Asigurarea conditiilor de igiena si confort
-patul si anexele sale,pregatirea patului
- schimbarea lenjeriei de pat
-toaleta bolnavului
-captarea dejectiilor
-dezbracarea si imbracarea pacientului
- observarea pozitiei bolnavului in pat
- schimbările de poziţie ale pacientului
-mobilizarea si transportul bolnavului
v Patul si anexele sale |
Din cauză că pacientul îşi petrece majoritatea timpului de boală şi de convalescenţă în pat, acesta trebuie să aibă anumite calităţi. Calităţile patului:
Calităţile somierei (partea principală a patului): trebuie să fie confecţionată din sârmă inoxidabilă, să fie puternică, elastică, bine întinsă, pentru a nu ceda sub greutatea pacientului. Tipuri de paturi - simplu, cu somieră dintr-o singură bucată -simplu cu rezemător mobil -cu somieră mobilă -ortopedic-cadranul somierei confecţionat din mai multe bucăţi(2-3-4) -universal -universal pentru tratament ortopedic cu somieră mobilă -pentru secţiile de traumatologie -diferite tipuri pentru terapie intensivă, cu apărătoare demontabilă -închis cu plasă -pentru sugari şi copii-cu gratii mobile prevăzute cu dispozitive de siguranţă Accesoriile patului Salteaua va fi confecţionată din burete, material plastic, care se curaţă şi se dezinfectează mai uşor; salteaua poate fi din cauciuc sau din material plastic, umplute cu apă sau cu aer, având avantajul că permit umflarea succesivă a compartimentelor după necesitate (pentru prevenirea escarelor). Pernele trebuie să fie în număr de două: una umplută cu iarbă de mare, iar cealaltă din burete, material plastic sau puf. Dimensiunea lor: 55 cm lăţime, 75 cm lungime. Pătura confecţionată din lână moale, trebuie să se poată spăla uşor. Lenjeria este bine să aibă cât mai puţine cusături. Lenjeria necesară:
Cearşaful dintr-o singură bucată, dimensiunile 2,60 m x 1,50 m ca să se poată fixa bine sub saltea. Muşamaua confecţionată din cauciuc sau material plastic, cu rol de a proteja salteaua de diferite dejecţii se foloseşte numai la anumiţi bolnavi; dimensiunea 1,50 m x 1,10 m. Aleza ce acoperă muşamaua este confecţionată din pânză; va fi de aceeaşi lungime, însă cu 15-20 cm mai lată decât muşamaua pantru a o acoperi perfect; faţa de pernă, confecţionată din acelaşi material ca şi restul lenjeriei, se va încheia cu şnur pe partea laterală sau fără şnur, cu deschizătura suprapusă. Utilaj auxiliar: sprijinitor de perne, rezemător de picioare, apărătoare laterale, coviltir sau susţinătorul de învelitoare, mese adaptate la pat, agăţătoarele pentru uşurarea mobilizării active,telecomanda |
Schimbarea lenjeriei de pat vSchimbarea lenjeriei patului fără bolnav |
Materialele necesare: |
|
Efectuarea: |
Se execută colţul:
|
vSchimbarea lenjeriei cu bolnavul în pat |
Schimbarea lenjeriei cu pacientul in pat are loc in cazurile in care starea pacientului nu permite riducarea din pat În acest scop asistenta urmăreşte ca bolnavul : ü să prezinte o stare de bine, confort fizic şi psihic, ü stare de igienă permanentă. ü este o ocazie ca asistenta să comunice cu bolnavul pentru a-i da acestuia posibilitatea să-şi exprime sentimentele, să-şi uşureze starea sufletească, să câştige încrederea acesteia. ü este de asemenea o posibilitate de a-l observa, de a-l mobiliza, pentru a preveni complicaţiile, ü de a-i asigura condiţii corespunzătoare de igienă, de relaxare, de odihnă. Schimbarea lenjeriei patului se face de câte ori este nevoie, de mai multe ori pe zi, dacă este nevoie, dar în general, aceasta se executa dimineaţa, înainte de curăţenie, după măsurarea temperaturii, luarea tensiunii, măsurarea pulsului si toaleta bolnavului. Schimbarea lenjeriei cu pacientul in pat are loc in cazurile in care starea pacientului nu permite ridicarea din pat |
Materiale necesare: | ü aceleaşi ca şi pentru pregătirea patului fără pacient. ü in plus: paravan, sac de rufe, eventual lenjerie curată de corp şi material necesar pentru a spăla pacientul, dacă s-a murdărit. ü lenjeria de pat se aşează pe un scaun în ordinea priorităţii, împăturită în felul următor: pătura şi cearşaful de sub pătură se împăturesc fiecare în trei sub formă de armonică; aleza se rulează împreună cu muşamaua în lungime; cearşaful se rulează în lungime. |
Efectuare | - se evită curenţii de aer, se asigură intimitatea bolnavului, ferindu-l de priviri indiscrete, se asigură măsurile privind asepsia. - se anunţă bolnavul asupra procedeului, se linişteşte şi se asigură că manopera va fi făcută cu blândeţe, că nu va fi mişcat inutil, că manevrele nu-i vor cauza dureri, solicitându-i-se cooperarea - se face de către două asistente aşezate de o parte şi de cealaltă a patului. - bolnavul rămâne acoperit până la schimbarea cearşafului de sub pătură. - marginile cearşafului murdar se desfac de sub saltea de jur împrejur. - asistenta din partea dreaptă prinde pacientul cu mâna dreaptă în axila dreaptă, îl ridică uşor, iar mâna stângă o introduce sub umerii acestuia, sprijinindu-i capul sub antebraţ. - apoi cu mâna dreaptă (retrasă de sub axilă) trage uşor perna spre marginea patului, bolnavul fiind deplasat uşor în aceeaşi direcţie. - se aşează apoi în dreptul genunchilor bolnavului, introduce mâna stângă sub genunchii acestuia flectându-i puţin, iar cu mâna dreaptă îi flecteaza uşor gambele pe coapse. - din această poziţie, se întoarce bolnavul în decubit lateral drept, sprijinindu-l în regiunea omoplaţilor şi a genunchilor. - bolnavul se menţine acoperit. - asistenta