Pages

Asigurarea conditiilor de igiena si confort.



Asigurarea conditiilor de igiena si confort

 

-patul si anexele sale,pregatirea patului

- schimbarea lenjeriei de pat

-toaleta bolnavului

-captarea dejectiilor   

-dezbracarea si imbracarea pacientului                     

 - observarea pozitiei bolnavului in pat

  - schimbările de poziţie ale pacientului

-mobilizarea si transportul bolnavului


 

 











v Patul si anexele sale
Din cauză că pacientul îşi petrece majoritatea timpului de boală şi de convalescenţă în pat, acesta trebuie să aibă anumite calităţi.

    Calităţile patului:

  • să fie comod, să prezinte dimensiuni potrivite care să satisfacă atât cerinţele de confort ale pacientului, cât şi ale personalului de îngrijire:

  •  lungime 2 m, lăţime 80-90 cm, înălţimea de la duşumea până la saltea de 60 cm;

  •  să-i permită pacientului să se poate mişca în voie, să nu-i limiteze mişcările, să poată, la nevoie, să coboare din pat, să poată sta în poziţie şezând, sprijinindu-şi picioarele comod pe podea;

  • asistenta să poata efectua tehnicile de îngrijire, investigaţiile şi tratamentul cât mai comod;

  • uşor de manipulat şi curăţat; confecţionat din tuburi uşoare din metal (vopsite în alb); aşezat pe rotiţe prevăzute cu cauciucuri, sau pe dispozitiv de ridicat prevăzut cu rotiţe.


    Calităţile somierei (partea principală a patului): trebuie să fie confecţionată din sârmă inoxidabilă, să fie puternică, elastică, bine întinsă, pentru a nu ceda sub greutatea pacientului.

Tipuri de paturi

- simplu, cu somieră dintr-o singură bucată

-simplu cu rezemător mobil

-cu somieră mobilă

-ortopedic-cadranul somierei confecţionat din mai multe bucăţi(2-3-4)

-universal

-universal pentru tratament ortopedic cu somieră mobilă

-pentru secţiile de traumatologie

-diferite tipuri pentru terapie intensivă, cu apărătoare demontabilă

-închis cu plasă

-pentru sugari şi copii-cu gratii mobile prevăzute cu dispozitive de siguranţă


    Accesoriile patului

    Salteaua va fi confecţionată din burete, material plastic, care se curaţă şi se dezinfectează mai uşor; salteaua poate fi din cauciuc sau din material plastic, umplute cu apă sau cu aer, având avantajul că permit umflarea succesivă a compartimentelor după necesitate (pentru prevenirea escarelor).

    Pernele trebuie să fie în număr de două: una umplută cu iarbă de mare, iar cealaltă din burete, material plastic sau puf. Dimensiunea lor: 55 cm lăţime, 75 cm lungime.

    Pătura confecţionată din lână moale, trebuie să se poată spăla uşor.

 Lenjeria este bine să aibă cât mai puţine cusături.

    Lenjeria necesară:

  • două cearşafuri,

  • doua feţe de pernă,

  • o aleză sau traversă şi muşama.


Cearşaful dintr-o singură bucată, dimensiunile 2,60 m x 1,50 m ca să se poată fixa bine sub saltea.

 Muşamaua confecţionată din cauciuc sau material plastic, cu rol de a proteja salteaua de diferite dejecţii se foloseşte numai la anumiţi bolnavi; dimensiunea 1,50 m x 1,10 m.

Aleza ce acoperă muşamaua este confecţionată din pânză; va fi de aceeaşi lungime, însă cu 15-20 cm mai lată decât muşamaua pantru a o acoperi perfect; faţa de pernă, confecţionată din acelaşi material ca şi restul lenjeriei, se va încheia cu şnur pe partea laterală sau fără şnur, cu deschizătura suprapusă.

 

 

    Utilaj auxiliar: sprijinitor de perne, rezemător de picioare, apărătoare laterale, coviltir sau susţinătorul de învelitoare, mese adaptate la pat, agăţătoarele pentru uşurarea mobilizării active,telecomanda

 

 

 

 

 






Schimbarea lenjeriei de pat

vSchimbarea lenjeriei patului fără bolnav

 











 

Materialele necesare:
 

  • cearşaf simplu,

  • cearşaf plic,

  • două feţe de pernă,

  •  una-două pături,

  • două perne.


 Efectuarea:

 
 

  • se îndepărtează noptiera de lângă pat,

  •  se aşează un scaun cu spătar la capătul patului.

  •  pe scaun se aşează, în ordinea întrebuinţării, lenjeria curată, pernele, păturile, împăturite corect.

  •  cearşaful se aşează la mijlocul saltelei, se desface şi se întinde o parte a cearşafului spre căpătâiul patului, cealaltă spre capătul opus.

  •  se introduce cearşaful adânc sub saltea la ambele capete.


Se execută colţul:

  • persoana aşezată cu faţa spre capătul patului:

  •  cu mâna de lângă pat prinde partea laterală a cearşafului la o distanţă egală de la colţ, cu lungimea părţii atârnate şi o ridică în sus pe lânga saltea;

  •  partea de cearşaf de sub marginea inferioară a saltelei se introduce sub saltea;

  • se lasa în jos partea de cearşaf ridicată ;

  • se introduce sub saltea  partea  de cearşaf care atârnă sub marginea inferioară a saltelei;

  • celelalte trei colţuri se fac după aceeaşi procedură.

  • se introduce apoi sub saltea toată partea laterală a cearşafului începând de la colţurile saltelei;

  • se întinde bine cearşaful să nu prezinte cute.

  •  dacă este nevoie se aşează muşamaua (transversal, la mijlocul patului) şi se acoperă cu aleza

  • apoi se aşează cel de-al doilea cearşaf peste care se întinde pătura;

  • marginea cearşafului dinspre cap se răsfrânge peste pătură.

  • pentru ca pătura să nu constituie o greutate asupra degetelor picioarelor pacientei, se va face o cută atât din cearşaf, cât şi din patură, astfel:

  • se aşează palma mâinii dinspre picioare pe patură, iar cealaltă mână se introduce sub cearşaf, ridicând cearşaful şi pătura peste palma opusă, formând astfel o cută;

  •  se introduce apoi sub capătul de la picoare al saltelei, atât cearşaful cât şi pătura, apoi se aşează colţurile folosind procedura descrisa mai sus.

  •  dacă se foloseşte plicul în loc de cearşaf, atunci pătura se introduce în plic, după ce se îndoaie în lungime.

  • de aşează pernele introduse în feţele de pernă curate.



 












vSchimbarea lenjeriei cu bolnavul în pat

 
Schimbarea lenjeriei cu pacientul in pat are loc in cazurile in care starea pacientului nu permite riducarea din pat

În acest scop asistenta urmăreşte ca bolnavul :

ü să prezinte o stare de bine, confort fizic şi psihic,

ü stare de igienă permanentă.

ü  este o ocazie ca asistenta să comunice cu bolnavul pentru a-i da acestuia posibilitatea să-şi exprime sentimentele, să-şi uşureze starea sufletească, să câştige încrederea acesteia.

ü este de asemenea o posibilitate de a-l observa, de a-l mobiliza, pentru a preveni complicaţiile,

ü de a-i asigura condiţii corespunzătoare de igienă, de relaxare, de odihnă. Schimbarea lenjeriei patului se face de câte ori este nevoie, de mai multe ori pe zi, dacă este nevoie, dar în general, aceasta se executa dimineaţa, înainte de curăţenie, după măsurarea temperaturii, luarea tensiunii, măsurarea pulsului si toaleta bolnavului.

