dar nu este sigura benignitatea sau malignitatea(sunt necesare si alte examene pentru stabilirea diagnosticului) clasa IV-prezenta celulelor cu aspect neoplazic clasa V-prezenta celulelor neoplazice numeroase sau grupate
Consideratii speciale :
- inainte de efectuarea testului, pacienta va trebui
invatata sa nu faca spalaturi vaginale cu 48 de ore ianinte si sa nu foloseasca ovule vaginale
- recoltarea poate avea loc cu 5-6 zile inainte de menstruatie sau la 1 saptamana dupa
Precauţiuni standard pentru controlul infectiilor-au rolul de a proteja personalul medical de riscul contaminarii cu organisme patogene cunoscute/necunoscute. Se aplica tuturor pacientilor indiferent daca sunt doar suspecti sau diagnosticati,pe baza unei evaluari a riscului intrarii in contact cu sangele sau fluidele corporale ale acestuia Standardele deosebesc reguli pentru:
- decontaminarea mainilor
- echipament de protectie personala
- siguranta mediului de lucru(managementul deseurilor si a materialelor taioase)
Decontaminarea mainilor Personalul medical trebuie:
- sa-si decontamineze mainile inainte de intarea si iesirea din spital
- toate suprafetele atinse vor fi considerate ca fiind contaminate
- acoperiti cu pansament impermeabil toate plagile si leziunile deschise ale pielii pentru a preveni contaminarea prin solutia de continuitate cu organisme patogene
- unghiile sa fie scurte si curate pentru a reduce numarul de organisme potential patogene
- inlaturati toate bijuteriile pe durata serviciului
- spalati mainile de fiecare data cand se murdaresc precum si ininte si dupa ingrijirea pacientilor pentru a preveni contaminarea acestora sau a personalului medical
Tehnica spalarii Spalarea mainilor este cea mai importanta masura pentru reducerea riscului transmiterii de microorganisme patogene de la o persoana la alta sau dintr-un loc in altul de acelasi pacient. umeziti mainile sub jet de apa aplicati sapun lichid si frecati mainile viguros minimum10-15 secunde pana se face spuma,asiguran curatarea tuturor suprafetelor mainii si incheieturilor o atentie deosebita se acorda policelor,varfurilor degetelor,interdigital si sub verigheta clatiti mana sub jet de apa calda pana este inlaturata toata spuma indreptati degetele in sus astfel incat apa sa se scurga dinspre varful degetelor spre incheietura
pentru a inchide apa folositi cotul daca dispozitivul robinetului permite,daca nu folositi un prosop de hartie mainile trebuie uscate cu prosop de hartie dinspre varful degetelor spre incheietura aruncati prosopul de hartie in cosul de gunoi,ridicand capacul cu pedala de picior,NUcu mainile curate !
Echipament de protectie
- Mănuşile
Purtarea mănuşilor reduce riscul de transmitere al microorgamismelor. Considerentele pentru care trebuie purtate mănuşile sunt:
- mănuşile constituie o barieră de protecţie care previne contaminarea mâinilor când acestea vin în contact cu sângele, alte fluide ale organismului, secreţii, excreţii, mucoase sau piele cu leziuni de continuitate;
- mănuşile reduc posibilitatea transmiterii microorganismelor de pe mâinile personalului medical pacienţilor în timpul procedurilor medicale care presupun contact cu mucoasele sau pielea cu soluţii de continuitate;
- mănuşile reduc posibilitatea transmiterii microorganismelor de la un pacient la altul prin intermediul mâinilor personalului medical.
Reguli de bună utilizare a mănuşilor Se indică utilizarea mănuşilor la: - efectuarea de injecţii; - recoltarea de sânge şi a altor produse biologice; - manipularea produselor biologice;
- montarea cateterelor venoase;
- efectuarea de puncţii venoase sau alte puncţii; - examinarea clinică cu atingerea de sânge. Se recomandă: - alegerea mănuşilor trebuie adaptată fiecărei utilizări: sterile (in intervenţii care presupun contactul cu regiuni ale corpului sterile) sau nesterile (în examinări curente); una sau două perechi. - schimbarea mănuşilor dupa fiecare utilizare, între doi pacienţi,între două îngrijiri, în caz de întrerupere a actului medical, în caz de rupere; - niciodată după utilizare nu se spală mănuşile; - nu se poartă aceeaşi pereche mai multe ore sau de mai multe ori. Este important de ştiut că personalul medico-sanitar care utilizează mănuşi trebuie să aibă unghiile tăiate scurt şi să nu poarte bijuterii în timpul manevrelor medico-chirurgicale. Purtarea a două perechi de mănuşi nu scade frecvenţa accidentelor prin expunere la sânge, dar divide cu 3 riscul de contact cu sângele sau un produs contaminat.
- Mod de folosire
- schimbare dupa fiecare pacient;
- dupa folosire se spala mai intai mainile cu manusi, dupa care acestea se
indeparteaza, prinzand marginea primei prin exterior aruncand-o in
containerul pentru colectare si apoi prinzand-o pe cealalta, cu mana libera prin
interior, scotand-o cu grija si aruncand-o in acelasi container aflat la
indemana;
- dupa indepartarea manusilor mainile se spala din nou, 10-15 secunde, chiar
daca manusile nu prezinta semne vizibile de deteriorare in timpul activitatii
incheiate; manusile de unica utilizare nu se reutilizeaza, deci nu se curata,
dezinfecteaza;
- Halate
Se utilizează în timpul manevrelor de îngrijire a bolnavului şi la contactul
tegumentelor neacoperite sau a hainelor cu lichide biologice potenţial contaminate.
În funcţie de tipul de expunere (stropire cu sânge sau alte fluide ale organismului,