din partea stângă rulează cearşaful împreună cu muşamaua şi aleza murdară până la spatele bolnavului; - sulul de lenjerie murdară se află în acel moment alături de sulul lenjeriei curate. - pe jumătatea liberă a patului, se derulează cearşaful curat, muşamaua şi aleza pregătite mai înainte. - se întinde bine cearşaful curat pe jumătatea liberă a patului şi se aşează o pernă îmbrăcată în faţă de pernă curată, apoi se aduce pacientul în decubit dorsal cu multă blândeţe, sprijinindu-l în regiunea omoplaţilor şi sub genunchi. - pentru a aduce bolnavul în decubit lateral stâng , asistenta din partea stângă procedează la fel ca şi în cazul întoarcerii în decubit lateral drept: prinde bolnavul de axila stângă, o ridică uşor, introduce mâna dreaptă sub umerii ei, îi sprijină capul pe antebraţ şi după aceeaşi procedură, întoarce pacientul în decubit lateral stâng aducându-l dincolo de cele două suluri de lenjerie. - asistenta rulează mai departe din partea dreaptă, lenjeria murdară o îndepărtează, introducând-o în sacul de rufe murdare ; - apoi derulează lenjeria curată şi o întinde bine, iar bolnavul este adus în decubit dorsal, sprijinit de cele două asistente. - se efectuează colţurile după tehnica cunoscută. - pătura de deasupra bolnavului se împătură în trei şi se aşează pe un scaun; bolnavul rămâne acoperit cu cearşaful folosit până atunci. - peste acesta, asistenta aşează cearşaful curat împăturit anterior în trei, în formă de armonică, astfel că una din marginile libere să ajungă sub bărbia pacientului. - colţurile de sus ale cearşafului curat se ţin fie cu mâna, fie de către bolnav, fie de către o altă persoană. - cele două asistente care sunt de o parte şi de alta a patului, prind cu o mână colţurile inferioare ale cearşafului murdar şi printr-o mişcare în direcţia picioarelor bolnavului, îndepărtează cearşaful murdar şi acoperă în acelaşi timp bolnavul cu cearşaful curat. - se aşează pătura peste cearşaf răsfrângând marginea dinspre cap pe pătură. - se continuă aranjarea patului, se pliază pătura cu cearşaful deasupra degetelor de la picioarele bolnavului. |
|
|
Efectuare | ü Se efctuează tot de către două persoane: una sprijină pacientul, cealaltă rulează lenjeria murdară, ü aşează şi derulează cearşaful curat pregătit în prealabil. ü după efectuarea fiecărei proceduri, asistenta trebuie să se asigure că pacientul este aşezat cât mai confortabil. Uneori aleza tb. schimbată de mai multe ori /zi fără să fie nevoie de schimbarea cearşafului. Înafară de procedura descrisă mai sus , se mai pot folosi alte două metode de schimbare a alezei Schimbarea alezei Ridicarea pacientului cu ajutorul umărului
metodă de ridicare când pacientul nu poate să coopereze
|
vTOALETA BOLNAVULUI
Toaleta pacientului face parte din îngrijirile de bază, adică din îngrijirile acordate de asistenta medicală cu scopul de a asigura confortul şi igiena bolnavului. Constă în menţinerea pielii în stare de curăţenie perfectă şi în prevenirea apariţiei leziunilor cutanate, fiind o condiţie esenţială a vindecării. Toaleta pacientului poate fi: - zilnică - pe regiuni - săptămânală sau baia generală În funcţie de tipul pacientului, acesta: - n-are nevoie de ajutor - are nevoie de sprijin fizic şi psihic - are nevoie de ajutor parţial - necesită ajutor complet
- îndepărtarea de pe suprafaţa pielii a stratului cornos descuamat şi impregnate cu secreţiile glandelor sebacee şi sudoripare, amestecate cu praf, alimente, resturi de dejecţii şi alte substanţe străine, care aderă la piele - deschiderea orificiilor de excreţie ale glandelor pielii - înviorarea circulaţiei cutanate şi a întregului organism - producerea unei hiperemii active a pielii, care favorizează mobilizarea anticorpilor - liniştirea bolnavului, crearea unei stări plăcute de confort
- se apreciază starea generală a bolnavului , pntru.a evita o toaletă prea lungă, prea obositoare - se verifică temperatura ambiantă, pentru a evita răcirea bolnavului - se evită curenţii de aer prin închiderea geamurilor şi a uşilor - se izolează bolnavul (dacă e posibil printr-un paravan) de anturajul său - se pregătesc în apropiere materialele necesare toaletei, schimbării lenjeriei patului şi a bolnavului şi pentru prevenirea escarelor - bolnavul va fi dezbrăcat complet şi se va acoperi cu cearşaf şi pătură - se descoperă progresiv numai partea care se va spăla - se stoarce corect buretele sau mănuşa de baie, pentru a nu se scurge apa în pat sau pe bolnav - se săpuneşte şi se clăteşte cu o mână fermă, fără brutalitate, pentru a favoriza circulaţia sanguină - apa caldă trebuie să fie din abundenţă, schimbată de câte ori este nevoie, fără a se lăsa săpunul în apă - se insistă la pliuri, sub sâni, la mâini şi în spaţiile interdigitale, la coate şi axile - se mobilizează articulaţiile în toată amplitudinea lor şi se masează zonele predispuse escarelor - ordinea în care se face toaleta pe regiuni: spălat, clătit, uscat - se mută muşamaua şi aleza de protecţie, în funcţie de regiunea pe care o spălăm
Se va respecta următoarea succesiune: se începe cu faţa, gâtul şi urechile, apoi braţele şi mâinile, partea anterioară a toracelui, abdomen, faţa anterioară a coapselor; se întoarce bolnavul în decubit lateral şi se spală spatele, fesele şi faţa posterioară a coapselor, din nou în decubit dorsal, se spală gambele şi picioarele, organele genitale externe îngrijirea părului, toaleta cavităţii bucale.