Schimbarea lenjeriei cu pacientul in pat are loc in cazurile in care starea pacientului nu permite ridicarea din pat

 



















Materiale necesare:

 

 
ü aceleaşi ca şi pentru pregătirea patului fără pacient.

ü  in plus: paravan, sac de rufe, eventual lenjerie curată de corp şi material necesar pentru a spăla pacientul, dacă s-a murdărit.

ü lenjeria de pat se aşează pe un scaun în ordinea priorităţii, împăturită în felul următor: pătura şi cearşaful de sub pătură se împăturesc fiecare în trei sub formă de armonică; aleza se rulează împreună cu muşamaua în lungime; cearşaful se rulează în lungime.

 
Efectuare -         se evită curenţii de aer, se asigură intimitatea bolnavului, ferindu-l de priviri indiscrete, se asigură măsurile privind asepsia.

-         se anunţă bolnavul asupra procedeului, se linişteşte şi se asigură că manopera va fi făcută cu blândeţe, că nu va fi mişcat inutil, că manevrele nu-i vor cauza dureri, solicitându-i-se cooperarea

-         se face de către două asistente aşezate de o parte şi de cealaltă a patului.

-         bolnavul rămâne acoperit până la schimbarea cearşafului de sub pătură.

-         marginile cearşafului murdar se desfac de sub saltea de jur împrejur.

-         asistenta din partea dreaptă prinde pacientul cu mâna dreaptă în axila dreaptă, îl ridică uşor, iar mâna stângă o introduce sub umerii acestuia, sprijinindu-i capul sub antebraţ.

-         apoi cu mâna dreaptă (retrasă de sub axilă) trage uşor perna spre marginea patului, bolnavul fiind deplasat uşor în aceeaşi direcţie.

-         se aşează apoi în dreptul genunchilor bolnavului, introduce mâna stângă sub genunchii acestuia flectându-i puţin, iar cu mâna dreaptă îi flecteaza uşor gambele pe coapse.

-         din această poziţie, se întoarce bolnavul în decubit lateral drept, sprijinindu-l în regiunea omoplaţilor şi a genunchilor.

-         bolnavul se menţine acoperit.

-         asistenta din partea stângă rulează cearşaful împreună cu muşamaua şi aleza murdară până la spatele bolnavului;

-         sulul de lenjerie murdară se află în acel moment alături de sulul lenjeriei curate.

-         pe jumătatea liberă a patului, se derulează cearşaful curat, muşamaua şi aleza pregătite mai înainte.

-         se întinde bine cearşaful curat pe jumătatea liberă a patului şi se aşează o pernă  îmbrăcată în faţă de pernă curată, apoi se aduce pacientul în decubit dorsal cu multă blândeţe, sprijinindu-l în regiunea omoplaţilor şi sub genunchi.

-         pentru a aduce bolnavul în decubit lateral stâng , asistenta din partea stângă procedează la fel ca şi în cazul întoarcerii în decubit lateral drept: prinde bolnavul de axila stângă, o ridică uşor, introduce mâna dreaptă sub umerii ei, îi sprijină capul pe antebraţ şi după aceeaşi procedură, întoarce pacientul în decubit lateral stâng aducându-l dincolo de cele două suluri de lenjerie.

-         asistenta rulează mai departe din partea dreaptă, lenjeria murdară o îndepărtează, introducând-o în sacul de rufe murdare ;

-         apoi derulează lenjeria curată şi o întinde bine, iar bolnavul este adus în decubit dorsal, sprijinit de cele două asistente.

-          se efectuează colţurile după tehnica cunoscută.

-          pătura de deasupra bolnavului se împătură în trei şi se aşează pe un scaun; bolnavul rămâne acoperit cu cearşaful folosit până atunci.

-          peste acesta, asistenta aşează cearşaful curat împăturit anterior în trei, în formă de armonică, astfel că una din marginile libere să ajungă sub bărbia pacientului.

-         colţurile de sus ale cearşafului curat se ţin fie cu mâna, fie de către bolnav, fie de către o altă persoană.

-         cele două asistente care sunt de o parte şi de alta a patului, prind cu o mână colţurile inferioare ale cearşafului murdar şi printr-o mişcare în direcţia picioarelor bolnavului, îndepărtează cearşaful murdar şi acoperă în acelaşi timp bolnavul cu cearşaful curat.

-         se aşează pătura peste cearşaf răsfrângând marginea dinspre cap pe pătură.

-         se continuă aranjarea patului, se pliază pătura cu cearşaful deasupra degetelor de la picioarele bolnavului.

 


  • Schimbarea lenjeriei de pat in latime


 


  • Pacientul sprijinit in pozitie sezand


Efectuare  ü  Se efctuează tot de către două persoane: una sprijină pacientul, cealaltă rulează lenjeria murdară,

ü  aşează şi derulează cearşaful curat pregătit în prealabil.

ü  după efectuarea fiecărei proceduri, asistenta trebuie să se asigure că pacientul este aşezat cât mai confortabil.

Uneori aleza tb. schimbată de mai multe ori /zi fără să fie nevoie de schimbarea cearşafului.

Înafară de procedura descrisă mai sus , se mai pot folosi alte două metode de schimbare a alezei

Schimbarea alezei

Ridicarea pacientului cu ajutorul umărului

  • se aşează de o parte  şi de alta a patului, în dreptul bazinului pacientului

  • aşează pacientul în poziţie şezând

  • as. îşi apleacă coloana, fără gârbovire, lărgesc baza de susţinere prin depărtarea picioarelor, îşi flectează uşor genunchii

  • persoana  din dreapta îşi fixează umărul dr. sub axila dr. a pacientului

  •  persoana din stg. îşi fixează umărul stg. sub axila stg. a pacientului astfel incat braţele pacientului să se odihnească pe spatele persoanelor

  • cele doua personae îşi introduc cât mai mult antebraţele de la membrul superior care are umărul fixat sub axilă sub coapsa pacientului

  • mâna liberă a asistentelor se sprijină pe suprafaţa patului mai sus de pacient pentru a asigura un punct de sprijin în plus în momentul ridicării

  • la comanda uneia dintre ele se începe ridicarea pacientului, ridicând treptat coloana vertebrală şi transferând greutatea pe piciorul aflat în partea cefalică a patului

  • în momentul aşezării pacientului, cele doua persoane îşi flectează din nou genunchii , astfel coloana vertebrală coboară, şi aşează pacientul confortabil


metodă de ridicare când pacientul nu poate să coopereze

  • asistentele aşezate de o parte şi de alta a patului, se apleacă spre pacient menţinând coloana dreaptă, îşi lărgesc baza de susţinere prin depărtarea  picioarelor

  • braţele din partea cefalică a patului se aşează în jurul spatelui pacientului, cât mai aproape de linia bazinului

  • braţele dinspre picioare se introduc sub şezutul pacientului, mâinile asistentelor se unesc

  • pacientul este rugat să-şi încrucişeze braţele pe piept

  • la comanda unei din asistente se efectuează ridicarea pacientului, ridicând treptat coloana vertebrală şi transferând greutatea spre piciorul situat spre partea cefalică


 

 


 

 

 

 

 

vTOALETA BOLNAVULUI


                            








Toaleta pacientului face parte din îngrijirile de bază, adică din îngrijirile acordate de asistenta medicală cu scopul de a asigura confortul şi igiena bolnavului. Constă în menţinerea pielii în stare de curăţenie perfectă şi în prevenirea apariţiei leziunilor cutanate, fiind o condiţie esenţială a vindecării. Toaleta pacientului poate fi:

- zilnică - pe regiuni

- săptămânală sau baia generală

În funcţie de tipul pacientului, acesta:

- n-are nevoie de ajutor

- are nevoie de sprijin fizic şi psihic

- are nevoie de ajutor parţial

- necesită ajutor complet

  • Ø Obiective:


- îndepărtarea de pe suprafaţa pielii a stratului cornos descuamat şi impregnate cu secreţiile glandelor sebacee şi sudoripare, amestecate cu praf, alimente, resturi de dejecţii şi alte substanţe străine, care aderă la piele

- deschiderea orificiilor de excreţie ale glandelor pielii

- înviorarea circulaţiei cutanate şi a întregului organism

- producerea unei hiperemii active a pielii, care favorizează mobilizarea anticorpilor

- liniştirea bolnavului, crearea unei stări plăcute de confort

  • Ø Principii


- se apreciază starea generală a bolnavului , pntru.a evita o toaletă prea lungă, prea obositoare

- se verifică temperatura ambiantă, pentru a evita răcirea bolnavului

- se evită curenţii de aer prin închiderea geamurilor şi a uşilor

- se izolează bolnavul (dacă e posibil printr-un paravan) de anturajul său

- se pregătesc în apropiere materialele necesare toaletei, schimbării lenjeriei patului şi a bolnavului şi pentru prevenirea escarelor

- bolnavul va fi dezbrăcat complet şi se va acoperi cu cearşaf şi pătură

- se descoperă progresiv numai partea care se va spăla

- se stoarce corect buretele sau mănuşa de baie, pentru a nu se scurge apa în pat sau pe bolnav

- se săpuneşte şi se clăteşte cu o mână fermă, fără brutalitate, pentru a favoriza circulaţia sanguină

- apa caldă trebuie să fie din abundenţă, schimbată de câte ori este nevoie, fără a se lăsa săpunul în apă

- se insistă la pliuri, sub sâni, la mâini şi în spaţiile interdigitale, la coate şi axile

- se mobilizează articulaţiile în toată amplitudinea lor şi se masează zonele predispuse escarelor

- ordinea în care se face toaleta pe regiuni: spălat, clătit, uscat

- se mută muşamaua şi aleza de protecţie, în funcţie de regiunea pe care o spălăm

  • Ø Etapele toaletei


Se va respecta următoarea succesiune:

se începe cu faţa, gâtul şi urechile,

apoi  braţele şi mâinile,

partea anterioară a toracelui, abdomen, faţa anterioară a coapselor;

se întoarce bolnavul în decubit lateral şi se spală spatele, fesele şi faţa posterioară a coapselor,

din nou în decubit dorsal, se spală gambele şi picioarele, organele genitale externe

îngrijirea părului, toaleta cavităţii bucale.

 

  • înainte de a începe baia pe regiuni, asistenta va colecta date cu privire la starea pacientului - puls, tensiune, respiraţie - ce mobilizare i se permite în ziua respectivă, dacă se poate spăla singur, pe care parte a corpului;

  • toaleta pe regiuni a pacientului imobilizat la pat permite examinarea tegumentelor şi observarea unor modificări - de exemplu, roşeaţă, iritaţie – luarea unor măsuri terapeutice;

  • pentru activarea circulaţiei sanguine, după spălarea întregului corp, se fricţionează cu alcool mentolat îndeosebi regiunile predispuse la escare;

  • pacienţii care se pot deplasa vor face baie la duş sau la cadă, sub supravegherea personalului de îngrijire.

  • de evitat în timpul băii pe regiuni a pacientului imobilizat la pat, udarea aparatului gipsat, a pansamentului


 

 

 

 

 

ÎNGRIJIREA OCHILOR



















Scop

 


-         prevenirea infecţiilor oculare

-         îndepărtarea secreţiilor

 
P regătire

materiale

 


 

- apă, prosop, tampoane din tifon, comprese, manuşi de baie

 

Pregatirea pacientului


     - se informează (îngrijirea se face în cadrul toaletei zilnice)

 

Tehnica


- se îndepărtează secreţiile oculare de la comisura externă spre cea internă, cu ajutorul unui tampon steril

- se spală ochii cu mâna acoperită cu mănuşi, se limpezesc şi se şterg cu prosopul curat

- la pacientul inconştient, prin lipsa reflexului palpebral, pentru a menţine supleţea corneei, se picură „lacrimi artificiale" în fiecare ochi; iar dacă ochiul rămâne deschis (corneea se usucă), se aplică comprese îmbibate în ser fiziologic şi se îndepărtează în mod regulat secreţiile oculare.

 

 

INGRIJIREA MUCOASEI NAZALE























Scop

 
- menţinerea permeabilităţii căilor respiratorii superioare

- prevenirea escarelor, infecţiilor nazale, în cazul în care pa­cientul prezintă sonde introduse pe această cale (pentru oxi­genoterapie, pentru evacuarea conţinutului gastric).
Pregătire materiale

 
tampoane sterile, montate pe bastonaşe, ser fiziologic, H2O2diluată, tăviţă renală, mănuşi de cauciuc
Pregatire pacient-         se informează, i se explică necesitatea tehnicii, i se întoarce capul uşor într-o parte

-         se curăţă fosele nazale, fiecare cu câte un tampon umezit în ser fiziologic

-         dacă pacientul prezintă o sondă:

  • se dezlipeşte romplastul cu care este fixată

  • se retrage sonda 5-6 cm

  • se curăţă tubul cu un tampon de urmele de romplast

  • se îndepărtează crustele de pe mucoasa nazală cu tamponul umezit în apă oxigenată diluată

  • se reintroduce sonda gastrică, iar sonda pentru oxigenoterapie se poate reintroduce în cealaltă fosă nazală

  • se fixează sonda


Ingrijiri ulterioare

 
-         se controlează funcţionalitatea sondelor după curăţarea mu­coasei nazale

-         se supraveghează respiraţia pacientului
De evitat- contactul mâinilor cu secreţiile nazale

 

 

INGRIJIREA URECHILOR



























Scop   - menţinerea stării de curăţenie a pavilionului urechii si a   conductului auditiv extern

- îndepărtarea depozitelor naturale (cerumen) sau a celor patologice
Pregatire materiale- tampoane sterile, montate pe beţişoare, tăviţă renală, apă,săpun, manuşă de baie, prosop
Pregatire pacientpacientul

-         se informează

-         se întoarce cu capul pe partea opusă
Tehnica  

-  se curăţă conductul auditiv extern cu tamponul uscat

- se spală pavilionul urechii cu mâna acoperită cu mănuşa de bumbac cu săpun, curăţind cu atenţie şanţurile pavilionului şi regiunea retroauriculară

- se limpezeşte, se usucă cu prosopul pavilionul urechii şi conductul auditiv extern

  • fiecare ureche se curăţă cu un tampon separat

  • dacă prin conductul auditiv extern se scurge LCR  sau sânge  va fi informat medicul


Ingrijiri ulterioare-  se introduce în conductul auditiv extern un tampon de vată absorbant
de evitat

 
• introducerea tamponului peste limita vizibilităţii (pericol de lezare a timpanului)

 

 

ÎNGRIJIREA CAVITĂŢII BUCALE



























Scop  

- obţinerea unei stări de bine a pacientului

- profilaxia cariilor dentare

- profilaxia infecţiilor cavităţii bucale
Pregatire materiale- pentru pacientul conştient: periuţă, pastă de dinţi, prosop, tăviţă renală, pahar cu apă