secreţii, excreţii sau asigurarea protecţiei mucoaselor ochilor,nasului, gurii) trebuie
selectat tipul de echipament care urmează a fi purtat.Diferitele tipuri pot fi purtate singure sau în combinaţie.
-Măştile Asigură protecţia feţei pentru prevenirea aspiraţiei sau înghiţirii lichidelor contaminate. Ele trebuie să acopere integral nasul şi cavitatea bucală. Utilizarea corecta a mastilor
- verificati masca,astfel incat partea dura sa fie fixate pen as
- modelati bareta nazala pe nas si pozitionati masca
- fixate linia superioara deasupra urechilor
- pozitionati masca cu inglobarea mentonului
- fixate linia inferioara sub ureche
- Ochelari de protectie protejeaza mucoasa ocular-in activitati in timpul carora se apreciaza ca se pot produce picaturi,stropiri cu sange si alte fluide biologice
- Protectoare faciale
Trebuie să fie suficient de mari pentru a acoperi tegumentele, mucoasele bucală, nazală, oculară.
- Echipamentele de resuscitare
Protejează mucoasa bucală în timpul instituirii respiraţiei artificial EXPUNEREA PROFESIONALA - prin inoculari percutane: - intepare; - taiere. - contaminarea tegumentelor care prezinta solutii de continuitate; - contaminarea mucoaselor. - in timpul: - efectuarii de manopere medicale invazive cu ace si instrumente ascutite; - manipularii de produse biologice potential contaminate; - manipularii instrumentarului si a altor materiale sanitare, dupa utilizarea in
activitati care au dus la contaminarea cu produse biologice potential infectate. prin intermediul: - instrumentelor ascutite; - materialului moale; - suprafetelor, altor materiale utilizate in activitatea din unitatile sanitare; - reziduurilor din activitatea medicala METODE DE PREVENIRE obiecte ascutite: - reducerea de manevre parenterale la minimum necesar; - colectarea imediat dupa utilizare in containere rezistente la intepare si taiere, amplasate la indemana si marcate corespunzator - pregatire in vederea utilizarii; - distrugere; - evitarea recapisonarii, indoirii, ruperii acelor utilizate. -manipularea lenjeriei contaminate cu sange si alte produse biologice potential contaminate cat mai putin posibil;
-sortare si prelucrare cu echipament de protectie potrivit, in spatii special destinate; - colectare in saci impermeabili, la nevoie dubli, marcati in mod corespunzator - evitarea pastrarii lor indelungate, inainte de prelucrare; - asigurarea unui ciclu corect si complet de prelucrare - decontaminare.
- curatenie si decontaminare: - folosirea manusilor la indepartarea urmelor de sange, alte lichide biologice sau tesuturi; - decontaminarea initiala cu substante clorigene, indepartarea cu hartie absorbanta care se colecteaza in containere sau saci de plastic marcate; - dezinfectie cu solutie germicida; - uscarea suprafetei prelucrate; - folosirea de tehnici standard in vederea efectuarii curateniei, sterilizarii, decontaminarii echipamentului medical, a pavimentelor, peretilor, mobilierului, veselei, sticlariei, tacamurilor, - reziduuri infectante - neutralizare prin ardere sau autoclavare
- colectare - recipiente impermeabile, marcate pentru diferentierea clara prin culoare si etichetare.
- igiena personala:
- spalarea mainilor
- spalarea altor parti ale corpului care au venit in contact cu produse biologice potential contaminate sau cu materiale potential contaminate;
- evitarea activitatilor cu risc de expunere:
- existenta de leziuni cutanate;
- prezenta unui deficit imunitar;
- graviditate
Colectarea deseurilor rezultate din activitatea medicala DESEURI NEPERICULOASE
- Deseurile menajere:ambalajele materialelor sterile,hartie,ghips,ambalaje din material plastic
- se colecteaza in saci gri sau negri, se depoziteaza in pubele si se transporta la platforma pentru deseuri menajere.
Sacii sunt legati si etichetati pentru a se depista in cazul unui accident cu expunere la materiale contaminate sectia de unde provin. DESEURI PERICULOASE
- Deseurile intepatoare si taietoare: ace,ace cu fir,catetere,branule,lame de bisturiu de unica folosinta,sticlarie de laborator ,cioburi care
- se colecteaza la locul de producere in cutii cu pereti rezistenti de culoare galbena de unica folosinta
- Deseuri infectioase :comprese,pansamente,manusi,seringi fara ac,tubulatura trusei de perfuzie ,pungi care au continut sange,plasma(dupa transfuzii),sonde ,pungile de urina etc.
- Se colecteaza la locul de producere in recipiente de culoare galbena prevazuta cu saci galbeni,marcati cu pictograma „pericol biologic‖
- Deseuri anatomo-patologice si parti anatomice-organe,fragmente de tesuturi,placente,biopsii etc
- Se colecteaza la locul de producere in cutii cu pereti rezistenti,de culoare galbena marcate cu pictograma‖pericol biologic‖prevazute in interiot cu saci galbeni
- Deseuri chimice si farmaceutice-medicamente,seruri,vaccinuri expirate,rezidurile preparatelor citostatice,reactivi,substanteutilizate in laboratoareetc.
- Se colecteaza la locul de producere in recipienti specifici cu marcaj adecvat pericolului-„toxic‖,‖coroziv‖,‖inflamabil‖
- Deseuri radioactive-deseuri solide,lichide,gazoase care contin materiale radioactive
- Se colecteaza in containere speciale

2 comments:

  1. Buna initiativa, dar cum ar spune un american, is a mess. Informatii fara punctuatie si amestecate. Deabia am gasit coprocultura.

    ReplyDelete