|
ÎNGRIJIREA OCHILOR
Scop
| - prevenirea infecţiilor oculare - îndepărtarea secreţiilor |
P regătire materiale
| - apă, prosop, tampoane din tifon, comprese, manuşi de baie |
Pregatirea pacientului | - se informează (îngrijirea se face în cadrul toaletei zilnice) |
Tehnica | - se îndepărtează secreţiile oculare de la comisura externă spre cea internă, cu ajutorul unui tampon steril - se spală ochii cu mâna acoperită cu mănuşi, se limpezesc şi se şterg cu prosopul curat - la pacientul inconştient, prin lipsa reflexului palpebral, pentru a menţine supleţea corneei, se picură „lacrimi artificiale" în fiecare ochi; iar dacă ochiul rămâne deschis (corneea se usucă), se aplică comprese îmbibate în ser fiziologic şi se îndepărtează în mod regulat secreţiile oculare. |
INGRIJIREA MUCOASEI NAZALE
Scop | - menţinerea permeabilităţii căilor respiratorii superioare - prevenirea escarelor, infecţiilor nazale, în cazul în care pacientul prezintă sonde introduse pe această cale (pentru oxigenoterapie, pentru evacuarea conţinutului gastric). |
Pregătire materiale | tampoane sterile, montate pe bastonaşe, ser fiziologic, H2O2diluată, tăviţă renală, mănuşi de cauciuc |
Pregatire pacient | - se informează, i se explică necesitatea tehnicii, i se întoarce capul uşor într-o parte - se curăţă fosele nazale, fiecare cu câte un tampon umezit în ser fiziologic - dacă pacientul prezintă o sondă:
|
Ingrijiri ulterioare | - se controlează funcţionalitatea sondelor după curăţarea mucoasei nazale - se supraveghează respiraţia pacientului |
De evitat | - contactul mâinilor cu secreţiile nazale |
INGRIJIREA URECHILOR
Scop | - menţinerea stării de curăţenie a pavilionului urechii si a conductului auditiv extern - îndepărtarea depozitelor naturale (cerumen) sau a celor patologice |
Pregatire materiale | - tampoane sterile, montate pe beţişoare, tăviţă renală, apă,săpun, manuşă de baie, prosop |
Pregatire pacient | pacientul - se informează - se întoarce cu capul pe partea opusă |
Tehnica | - se curăţă conductul auditiv extern cu tamponul uscat - se spală pavilionul urechii cu mâna acoperită cu mănuşa de bumbac cu săpun, curăţind cu atenţie şanţurile pavilionului şi regiunea retroauriculară - se limpezeşte, se usucă cu prosopul pavilionul urechii şi conductul auditiv extern
|
Ingrijiri ulterioare | - se introduce în conductul auditiv extern un tampon de vată absorbant |
de evitat | • introducerea tamponului peste limita vizibilităţii (pericol de lezare a timpanului) |
ÎNGRIJIREA CAVITĂŢII BUCALE
Scop | - obţinerea unei stări de bine a pacientului - profilaxia cariilor dentare - profilaxia infecţiilor cavităţii bucale |
Pregatire materiale | - pentru pacientul conştient: periuţă, pastă de dinţi, prosop, tăviţă renală, pahar cu apă - pentru pacientul inconştient: comprese, tampoane sterile din tifon, instrumentar steril (deschizător de gură, spatulă linguală, pensă porttampon), glicerină boraxată 20%, tăviţă renală, mănuşi |
Pregatire pacient | conştient : este aşezat în poziţie şezând sau în decubit lateral stâng, cu prosopul în jurul gâtului - inconştient : în poziţie decubit dorsal, capul într-o parte, cu prosopul sub bărbie |
Tehnica | - pacientul conştient este servit, pe rând, cu materialele şi ajutat să-şi facă toaleta cavităţii bucale - pacientul inconştient - se introduce deschizătorul de gură între arcadele dentare - se şterg limba, bolta palatină, suprafaţa internă şi externă a arcadelor dentare cu tampoane îmbibate în glicerină boraxată, cu mişcări dinăuntru în afară - se şterg dinţii cu un alt tampon - la sfârşit se ung buzele
|
Ingrijiri ulterioare | - se strâng materialele - se aşează pacientul în poziţie confortabilă |
de evitat | • contactul mâinilor cu secreţia salivară a pacientului sau cu materialul folosit |
ÎNGRIJIREA UNGHIILOR
Scop | - obţinerea unei aparenţe îngrijite a pacientului - îndepărtarea depozitului subunghial, care conţine germeni patogeni - evitarea leziunilor cutanate prin grataj la pacienţii cu prurit şi de asemenea la pacienţii agitaţi |
Pregatire materiale | - apă, săpun, periuţă, forfecuţă de unghii, pilă, prosop |
Pregatire pacient |
- se informează, se aşează comod, relaxat |
Tehnica | -zilnic: unghiile se spală cu apă şi săpun şi cu periuţa de unghii. -pentru spălarea piciorului, acesta va fi introdus într-un lighean cu apă, după care se va face tăierea unghiilor. -se taie unghiile cu atenţie, la nivelul degetului, pentru a degaja părţile laterale spre a nu se aduna murdăria, apoi, se pilesc; -mâna sau piciorul se aşează pe un prosop pe care se adună fragmentele tăiate - instrumentele după utilizare se dezinfectează |
de evitat | - lezarea ţesuturilor adiacente (risc de hemoragie la hemofilici, risc de infecţii - panariţii - la diabetici) |
DE EVITAT: |
ÎNGRIJIREA PĂRULUI
Scop | - pentru starea de bine a pacientului - igienic - spălare la una-două săptămâni, la pacientul cuspitalizare îndelungată - distrugerea paraziţilor - pregătirea pentru examen E.E.G. - pregătirea pentru operaţie la faţă, nas contraindicaţii - fracturi ale craniului, traumatisme mari, pacienţi cu stare generală alterată, febrili, cu boli ale pielii capului Zilnic: se face perierea, pieptănarea şi, eventual, împletirea părului |