- pentru pacientul inconştient: comprese, tampoane sterile din tifon, instrumentar steril (deschizător de gură, spatulă linguală, pensă porttampon), glicerină boraxată 20%, tăviţă renală, mănuşi
Pregatire pacientconştient : este aşezat în poziţie şezând sau în decubit lateral stâng, cu prosopul în jurul gâtului

- inconştient : în poziţie decubit dorsal, capul într-o parte, cu prosopul sub bărbie
Tehnica - pacientul conştient este servit, pe rând, cu materialele şi ajutat să-şi facă toaleta cavităţii bucale

- pacientul inconştient

-         se introduce deschizătorul de gură între arcadele dentare

-         se şterg limba, bolta palatină, suprafaţa internă şi externă a arcadelor dentare cu tampoane îmbibate în glicerină boraxată, cu mişcări dinăuntru în afară

-         se şterg dinţii cu un alt tampon

-         la sfârşit se ung buzele

  • la pacienţii inconştienţi, care prezintă proteză dentară, aceasta se va scoate, spăla şi păstra într-un pahar mat cu apă

  • toaleta cavităţii bucale la pacientul incon­ştient se poate face şi cu indexul acoperit cu un tampon de tifon, mâna fiind îmbrăcată în mănuşă


Ingrijiri ulterioare-         se strâng materialele

-         se aşează pacientul în poziţie confortabilă
de evitat

 
• contactul mâinilor cu secreţia salivară a pacientului sau cu materialul folosit

 

ÎNGRIJIREA UNGHIILOR























Scop - obţinerea unei aparenţe îngrijite a pacientului

-  îndepărtarea depozitului subunghial, care conţine germeni patogeni

- evitarea leziunilor cutanate prin grataj la pacienţii cu prurit şi de asemenea la pacienţii agitaţi
Pregatire materiale- apă, săpun, periuţă, forfecuţă de unghii, pilă, prosop
Pregatire pacient

  • pacientul


- se informează, se aşează comod, relaxat
Tehnica -zilnic: unghiile se spală cu apă şi săpun şi cu periuţa de unghii.

-pentru spălarea piciorului, acesta va fi introdus într-un lighean cu apă, după care se va face tăierea unghiilor.

-se taie unghiile cu atenţie, la nivelul degetului, pentru a degaja părţile laterale spre a nu se aduna murdăria, apoi, se pilesc;

-mâna sau piciorul se aşează pe un prosop pe care se adună fragmentele tăiate

-  instrumentele după utilizare se dezinfectează
de evitat

 
- lezarea ţesuturilor adiacente (risc de hemoragie la hemofilici, risc de infecţii

- panariţii - la diabetici)

 







DE EVITAT:


ÎNGRIJIREA PĂRULUI























Scop - pentru starea de bine a pacientului

- igienic

- spălare la una-două săptămâni, la pacientul cuspitalizare  îndelungată

- distrugerea paraziţilor

- pregătirea pentru examen E.E.G.

- pregătirea pentru operaţie la faţă, nas

contraindicaţii

- fracturi ale craniului, traumatisme mari, pacienţi cu stare generală alterată, febrili, cu boli ale pielii capului

Zilnic: se face perierea, pieptănarea şi, eventual, împletirea părului

 
Pregatire materiale- pieptene, şampon, săpun, uscător, lighean, apă caldă, muşama, aleză, prosoape
Pregatire pacient-se informează

-poziţia se alege în funcţie de starea sa :

-         şezând pe un scaun

-         şezând în pat

-         decubit dorsal în pat, cu salteaua îndoită sub torace

-         decubit dorsal, oblic în pat
Tehnica

 
-temperature 22-24ºC

-închiderea ferestrelor , evitarea curenţilor de aer

-se pregăteşte patul şi se protejează cu muşama şi aleză

-se umezeşte părul, se şamponează

-se masează uşor pielea capului cu pulpa degetului, se spală de două-trei ori

-se limpezeşte părul din abundenţă, se acoperă cu prosopul uscat

-se usucă părul, se piaptănă cu blândeţe
Ingrijiri ulterioare-se acoperă capul pacientului cu o băsmăluţă

- se reinstalează pacientul în poziţie confortabilă

- obiectele folosite se dezinfectează

TOALETA INTIMĂ



























Scop ü Igienic

ü menţinerea unei stări de confort fizic

ü Părţile intime ale corpului sunt expuse infecţiilor, ulcerelor de presiune, mirosurilor neplăcute, având în vedere anatomia şi fiziologia lor (pliuri ale pielii, orificii naturale ale corpului, glande, organe excretoare).

ü Se execută de mai multe ori pe zi la pacienţii inconştienţi, cu sonde vezicale, înaintea intervenţiilor chirurgicale în regiunea anală, organe genitale în perioadele menstruale.
Pregatire materiale paravan, două bazinete, tampoane sterile din vată, pensă porttampon, cană cu apă caldă, săpun lichid, prosop, mănuşă de cauciuc, mănuşă de baie, muşama,aleză, se controlează temperatura apei
Pregatire pacientü se informează, se asigură intimitatea

ü  se pregăteşte patul cu muşama, pacientul fiind în poziţie ginecologică

ü se serveşte un bazinet pentru a-şi goli vezica urinară

ü rămâne în poziţie ginecologică cu al doilea bazinet curat sub regiunea sacrată
Tehnica Dacă pacientul este independent, i se pregătesc materialele pentru a se îngriji singur.

ü se îmbracă mănuşa de cauciuc, apoi cea de baie

ü  se spală regiunea dinspre simfiza pubiană spre anus, turnând apă şi săpun lichid

ü se limpezeste abundent

ü se scoate bazinetul

ü se usucă regiunea genitală ,anala

  • spălarea organelor genitale externe se poate face cu tampoane de vată montate pe pensa porttampon

  • la bărbat, se degajă glandul de prepuţ şi se spală cu prudenţă (se previne pătrunderea săpunului în uretră)


Ingrijiri ulterioareü se îndepărtează materialele, se aranjează patul

ü pacientul este aşezat comod
de evitat

 
ü contaminarea regiunii genitale cu microorganisme din regiunea anală, prin mişcări de spălare dinspre anus spre simfiza pubiană

 

 









    TOALETA BOLNAVILOR INCONŞTIENŢI ŞI COMATOŞI
 

  • Ø Asigurarea igienei corporale

    • bolnavul va fi spălat în fiecare zi complet (pe segmente).

    • se va face toaleta parţială ori de câte ori s-a murdărit.

    • la femei toaleta genitală se va face de mai multe ori pe zi.

    • după spălare se fricţionează cu alcool mentolat.

    • Ø Igiena cavităţii bucale

      • Se îndepărtează proteza, dacă există , se spală şi se păstrează într-un pahar mat cu apă.






 materiale

- comprese, tampoane sterile din tifon, instrumentar steril (deschizător de gură, spatulă linguală, pensă porttampon), glicerină boraxată 20%, tăviţă renală, mănuşi de cauciuc sterile

pacientul

- în poziţie decubit dorsal, capul într-o parte, cu prosopul sub bărbie

tehnica

ü se introduce deschizătorul de gură între arcadele dentare

ü se şterg limba, bolta palatină, suprafaţa internă şi externă a arcadelor dentare cu tampoane îmbibate în glicerină boraxată, cu mişcări dinăuntru în afară

ü se şterg dinţii cu un alt tampon

ü la sfârşit se ung buzele

de evitat

• contactul mâinilor cu secreţia salivară a pacientului sau cu materialul folosit

  • dimineaţa şi seara se face toaleta gurii cu un tampon de vată înmuiat în soluţie de acid boric 1% sau muşeţel.