Pregatire materiale | - pieptene, şampon, săpun, uscător, lighean, apă caldă, muşama, aleză, prosoape |
Pregatire pacient | -se informează -poziţia se alege în funcţie de starea sa : - şezând pe un scaun - şezând în pat - decubit dorsal în pat, cu salteaua îndoită sub torace - decubit dorsal, oblic în pat |
Tehnica | -temperature 22-24ºC -închiderea ferestrelor , evitarea curenţilor de aer -se pregăteşte patul şi se protejează cu muşama şi aleză -se umezeşte părul, se şamponează -se masează uşor pielea capului cu pulpa degetului, se spală de două-trei ori -se limpezeşte părul din abundenţă, se acoperă cu prosopul uscat -se usucă părul, se piaptănă cu blândeţe |
Ingrijiri ulterioare | -se acoperă capul pacientului cu o băsmăluţă - se reinstalează pacientul în poziţie confortabilă - obiectele folosite se dezinfectează |
TOALETA INTIMĂ
Scop | ü Igienic ü menţinerea unei stări de confort fizic ü Părţile intime ale corpului sunt expuse infecţiilor, ulcerelor de presiune, mirosurilor neplăcute, având în vedere anatomia şi fiziologia lor (pliuri ale pielii, orificii naturale ale corpului, glande, organe excretoare). ü Se execută de mai multe ori pe zi la pacienţii inconştienţi, cu sonde vezicale, înaintea intervenţiilor chirurgicale în regiunea anală, organe genitale în perioadele menstruale. |
Pregatire materiale | paravan, două bazinete, tampoane sterile din vată, pensă porttampon, cană cu apă caldă, săpun lichid, prosop, mănuşă de cauciuc, mănuşă de baie, muşama,aleză, se controlează temperatura apei |
Pregatire pacient | ü se informează, se asigură intimitatea ü se pregăteşte patul cu muşama, pacientul fiind în poziţie ginecologică ü se serveşte un bazinet pentru a-şi goli vezica urinară ü rămâne în poziţie ginecologică cu al doilea bazinet curat sub regiunea sacrată |
Tehnica | Dacă pacientul este independent, i se pregătesc materialele pentru a se îngriji singur. ü se îmbracă mănuşa de cauciuc, apoi cea de baie ü se spală regiunea dinspre simfiza pubiană spre anus, turnând apă şi săpun lichid ü se limpezeste abundent ü se scoate bazinetul ü se usucă regiunea genitală ,anala
|
Ingrijiri ulterioare | ü se îndepărtează materialele, se aranjează patul ü pacientul este aşezat comod |
de evitat | ü contaminarea regiunii genitale cu microorganisme din regiunea anală, prin mişcări de spălare dinspre anus spre simfiza pubiană |
TOALETA BOLNAVILOR INCONŞTIENŢI ŞI COMATOŞI |
materiale - comprese, tampoane sterile din tifon, instrumentar steril (deschizător de gură, spatulă linguală, pensă porttampon), glicerină boraxată 20%, tăviţă renală, mănuşi de cauciuc sterile pacientul - în poziţie decubit dorsal, capul într-o parte, cu prosopul sub bărbie tehnica ü se introduce deschizătorul de gură între arcadele dentare ü se şterg limba, bolta palatină, suprafaţa internă şi externă a arcadelor dentare cu tampoane îmbibate în glicerină boraxată, cu mişcări dinăuntru în afară ü se şterg dinţii cu un alt tampon ü la sfârşit se ung buzele de evitat • contactul mâinilor cu secreţia salivară a pacientului sau cu materialul folosit
Prevenirea uscării corneei
Asigurarea igienei părului Femeile vor fi pieptănate zilnic. Se va spăla părul la 1-2 săptămâni. |
v Captarea dejectiilor fiziologice si patologice | |
Scop |
|
Material necesare | ü paravan ü urinar ü plosca sau bazinet ü material pentru toaleta locala ü manusi de protectie ü musama si aleza pentru protectia patului ü tavita renala ü scuipatoare ,cutie Petri,recipient de unica folosinta cu capac |
Pregatirea pacientului psihica si fizica | -se incurajeaza pentru a-si invinge jena -se asigura rspectarea intimitatii prin aplicarea paravanului -se aseaza in pozitie corespunzatoare in functie de produsul captat |
Executie | v Captarea materiilor fecale ü se separa patul cu paravan ü se protejeaza patul cu musama si aleza ü se dezbraca pacientul(parte inferioara) ü se ridica pacientul si se introduce bazinetul cald sub regiunea sacrata ü se acopera cu invelitoare pana termina actul defecatiei ü se efectueaza toaleta regiunii perianale ü se indeparteaza bazinetul,se acopera cu capacul,se indeparteaza din salon ü se strang materialele folosite ü se imbraca pacientul,se reface patul ü se aereseste salonul ü se spala mainile pacientului ü scaunul se pastreaza pentru vizita medicala in locuri special amenajate v Captarea urinei
v Captarea sputei
v Captarea varsaturilor
|
vDezbrăcarea şi îmbrăcarea bolnavului. |
ü alegerea lenjeriei in functie de temperatura mediului ambiant;varsta,talie si statura(sa sigure lejeritatea miscarii)de integritatea fizica si psihica a pacientului,pregatirea lenjeriei la indemana pacientului ü explicarea tuturor gesturilor ce urmeaza a fi efectuate; ü incurajarea pacientului sa participe, pe cat posibil, in functie de capacitatea si limitele sale fizice ü felicitarea pentru fiecare progres ü ajutarea pacientului in efectuarea tehnicii sau efectuarea integrala a tehnicii (la nevoie , se efectueaza de catre doua asistente) ü in cazul afectiunilor la nivelul membrelor superioare, se incepe cu dezbracarea membrului sanatos, imbracarea incepand cu membrul afectat. ü in cazul afectiunilor la membrele inferioare, nu se recomanda pijamaua. ü sustinerea membrului paralizat. ü acordarea de timp suficient pacientului ptr a efectua tehnica. ü abordarea pacientului cu calm si rabdare. a) In cazul bolnavilor constienti ce trebuie ajutati - se aseaza bolnavul in pozitie sezand - se deschid nasturii bluzei de pijama, se scoate un brat apoi celalalt - se imbraca jacheta curata de pijama - se desfac nasturii pantalonilor si apoi ridicand bolnavul se trag in jos si se indeparteaza - pantalonii de pijama curati se aduna cu mana un picior de pijama prin care se trece membrul inferior al pacientului si apoi se procedeaza la fel cu celalalt picior - se ridica bolnavul si se trag pantalonii pana la brau. b) In cazul bolnavii greu mobilizati
- se aduna cat mai strans si se trece peste capul bolnavului - se introduc bratele incepand cu cel bolnav si apoi cu cel sanatos - ridicam bolnavul mai intai la spate, apoi la solduri se intinde bluza asa incat sa nu faca cute sub bolnav c) In cazul bolnavilor cu aparate gipsate sau cu leziuni extinse pe membre - exista pijamale care se inchid cu sireturi d) In cazul bolnavilor care nu pot fi mobilizati
e) In cazul bolnavilor cu perfuzii intravenoase daca e fixata in vena subclaviculara – nu exista probleme daca e fixata la plica cotului trebuie avut mare grija - se va infasura locul de fixare al acului in vena cu o fasa de tifon - apoi se dezbraca lenjeria murdara - se incepe cu bluza de la pijama - se scoate mai intai maneca de pe membrul superior sanatos si apoi de pe membrul in care e fixata perfuzia alunecand maneca bluzei de-a lungul tubului de perfuzie si al rezervorului care a fost scos din stativ si asistenta il tine in mana - se imbraca lenjeria curata incepand cu bratul in care este perfuzia initial se trece rezervorul, apoi tubul de perfuzie si in final bratul bolnavului - apoi se imbraca si bratul sanatos -in tot timpul manevrei , rezervorul sa fie mentinut deasupra nivelului bratului bolnavului. |
v Poziţiile bolnsavului în pat
|
În funcţie de starea generală şi de boala sa, bolnavul ocupă în pat o poziţie activă, pasivă sau forţată. Poziţia activă – pacientul se mişcă singur, nu are nevoie de ajutor Poziţia pasivă – pacientul nu poate să-şi schimbe singur poziţia, şi-a pierdut forţa fizică, are nevoie de ajutorul altei persoane; bolnavi gravi, adinamici Poziţia forţată – pacientul are o postură inadecvată; poziţia poate fi:
Asistentele trebuie să cunoască poziţiile pe care le iau pacienţii în pat, poziţia în care aceştia trebuie aduşi cu ocazia unor îngrijiri şi examinări speciale şi manoperele prin care se asigură schimbările de poziţie.
|
Poziţia | Cum se realizează | Afecţiunile/situaţiile care o impun | Observaţii |
Decubit dorsal Poziţia Fowler | Culcat pe spate cu faţa în sus -fără pernă -cu o pernă subţire -cu 2 perne (poziţie obişnuită şi comodă) | -după puncţie lombară -unele afecţiuni ale coloanei vertebrale (suprafaţă tare) -anemii post-hemoragice -unele afecţiuni cerebrale -pacienţi slăbiţi -adinamici -operaţi | -Previne contractura muşchilor abdominali -Este mai confortabilă cu genunchii îndoiţi-pozitia Fowler -menţinută timp îndelungat=dureri lombare : se introduce un sul subţire la nivelul coloanei lombare Zone explorate: capul, gâtul, toracele anterior, plămânii, sânii, inima, abdomenul, extremităţile, zonele de palpare a pulsului. |
Semişezând | -culcat pe spate -toracele formează cu linia orizontală un unghi de 30-45º Se realizează: -cu un numar mai mare de perne -cu rezemător mobil -cu somieră articulată Ca pacientul să nu alunece, se aşează sub regiunea poplitee o pernă îndoită sau un sul din pătură învelit într-un cearşaf răsucit la extremităţi şi introdus sub saltea . Sub tălpi se pune un sprijinitor. | -afecţiuni cardiace şi pulmonare -perioada de convalescenţă unele categorii de operaţii -vârstnici -primul ajutor dat pacienţilor cu afecţiuni cardiorespiratorii | -Menţinerea îndelungată necesită măsuri de prevenire a escarelor (colaci de cauciuc sub regiunea fesieră) şi a altor complicaţii. -Este interzisă pacienţilor cu
|
Şezând | În pat: -trunchiul formează cu membrele inferioare un unghi drept -pacientul are coapsele flectate pe bazin şi gambele sunt în semiflexie pe coapse -genunchii sunt astfel ridicaţi Poziţia se realizează: -prin ridicarea părţii cefalice a somierei articulate (cu ajutorul manivelei) -cu sprijinitorul de perne -sau se vor pune 4-5 perne aşezate în trepte ; capul se va sprijini cu o pernă mică -sub braţele pacientului se poate aşeza câte o pernă ; pentru a împiedica alunecarea se aşează sub regiunea poplitee o pernă îndoită sau un sul din pătură învelit într-un cearşaf răsucit la extremităţi şi introdus sub saltea . Sub tălpi se pune un sprijinitor. În fotoliu: este aşezat confortabil, bine îmbrăcat şi acoperit cu pătură | -în stare gravă -dispneici, în caz de pneumonii întinse -insuficienţă cardiacă -în perioada acceselor de astmă bronşic -vârstnici -după anumite intervenţii chirurgicale (glanda tiroidă) | -În vederea examinării pacientului, poziţia şezând realizează expansiunea completă a plămânilor şi permite o mai bună examinare a părţii superioare a corpului. -Pacienţii slăbiţi d.p.d.v.fizics-ar putea să nu poată sta în această poziţie ; ei vor fi aşezaţi în decubit dorsal cu extremitatea cefalică a somierei ridicată. -Pacienţii cu insuficienţă cardiacă în cursul acceselor de dispnee nocturnă, se aşează de mai multe ori la marginea patului cu picioarele atârnate; sub tălpi se aşează un taburet. Zone explorate: capul, gâtul, spatele, toracele posterior, plămânii, sânii, axila, inima, extremităţile superioare. |