  • limba, buzele, gingiile se vor şterge cu glicerină boraxată de 2-3 ori pe zi.

  • buzele vor fi unse cu vaselină şi se aplică peste gură un tifon îmbibat cu soluţie de ser fiziologic.

  • compresa trebuie să se menţină umedă.


Prevenirea uscării corneei

  • La pacientul inconştient, prin lipsa reflexului palpebral, pentru a menţine supleţea corneei, se picură „lacrimi artificiale" în fiecare ochi; iar dacă ochiul rămâne deschis corneea se usucă:

  • Se spală ochii cu acid boric 4%, ceai de muşeţel.

  • Se acoperă ochii cu câte o compresă înmuiată în aceeaşi soluţie sau ser fiziologic.

  • Se va instila în sacii conjunctivali câte o picătură de vitamina A de 2-3 ori pe zi.


Asigurarea igienei părului

Femeile vor fi pieptănate zilnic.

Se va spăla părul la 1-2 săptămâni.

 

 

 

 























v Captarea dejectiilor fiziologice si patologice


Scop

  • observarea caracterelor fiziologice si modificarilor patologice  ale dejectiilor

  • descoperirea modificarilor lor patologice in vederea stabilirii diagnosticului


Material necesare

 

 

 
ü  paravan

ü  urinar

ü  plosca sau bazinet

ü  material pentru toaleta locala

ü  manusi de protectie

ü musama si aleza pentru protectia patului

ü tavita renala

ü  scuipatoare ,cutie Petri,recipient de unica folosinta cu capac
Pregatirea pacientului

psihica si fizica
-se incurajeaza pentru a-si invinge jena

-se asigura rspectarea intimitatii prin aplicarea paravanului

-se aseaza in pozitie corespunzatoare in functie de produsul captat
Executie v Captarea materiilor fecale

 

ü se separa patul cu paravan

ü se protejeaza patul cu musama si aleza

ü se dezbraca pacientul(parte inferioara)

ü se ridica pacientul si se introduce bazinetul cald sub regiunea sacrata

ü se acopera cu invelitoare pana termina actul defecatiei

ü se efectueaza toaleta regiunii perianale

ü se indeparteaza bazinetul,se acopera cu capacul,se indeparteaza din salon

ü se strang materialele folosite

ü se imbraca pacientul,se reface patul

ü se aereseste salonul

ü se spala mainile pacientului

ü scaunul se pastreaza pentru vizita medicala in locuri special amenajate

v Captarea urinei

 

  • servirea urinarelor ca si indepartare lor se face in mod asemanator cu a bazinetelor

  • urinarele pot fi plasate pe un support de sarma,fixate la marginea patului

  • dupa utilizare se golesc imediat,se spala in jet de apa si si dezinfecteaza

  • se spala pacientul pe maini

  • se noteaza cantitatea de urina eliminate,se observa aspectul,,tot ce este pathologic,se anunta medical


v Captarea sputei

     

  • se instrueste pacientul sa nu inghita sputa,sa nu o imprastie,sa foloseasca recipientul dat

  • i se asigura recipiente pentru a se putea  schimba la nevoie


v Captarea varsaturilor

 

  • se aseaza pacientul in functie de starea generala-pozitie sezand,semisezand,decubit dorsal cu capul intr-o parte aproape de marginea patului

  • se protejeaza lenjeria de pat cu musama si aleza

  • se protejeaza lenjeria de corp a bolnavului cu un prosop in jurul gatului

  • se indeparteaza proteza mobila daca este cazul

  • i se ofera tavita renala si/sau se sustine

  • il ajuta in timpul varsaturii

  • dupa varsatura se ofera un pahar cu apa sa-si clatesca gura

  • se pastreaza varsatura pentru  vizita medicului

  • se noteaza caracterele varsaturii,frecventa

  • se spala si dezinfecteaza recipientul utilizat

  • la recomandarea medicului se recolteaza pentru examen de laborator



 

 









vDezbrăcarea şi îmbrăcarea bolnavului.


  • Ø Scop : protejarea corpului si asigurarea intimitatii


 

  • Ø Interventiile asistentei:


ü alegerea lenjeriei in functie de temperatura mediului ambiant;varsta,talie si statura(sa sigure lejeritatea miscarii)de integritatea fizica si psihica a pacientului,pregatirea lenjeriei la indemana pacientului

ü explicarea tuturor gesturilor ce urmeaza a fi efectuate;

ü incurajarea pacientului sa participe, pe cat posibil, in functie de capacitatea si limitele sale fizice

ü felicitarea pentru fiecare progres

ü ajutarea pacientului in efectuarea tehnicii sau efectuarea integrala a tehnicii (la nevoie , se efectueaza de catre doua asistente)

ü in cazul afectiunilor la nivelul membrelor superioare, se incepe cu dezbracarea membrului sanatos, imbracarea incepand cu membrul afectat.

ü in cazul afectiunilor la membrele inferioare, nu se recomanda pijamaua.

ü sustinerea membrului paralizat.

ü acordarea de timp suficient pacientului ptr a efectua tehnica.

ü abordarea pacientului cu calm si rabdare.

a)    In cazul bolnavilor constienti ce trebuie ajutati

- se aseaza bolnavul in pozitie sezand

- se deschid nasturii bluzei de pijama, se scoate un brat apoi celalalt

- se imbraca jacheta curata de pijama

- se desfac nasturii pantalonilor si apoi ridicand bolnavul se trag in jos si se indeparteaza

- pantalonii de pijama curati se aduna cu mana un picior de pijama prin care se trece membrul  inferior al pacientului si apoi se procedeaza la fel cu celalalt picior

- se ridica bolnavul si se trag pantalonii pana la brau.

b)  In cazul bolnavii greu mobilizati

  • bluzele de pijama se dezbraca mai greu ;

  • bolnavul in DD(decubit dorsal), se ridica camasa pana la torace mobilizandu-l alternativ in DL stg si dr;

  • readus in DD , ridicat in pozitie sezanda/ semisezanda se aduna camasa la spate , si se trage peste cap

  • aceasta manopera se poate efectua si in pozitie culcata daca un ajutor mobilizeaza partial bolnavul

  • apoi se desfac bratele din manecile camasii incepand cu cel sanatos

  •  reambracarea :


- se aduna cat mai strans si se trece peste capul bolnavului

- se introduc bratele incepand cu cel bolnav si apoi cu cel sanatos

- ridicam bolnavul mai intai la spate, apoi la solduri se intinde bluza asa

incat sa nu faca cute sub bolnav

c) In cazul bolnavilor cu aparate gipsate sau cu leziuni extinse pe membre

- exista pijamale care se inchid cu sireturi

d) In cazul bolnavilor care nu pot fi mobilizati

  • vor fi imbracati cu o bluza lunga de pijama sau o camasa deschisa la spate

  • aceasta acopera suprafata  anterioara  si laterala a corpului precum si bratele

  • poate fi utilizata si o bluza de pijama obisnuita imbracata invers; sau camasa deschisa lateral, cand una din parti se introduce sub bolnav


e) In cazul bolnavilor cu perfuzii intravenoase

daca e fixata in vena  subclaviculara – nu exista probleme

daca e fixata la plica cotului trebuie avut mare grija

- se va infasura locul de fixare al acului in vena cu o fasa de tifon

- apoi se dezbraca lenjeria murdara

- se incepe cu bluza de la pijama

- se scoate mai intai maneca de pe membrul superior sanatos si apoi de pe    membrul in care e fixata perfuzia alunecand maneca bluzei de-a lungul tubului de perfuzie si al rezervorului care a fost scos din stativ si asistenta il tine in mana

- se imbraca lenjeria curata incepand cu bratul in care este perfuzia initial se trece rezervorul, apoi tubul de perfuzie si in final bratul bolnavului

- apoi se imbraca si bratul sanatos

        -in tot timpul manevrei , rezervorul sa fie mentinut deasupra nivelului bratului bolnavului.