Decubit lateral | Poate fi drept sau stang -culcat pe o parte -capul sprijinit pe o singură pernă -membrele inferioare flectate uşor -sau membrul inferior ce este în contact cu suprafaţa patului întins, iar celălat îndoit -spatele sprijinit cu o pernă sau un sul sau cu rezemătoare speciale | -în pleurezii -meningite -după intervenţii intratoracice -după intervenţii renale -în cazul drenajului cavităţii pleurale Se mai impune:
| -între genunchi şi maleole se introduc inele de vată -sub trohanterul mare, un colac de cauciuc îmbrăcat
- paralizat - fracturat - dureros - operat acesta va fi menţinut în cursul manoperei de întoarcere de către asistentă şi aşezat pe un suport pregătit în prealabil. Zonele ce pot fi explorate : inima (decubit lateral stg) ; poziţia este ideală, pentru. a auzi murmurul cu sonor redus. |
Poziţie (declivă) Trendelenburg | -Decubit dorsa, eventual lateral, cu capul mai jos decât restul corpului Se realizează prin: -ridicarea etremităţii distale a patului -diferenţa între cele 2 extremităţi ale patului poate varia de la 10 la 60cm -sub capul pacientului se poate pune o pernă subţire -se protejează capul pacientului cu o pernă aşezată vertical la căpătâiul patului -pentru evitarea alunecării de pe masa de operaţie, pacientul este fixat în chingi sau rezemătoare speciale de umăr | -pe masa de operaţie în cazul sincopelor din cursul anesteziei generale -în anemii acute -pentru autotransfuzii -pentru oprirea hemoragiilor membrelor inf.şi organelor genitale feminine după intervenţii ginecologice -după rahianestezie -pentru a favoriza drenajul secreţiilor din căile respiratorii superioare |
|
Poziţie proclivă (Trendelenburg inversat) | - oblică cu capul mai sus | - pentru extensia coloanei cervicale (tratament ortopedic) | |
Decubit ventral | - culcat pe abdomen - capul într-o parte pe o pernă subţire - membrele superioare aşezate la stga şi la dr.capului - cu faţa palmară pe suprafaţa patului - cu degetele în extensie Sub glezne: - o pernă cilindrică Sub torace şi abdomen se pot aşeza perne subţiri, moi | - în paralizia unor grupuri musculare; hemiplegie - în escare extinse - drenarea unor colecţii purulente - inconştienţi | - este poziţia de noapte pentru sugari şi copii mici - nu este posibilă fără pernă pt.anumite boli cardiace şi pulmonare |
Poziţie ginecologică | - decubit dorsal - cu genunchii îndoiţi - coapsele îndepărtate Se poate realiza: - în pat - pe masa de examinare - pe masa ginecologică care are sprijinitor pentru membrele inferioare, iar sub placa de şezut are o tăviţă mobilă | - pe ntruexamene ginecologice şi obstetricale - facilitează introducerea speculului vaginal-valvelor - pentru examinări rectale (rectoscopie, tuşeu rectal) | - Examinarea se face după golirea vezicii urinare şi a rectului - poziţie jenantă şi inconfortabilă - nu se prelungeşte prea mult examinarea |
Poziţia genupectorală | - pacientul aşezat pe genunchi, aceştia fiind uşor îndepărtaţi - aplecat înainte pieptul atinge planul orizontal (masa de examinat) | - pentru explorarea zonei rectale | - este o poziţie jenantă, inconfortabilă |
vSchimbările de poziţie ale bolnavului
|
Pot fi : active (le execută pacientul singur) şi pasive (pacientul necesită ajutor). Schimbările pasive se efectuează la pacienţi : adinamici, imobilizaţi, inconştienţi, paralizaţi, cu aparate gipsate etc. Principii de respectat:
Miscari pasive mai frecvente
Întoarcerea bolnavului din decubit dorsal în decubit lateral şi înapoi Asistenta se aşează la marginea patului spre care va fi întors bolnavul: ü îndoaie braţul bolnavului din partea opusă peste toracele acestuia,apoi aseaza membrul inferior din partea opusa peste celalalt ü asistenta se aşează cu faţa în dreptul toracelui bolnavului având piciorul dinspre căpătâiul patului aşezat mai înaintea celuilalt ü îşi flectează uşor genunchii, se apleacă şi prinde cu mâna umărul din partea opusă, iar cu cealaltă mână prinde şoldul bolnavului ü asistenta trece greutatea corpului ei dinspre membrul inferior plasat mai în faţă înspre membrul aflat mai în spate şi întoarce bolnavul spre ea ü in timpul acestei mişcări asistenta îşi flectează bine genunchii. Readucerea în decubit dorsal se face de către 2 asistente: ü ambele asistentese aşează de aceeaşi parte a patului în spatele pacientului ü asistenta aşezată la capul pacientului prinde pacientul sub axilă, cea mai apropiată de suprafaţa patului şi ii sprijină capul pe antebraţ ü cealaltă asistenta introduce o mână sub bazinul pacientului ü cu mâinile rămase libere ele întorc pacientul Aducerea bolnavului în poziţie şezândă la marginea patului Există 3metode: 1) Asistenta se aşează la marginea patului cu faţa spre pacient:
Astfel centrul de greutate al asistenta contrabalansează greutatea pacientului. 2) Aistenta se aşează la marginea patului:
3)pacient în stare gravă
Ridicarea pacientului pe pernă
|
vMobilizarea bolnavului |
Scop mişcarea pacientului pentru a preveni complicaţiile ce pot apărea din cauza imobilizării recâştigarea independenţei Obiective normalizarea tonusului muscular menţinerea mobilităţii articulare asigurarea stării de bine şi de independenţă a pacientului stimularea metabolismului favorizarea eliminărilor de urină şi fecale stimularea circulaţiei sanguine pentru profilaxia trombozelor, pneumoniilor, escarelor, contracturilor. Principii de respectat Mobilizarea se face în funcţie de:
Pregatirea materialelor În funcţie de tipul de mişcare impus se pregătesc
Pregatirea pacientului se informeaza pacientul despre procedeu, scop etc se măsoara pulsul, TA, se observă starea pacientului, expresia feţei (coloraţia tegumentelor, respiraţia). se poate determina gradul de flexie a articulaţiei cu goniometrul. Tipuri de miscari si modalitati de mobilizare mobilizarea bolnavului se face progresiv,crescand treptat gama de miscari;se incepe cu: mişcarea capului, degetelor, articulatiilor(mainii,gleznei mişcarea şi schimbarea de poziţie a membrelor superioare şi inferioare,miscari de flexie si extensie,pacientul păstrând poziţia de decubit. Tipuri de miscari abductie-miscari de indepartare fata de axul median al corpului adductie-miscare de apropiere fata de axul median al corpului flexie/extensie-miscari de apropiere sau indepartare a doua segmente apropiate rotatie-miscare realizata in jurul axului care trece prin lungul segmentului care se deplaseaza pronatie-miscarea de rotatie a mainii,prin care palma priveste in jos;la picior marginea externa a plantei ridicata supinatie-miscare de rotatie a mainii prin care palma priveste in sus;la picior-marginea interna ridicata crcumductie-miscare complexa care totalizeaza flexia,extensia,abductia si le asociaza cu rotatia Urmează : aşezarea în pozitie şezând, în mod pasiv la început aşezarea în pozitie şezând – în mod activ, de mai multe ori /zi - crescându-se numarul de minute aşezarea în poziţie şezând la marginea patului, fotoliu în mod pasiv, apoi activ aşezarea pacientului în poziţie ortostatică şi primii paşi 1.Mobilizarea bolnavului în poziţie şezândă la marginea patului ü asistenta se aşează la marginea patului cu picioarele depărtate şi cu genunchii flectaţi ü introduce o mână la spatele pacientului sub omoplat, iar cealaltă mână sub regiunea poplitee ü bolnavul se poate ajuta, fie sprijinindu-se de marginea patului, fie îmbrăţişând gâtul asistentei ü odată cu ridicarea pacientului în poziţie şezând, asistenta va roti picioarele bolnavului într-un unghi de 90° urmărind poziţia coloanei acestuia 2. În cazul pacienţilor care nu se pot sprijini sau prinde cu mâinile:
Aşezarea în fotoliu
Când aşezarea în fotoliu se face de către 2 asistente, acestea se aşează de o parte şi de alta a pacientului care stă în poziţie şezând la marginea patului, introduc mâna de lângă pacient sub axila acestuia şi-l ridică în picioare, apoi, rotindu-l îl aşează în fotoliu şi-l acoperă Ridicarea în poziţie ortostatică 1. După ce pacientul este aşezat în poziţie şezând, pe marginea patului, asistenta de lângă pacient stă cu spatele la pat, sprijină pacientul de sub ambele axile şi-l ridică. Se poate menţine , la prima ridicare , câteva minute. 2. Asistenta se aşează în faţa pacientuluicare stă în poziţie şezând la marginea patului -fixează cu genunchii ei genunchii pacientului, iar cu mâinile îl ţine de sub axile -pacientul se prinde de umerii asistentei sau de gâtul acesteia -prin împingere în genunchii pacientului, centrul de greutate al asistentei coboară, crescănd astfel forţa de ridicare a pacientului |
vTransportul bolnavului |
Printr-un transport efectuat în condiţii bune, cu mult menajament şi atenţie faţă de pacient, ţinând cont de afecţiunea de care suferă acesta, se evită agravarea durerilor şi apariţia altor complicaţii, cum ar fi: înrăutăţirea stării, producerea unui şoc traumatic, transformarea unei fracturi închise într-una deschisă, provocarea de hemoragii etc. Transportul poate fi necesar în următoarele situaţii: evacuarea traumatizaţilor de la locul accidentului transportul de la un spital la altul, de la domiciliu la spital sau la domiciliu după externare etc. transportul de la o secţie la alta; la servicii de diagnostic şi tratament; la sala de operaţii şi de la sala de operaţii; dintr-un salon în altul; dintr-un pat în altul etc. Categorii de pacienţi care trebuie transportaţi accidentaţii, în stare de şoc, cu leziuni ale membrelor inferioare inconştienţi, somnolenţi, obnubilaţi astenici, adinamici, cu tulburări de echilibru febrili, operaţi cu insuficienţă cardiopulmonară gravă psihici Mijloacele de transport În funcţie de gravitatea afecţiunii, de scopul transportului, de distanţă, transportul se face cu: brancarda (targa) cărucior fotoliu şi pat rulant cu mijloace improvizate în caz de urgenţă cu vehicule speciale: autosalvări, avioane sanitare (aviasan) Transportul cu targa Pregătirea tărgii targa se acoperă cu o pătură şicu un cearşaf; la nevoie se acoperă cu muşama şialeză; pernă subţire Pregătirea pacientului se informează atât pacientul cât şi aparţinătorii asupra scopului transportului şi locului unde va fi transportat se explică procedeul aşezării pe targă şi eventual se instruieşte pacientul cum poate colabora în cazul în care pacientul are instalat o perluzie, sonda, dren etc. se vor lua măsuri de siguranţă: sprijinirea- eventual pe un suport - a aparatului de perfuzie; fixarea sau pensarea sondelor etc. în funcţie de durata şi condiţiile de transport Nu se pensează drenul toracic la pacienţii ventilaţi în caz de vărsături – tăviţă renală se pregăteşte documentaţia pacientului Aşezarea pacientului pe targă pacientul va fi aşezat cu privirea în direcţia mersului (trebuie să vadă unde merge) la urcatul scărilor, brancardierul din urmă va ridica targa până la nivelul orizontal; dacă panta este prea accentuată, se poate duce pacientul, la urcuş, cu capul înainte. când pacientul trebuie supravegheat tot timpul, este mai bine ca acesta să fie dus cu capul înainte, pentru ca, stând faţă în faţă cu brancardierul, să poată fi supravegheat. Execuţia: targa este ţinută la cele două extremităţi de către doi brancardieri, doar de câte un singur mâner astfel încât targa să atârne de-a lungul marginii patului aşezarea pacientului pe targă necesită trei persoane: acestea se vor aşeza de-a lungul patului de partea tărgii atârnate îşi introduc mâinile, cu palma şi degetele întinse, sub pacient prima: susţine capul şi toracele, sprijinind ceafa pacientului pe antebraţ a doua: sprijină pacientul în regiunea lombară şi sub şezut a treia: susţine membrele inferioare prima persoană comandă mişcările: ridică deodată pacientul după ce acesta a fost ridicat, face un pas înapoi brancardierii ridică şi cealaltă margine a tărgii, aducând-o în poziţie orizontală sub pacient se aşază pacientul pe targă, se acoperă descărcarea se face după aceeaşi metodă, dar cu mişcările inverse. Poziţiile pacientului pe targă în funcţie de afecţiune în decubit dorsal: pacienţii cu traumatisme abdominale, cu genunchi flectaţi accidentaţii constienţi, suspecţi de fractură a coloanei vertebrale sau a bazinului: se asigură suprafaţa rigidă leziuni ale membrelor inferioare: sub membrul lezat, se aşază o pernă leziuni ale membrelor superioare: membrul superior lezat se aşază peste toracele pacientului; eventual se fixează cu o eşarfă accidentaţii în stare de şoc cu hemoragie: cu membrele inferioare ridicate în poziţie şezând pacienţii cu traumatisme craniene, constienţi şi fără semne de şoc: menţinuţi cu ajutorul pernelor leziuni ale gâtului: capul va fi flectat, astfel incat regiunea mentoniera să atingă toracele în poziţie semişezând: accidentaţii toraco-pulmonar pacienţii cu insuficienţă cardiorespiratorie accidentaţii cu leziuni abdominale (poziţia Fowler), cu genunchii flectaţi în decubit lateral pacienţii în stare de comă în decubit ventral: pacienţii cu leziuni ale feţei (craniofaciale): sub fruntea lor se aşază un sul improvizat din cearşafuri, sau antebraţul flectat al traumatizatului cu leziuni ale spatelui sau regiunii fesiere în decubit semiventral pacienţii inconştienţi, iar în caz de tulburări de deglutiţie sau hipersecreţie salivară, în poziţie Trendelenburg, pentru a preveni acumularea şi aspirarea secreţiilor în poziţia Trendelenburg, cu înclinare maximă de 10-15°: accidentaţii în stare de şoc in colaps periferic, pentru a asigura un aport mai mare de sânge în organele vitale în poziţie Trendelenburg inversat, cu înclinare de maximum 10-15º: accidentaţii cu fracturi ale bazei craniulu
TRANSPORTUL CU CĂRUCIORUL Cărucioarele utilizate pentru transportul pacientului au în general înălţimea meselor de operaţie, pentru a se putea transporta uşor pacientul de pe cărucior pe masă şi invers. Aşezarea pe cărucior căruciorul se aşază cu partea cefalică perpendicular pe capătul distal al patului (la picioarele patului) roţile căruciorului trebuie blocate Pentru ridicarea pacientului, este nevoie de trei persoane care execută tehnica în următorii timpi: cele trei persoane se aşază lângă marginea patului; fiecare îşi plasează piciorul dinspre targă mai în faţă toate trei îşi flectează genunchii introducând braţele sub pacient: - prima, sub ceafă şi umeri - a doua, sub regiunea lombară şi şezut - a treia, sub coapse şi gambe apoi, cele trei persoane întorc pacientul înspre ele, îl apropie cât mai mult ca să-l poată strange îşi îndreaptă corpul, făcând un pas înapoi (cu piciorul aflat în faţă) şi se îndreaptă spre targă lângă cărucior îşi flexează uşor genunchii şi aşază pacientul pe cărucior, întind braţele ca pacientul să fie aşezat în decubit dorsal cele trei persoane îşi retrag braţele
TRANSPORTUL ÎN AFARA SPITALULUI Pregătirea pacientului
|
This comment has been removed by a blog administrator.
ReplyDelete