 

 

 









v Poziţiile bolnsavului în pat

 

  • ortostatism=in picioare

  • clinostatism=decubit=culcat


În funcţie de starea generală şi de boala sa, bolnavul ocupă în pat o poziţie activă, pasivă sau forţată.

Poziţia activă – pacientul se mişcă singur, nu are nevoie de ajutor

Poziţia pasivă – pacientul nu poate să-şi schimbe singur poziţia, şi-a pierdut forţa fizică, are nevoie de ajutorul altei persoane; bolnavi gravi, adinamici

Poziţia forţată – pacientul are o postură inadecvată; poziţia poate fi:

  • determinată de afecţiunea de bază -în tetanos(opistotonus-bolnavul se gaseste in hiperextensie avand forma unui arc cu concavitate dorsal,corpul sprijinit pe ceafa si calcaie) ;meningită(cocos de pusca “-capul in hiperextensie,membrele iferioare flectate,atat in articulatia coxo-femurala,cat sic ea a genunchiului);pleurostotonus-bolnavul descrie un arc cu concavitate lateral.

  • ca o reacţie de apărare a organismului(bolnavul cauta sa-si menajeze dureare) -în crizele de dureroase de ulcer sau duodenita-bolnavul sta in decubit ventral sau in decubit lateral stang;pozitie ghemuita,bolnavul exercitand si o presiune cu pumnul asupra regiunii dureroase in ulcerul gastric penetrant.

  • ca o măsură profilactică în prevenirea unor complicaţii (prevenirea emboliei în cazul tromboflebitei)ca măsură terapeutică (folosirea aparatelor de extensie – condiţie esenţială a tratamentului)


Asistentele trebuie să cunoască poziţiile pe care le iau pacienţii în pat, poziţia în care aceştia trebuie aduşi cu ocazia unor îngrijiri şi examinări speciale şi manoperele prin care se asigură schimbările de poziţie.

 



 

 

 































































PoziţiaCum se realizeazăAfecţiunile/situaţiile care o impunObservaţii
Decubit dorsal

 

Poziţia Fowler
Culcat pe spate cu faţa în sus

-fără pernă

-cu o pernă subţire

-cu 2 perne (poziţie obişnuită şi comodă)
-după puncţie lombară

-unele afecţiuni ale coloanei vertebrale (suprafaţă tare)

-anemii post-hemoragice

-unele afecţiuni cerebrale

-pacienţi slăbiţi

-adinamici

-operaţi
-Previne contractura muşchilor abdominali

-Este mai confortabilă cu genunchii îndoiţi-pozitia Fowler

-menţinută timp îndelungat=dureri lombare : se introduce un sul subţire la nivelul coloanei lombare

Zone explorate: capul, gâtul, toracele anterior, plămânii, sânii, inima, abdomenul, extremităţile, zonele de palpare a pulsului.
Semişezând

 
-culcat pe spate

-toracele formează cu linia orizontală un unghi de 30-45º

Se realizează:

-cu un numar mai mare de perne

-cu rezemător mobil

-cu somieră articulată

Ca pacientul să nu alunece, se aşează sub regiunea poplitee o pernă îndoită sau un sul din pătură învelit într-un cearşaf răsucit la extremităţi şi introdus sub saltea . Sub tălpi se pune un sprijinitor.
-afecţiuni cardiace şi pulmonare

-perioada de convalescenţă

unele categorii de operaţii

-vârstnici

-primul ajutor dat pacienţilor cu afecţiuni cardiorespiratorii
-Menţinerea îndelungată necesită măsuri de prevenire a escarelor (colaci de cauciuc sub regiunea fesieră) şi a altor complicaţii.

-Este interzisă pacienţilor cu

  • Ø tulburări de deglutiţie

  • Ø comatoşilor


 
ŞezândÎn pat:

-trunchiul formează cu membrele inferioare un unghi drept

-pacientul are coapsele flectate pe bazin şi gambele sunt în semiflexie pe coapse

-genunchii sunt astfel ridicaţi

Poziţia se realizează:

-prin ridicarea părţii cefalice a somierei articulate (cu ajutorul manivelei)

-cu sprijinitorul de perne

-sau se vor pune 4-5 perne aşezate în trepte ; capul se va sprijini cu o pernă mică

-sub braţele pacientului se poate aşeza câte o pernă ; pentru a împiedica alunecarea  se aşează sub regiunea poplitee o pernă îndoită sau un sul din pătură învelit într-un cearşaf răsucit la extremităţi şi introdus sub saltea . Sub tălpi se pune un sprijinitor.

În fotoliu: este aşezat confortabil, bine îmbrăcat şi acoperit cu pătură
-în stare gravă

-dispneici, în caz de pneumonii întinse

-insuficienţă cardiacă

-în perioada acceselor de astmă bronşic

-vârstnici

-după anumite intervenţii chirurgicale (glanda tiroidă)
-În vederea examinării pacientului, poziţia şezând realizează expansiunea completă a plămânilor şi permite o mai bună examinare a părţii superioare a corpului.

-Pacienţii slăbiţi d.p.d.v.fizics-ar putea să nu poată sta în această poziţie ; ei vor fi aşezaţi în decubit dorsal cu extremitatea cefalică a somierei ridicată.

-Pacienţii cu insuficienţă cardiacă în cursul acceselor de dispnee nocturnă, se aşează de mai multe ori la marginea patului cu picioarele atârnate; sub tălpi se aşează un taburet.

Zone explorate: capul, gâtul, spatele, toracele posterior, plămânii, sânii, axila, inima, extremităţile superioare.
Decubit lateral

 
Poate fi drept sau stang

-culcat pe o parte

-capul sprijinit pe o singură pernă

-membrele inferioare flectate uşor

-sau membrul inferior ce este în contact cu suprafaţa patului întins, iar celălat îndoit

-spatele sprijinit cu o pernă sau un sul sau cu rezemătoare speciale
-în pleurezii

-meningite

-după intervenţii intratoracice

-după intervenţii renale

-în cazul drenajului cavităţii pleurale

Se mai impune:

  • Ø în cursul efectuării toaletei

  • Ø schimbării lenjeriei

  • Ø administrării clismelor şi supozitoarelor

  • Ø măsurării temperaturii pe cale rectală

  • Ø pentru puncţia lombară

  • Ø în cursul sondajului duodenal

  • Ø drenajului postural

  • Ø pt.a împiedica apariţia escarelor


 -între genunchi şi maleole se introduc inele de vată

-sub trohanterul mare, un colac de cauciuc îmbrăcat

  • Ø vârstnicii, adinamicii vor fi întorşi la intervale regulate de 1-2ore pentru prevenirea complicaţiilor

  • Ø dacă pacientul are un membru  inferior


- paralizat

- fracturat

- dureros

- operat

acesta va fi menţinut în cursul manoperei de întoarcere de către asistentă şi aşezat pe un suport pregătit în prealabil.

Zonele ce pot fi explorate : inima (decubit lateral stg) ; poziţia este ideală, pentru. a auzi murmurul cu sonor redus.

 
Poziţie (declivă) Trendelenburg

 
-Decubit dorsa, eventual lateral, cu capul mai jos decât restul corpului

Se realizează prin:

-ridicarea etremităţii distale a patului

-diferenţa între cele 2 extremităţi ale patului  poate varia de la 10 la 60cm

-sub capul pacientului se poate pune o pernă subţire

-se protejează capul pacientului cu o pernă aşezată vertical la căpătâiul patului

-pentru evitarea alunecării de pe masa de operaţie, pacientul este fixat în chingi sau rezemătoare speciale de umăr
-pe masa de operaţie în cazul sincopelor din cursul anesteziei generale

-în anemii acute

-pentru autotransfuzii

-pentru oprirea hemoragiilor membrelor inf.şi organelor genitale feminine după intervenţii ginecologice

-după rahianestezie

-pentru a favoriza drenajul secreţiilor din căile respiratorii superioare


  • Ø favorizează o bună circulaţie pentru centrii vitali

  • Ø în decubit lateral se aşează atunci când este pericol de aspirare a secreţiilor


Poziţie proclivă (Trendelenburg inversat)- oblică cu capul mai sus- pentru extensia coloanei cervicale (tratament ortopedic) 
Decubit ventral

 
- culcat pe abdomen

- capul într-o parte pe o pernă subţire

- membrele superioare aşezate la stga şi la dr.capului

- cu faţa palmară pe suprafaţa patului

- cu degetele în extensie

Sub glezne:

- o pernă cilindrică

Sub torace şi abdomen se pot aşeza perne subţiri, moi
- în paralizia unor grupuri musculare; hemiplegie

- în escare extinse

- drenarea unor colecţii purulente

- inconştienţi
- este poziţia de noapte pentru sugari şi copii mici

- nu este posibilă fără pernă pt.anumite boli cardiace şi pulmonare
Poziţie ginecologică-         decubit dorsal

-         cu genunchii îndoiţi

-         coapsele îndepărtate

Se poate realiza:

-         în pat

-         pe masa de examinare

- pe masa ginecologică care are sprijinitor pentru membrele inferioare, iar sub placa de şezut are o tăviţă mobilă
-         pe ntruexamene ginecologice şi obstetricale

-         facilitează introducerea speculului vaginal-valvelor

-         pentru examinări rectale (rectoscopie, tuşeu rectal)
- Examinarea se face după golirea vezicii urinare şi a rectului

- poziţie jenantă şi inconfortabilă

- nu se prelungeşte prea mult examinarea

 
Poziţia genupectorală

 

 

 

 

 

 
-         pacientul aşezat pe genunchi, aceştia fiind uşor îndepărtaţi

-         aplecat înainte

pieptul atinge planul orizontal (masa de examinat)
- pentru  explorarea zonei rectale- este o poziţie jenantă, inconfortabilă

 

 

 

 

 

 

 










vSchimbările de poziţie ale bolnavului



 


 


    Pot fi : active (le execută pacientul singur) şi pasive (pacientul necesită ajutor).  Schimbările pasive se efectuează la pacienţi : adinamici, imobilizaţi, inconştienţi, paralizaţi, cu aparate gipsate etc.

Principii de respectat:

  • sunt necesare 1-2 asistente

  • asistenta trebuie să adopte o poziţie potrivită pentru a putea ridica pacientul cu mai multă uşurinţă şi cu un efort fizic mai mic

  • prinderea pacientului se face precis şi sigur cu toată mâna , aşezând palma pe suprafaţa corpului pacientului astfel incat suprafaţa de contact să fie cât mai mare

  • aşezarea asistentei cât mai aproape de pat (de pacient)cu picioarele depărtate pt.a avea o bază de susţinere cât mai mare genunchii flectaţi, coloana vertebrală uşor aplecată (aceasta pozitie asigură protejarea col.vertebrale a asistentei prin diminuarea compresiunii asupra discurilor intravertebrale şi asupra corpului vertebrei, permiţând asistentei să utilizeze forţa coapsei şi a gambei, impulsionând toată energia ei spre picioare; prin flectarea genunchilor, automat centrul de greutate coboară, asa încat poziţia este mult mai convenabilă pt.a efectua mai uşor un efort cu membrele sup.şi inf.).


Miscari pasive mai frecvente

  • întoarcerea  bolnavului  din  decubit  dorsal  în  decubit  lateral  şi  înapoi

  •  aducerea  bolnavului  în  poziţie  şezândă  la  marginea  patului

  • readucerea la loc a bolnavilor care au alunecat jos de pe pernă


Întoarcerea  bolnavului  din  decubit  dorsal  în  decubit  lateral  şi  înapoi

Asistenta se aşează la marginea patului spre care va fi întors bolnavul:

ü îndoaie braţul bolnavului din partea opusă peste toracele acestuia,apoi aseaza membrul inferior din partea opusa peste celalalt

ü asistenta se aşează cu faţa în dreptul toracelui bolnavului având piciorul dinspre căpătâiul patului aşezat mai înaintea celuilalt

ü îşi flectează uşor genunchii, se apleacă şi prinde cu mâna umărul din partea opusă, iar cu cealaltă mână prinde şoldul bolnavului

ü asistenta trece greutatea corpului ei dinspre membrul inferior plasat mai în faţă înspre membrul aflat mai în spate şi întoarce bolnavul spre ea

ü in timpul acestei mişcări asistenta îşi flectează bine genunchii.

Readucerea în decubit dorsal se face de către 2 asistente:

ü ambele asistentese aşează de aceeaşi parte a patului în spatele pacientului

ü asistenta aşezată la capul pacientului prinde pacientul sub axilă, cea mai apropiată de suprafaţa patului şi ii sprijină capul pe antebraţ

ü cealaltă asistenta  introduce o mână sub bazinul pacientului

ü cu mâinile rămase libere ele întorc pacientul

Aducerea  bolnavului  în  poziţie  şezândă  la  marginea  patului

Există 3metode:

1)    Asistenta se aşează la marginea patului cu faţa spre pacient:

  • plasează piciorul care se află lângă pat mai în urma celuilalt

  • braţul dinspre pat al asistentei rămâne liber până în momentul ridicării pacientului

  • celălalt braţ, îl trece peste umărul pacientului şi plasează mâna (palma) între omoplaţii acestuia

  • pentru a ridica pacientul ,asistenta îşi basculează greutatea corpului dinspre piciorul aflat în faţă spre piciorul plasat mai în spate, flectând genunchii în acelaşi timp

  • cu braţul liber îşi fixează ca punct de sprijin marginea patului.


Astfel centrul de greutate al asistenta contrabalansează greutatea pacientului.

2)    Aistenta se aşează la marginea patului:

  • cu mâna dinspre extremitatea distală a patului prinde regiunea axilară a pacientului, iar cu cealaltă mână îl îmbrăţişează din spate, sprijinindu-i capul pe antebraţ

  • dacă starea pacientului îi permite se poate sprijini de braţul asistentei sau de gâtul acesteia, îmbrăţişând-o


3)pacient în stare gravă

  • asistentele se aşează de o parte şi de alta a patului

  • ele încrucişează antebraţele în regiunea dorsală a pacientului, aşezând palmele pe omoplaţii   pacientului

  • cu cealaltă mână prind pacientul sub axilă

  • la comanda uneia dintre ele ridică pacientul în poziţie şezând, cu o singură mişcare.


Ridicarea pacientului pe pernă

  • se execută de către 2 persoane aşezate de o parte şi de alta a patului, cu faţa uşor întoarsă spre capul patului:

  • îşi lărgesc baza de susţinere prin depărtarea picioarelor şi plasarea acestora unul în faţa celuilalt (cel dinspre extremitatea distală a patului fiind plasat mai în spate)

  • braţele pacientului  flectate pe abdomen

  • introduc mâna dinspre capul patului sub omoplaţii pacientului cu palma în sus

  • cealaltă mână o introduc sub regiunea fesieră a pacientului, unde mâinile celor două persoane se unesc

  • îşi flectează genunchii

  • la comanda uneia dintre ele se ridică pacientul, folosind forta memrelor inferioare prin trecerea greutatii de pe un picior pe altul

  • pentru a uşura efortul de ridicare cele 2persoane se pot sprijini cap în cap

  • readucerea pacientului pe pernă se poate face şi de către o singură persoana dacă pacientul poate să se ajute flectându-şi genunchii şi împingând cu picioarele sprijinite pe suprafaţa patului

    • pentru uşurarea mişcării pacientului este importantă balansarea corpului asistentei de pe un picior spre celălalt în direcţia mobilizării pacientului (transferând greutatea prin împingere)

    • explicăm întotdeauna pacientului clar ce se face cu el şi ce colaborare aşteptăm de la el

    • urmărim atent pacientul în tot timpul manoperei, asigurându-ne că se află în poziţie confortabilă




 

 

 

 









vMobilizarea bolnavului
Scop

mişcarea pacientului pentru a preveni complicaţiile ce pot apărea din cauza imobilizării

recâştigarea independenţei

Obiective

normalizarea tonusului muscular

menţinerea mobilităţii articulare

asigurarea stării de bine şi de independenţă a pacientului

stimularea metabolismului

favorizarea eliminărilor de urină şi fecale

stimularea circulaţiei sanguine pentru profilaxia trombozelor, pneumoniilor, escarelor, contracturilor.

Principii de respectat

Mobilizarea se face în funcţie de:

  • natura bolii

  • starea generală

  • tipul de reactivitate a pacientului

  • perioada de exerciţii pasive şi active pentru refacerea condiţiei musculare şi anvergura de mişcare trebuie începută încet, mărindu-se treptat, în funcţie de răspunsul fiziologic al pacientului (creşterea frecvenţei pulsului, semne de slăbiciune musculară, diaforeză)

  • exerciţiile se fac înainte de mese

  • pacientul trebuie învăţat să intercaleze exercitiile de mişcare cu exercitii de repiratie

  • momentul în care se încep mobilizarea şi scularea din pat, precum şi ritmul  vor fi hotărâte de medic


Pregatirea materialelor

În funcţie de tipul de mişcare impus se pregătesc

  • halat ,

  • papuci,

  •  fotoliu,

  • cârje.


Pregatirea pacientului

se informeaza pacientul despre procedeu, scop etc

se măsoara pulsul, TA,  se observă starea pacientului, expresia feţei (coloraţia tegumentelor, respiraţia).

se poate determina gradul de flexie a articulaţiei cu goniometrul.

Tipuri de miscari si modalitati de mobilizare

mobilizarea bolnavului se face progresiv,crescand treptat gama de miscari;se incepe cu:

mişcarea capului,

degetelor, articulatiilor(mainii,gleznei

mişcarea şi schimbarea de poziţie a membrelor superioare şi inferioare,miscari de flexie si extensie,pacientul păstrând poziţia de decubit.

Tipuri de miscari

abductie-miscari de indepartare fata de axul median al corpului

adductie-miscare de apropiere fata de axul median al corpului

flexie/extensie-miscari de apropiere sau indepartare a doua segmente apropiate

rotatie-miscare realizata in jurul axului care trece prin lungul segmentului care se deplaseaza

pronatie-miscarea de rotatie a mainii,prin care palma priveste in jos;la picior marginea externa  a plantei ridicata

supinatie-miscare de rotatie a mainii prin care palma priveste in sus;la picior-marginea interna ridicata

crcumductie-miscare complexa care totalizeaza flexia,extensia,abductia si le asociaza cu rotatia

 

 

 

 

Urmează :

aşezarea în pozitie şezând, în mod pasiv la început

aşezarea în pozitie şezând – în mod activ, de mai multe ori /zi - crescându-se numarul de minute

aşezarea în poziţie şezând la marginea patului, fotoliu în mod pasiv, apoi activ

aşezarea pacientului în poziţie ortostatică şi primii paşi

 

1.Mobilizarea  bolnavului  în  poziţie  şezândă  la  marginea  patului

 

 

 

 

 

ü asistenta se aşează la marginea patului cu picioarele depărtate şi cu genunchii flectaţi

ü introduce o mână la spatele pacientului sub omoplat, iar cealaltă mână sub regiunea poplitee

ü bolnavul se poate ajuta, fie sprijinindu-se de marginea patului, fie îmbrăţişând gâtul asistentei

ü odată cu ridicarea pacientului în poziţie şezând, asistenta va roti picioarele bolnavului într-un unghi de 90° urmărind poziţia coloanei acestuia

2. În cazul pacienţilor care nu se pot sprijini sau prinde cu mâinile:

  • asistenta aşează braţele pacientului peste abdomen

  • membrul inferior dinspre asistentă îl trece peste celălalt din partea opusă

  • asistenta  aşează o mână sub omoplatul pacientului cu dosul palmei, iar cealaltă sub genunchii acestuia

  • ridică pacientul în poziţie şezând, rotindu-i în acelaşi timp picioarele într-un unghi de 90° urmărind poziţia coloanei vertebrale a acestuia

  • bolnavul nu trebuie menţinut mult timp în această poziţie; prima aşezare pe marginea patului să fie numai câteva minute

  •  dacă el devine palid sau cianotic sau se plânge că are ameţeli va fi imediat aşezat înapoi în pat, controlându-i-se pulsul

  •  durata şederii la marginea patului în ziua următoare se poate prelungi cu câteva minute.


Aşezarea în fotoliu




  • asistenta aşează fotoliul cu marginea laterală lipită de marginea patului

  • pune un pled pe fotoliu

  • îmbracă pacientul cu halat şi ciorapi

  • aduce pacientul în poziţie şezând la marginea patului

  • se aşează în faţa pacientului şi introduce mâinile sub axilele acestuia

  • pacientul se sprijină cu mâinile pe braţele sau umerii asistentei

  • asistenta ridică pacientul în picioare şi, întorcându-l cu spatele către fotoliu, îl aşează încet în fotoliu

  • îl acoperă cu pledul

  • sub picioare se poate aşeza un scăunel


Când aşezarea în fotoliu se face de către 2 asistente, acestea se aşează de o parte şi de alta a pacientului care stă în poziţie şezând la marginea patului, introduc mâna de lângă pacient sub axila acestuia şi-l ridică în picioare, apoi, rotindu-l îl aşează în fotoliu şi-l acoperă

Ridicarea în poziţie ortostatică

 

 

 



1. După ce pacientul este aşezat în poziţie şezând, pe marginea patului, asistenta de lângă pacient stă cu spatele la pat, sprijină pacientul de sub ambele axile şi-l ridică.

Se poate menţine , la prima ridicare , câteva minute.

2. Asistenta se aşează în faţa pacientuluicare stă în poziţie şezând la marginea patului

-fixează cu genunchii ei genunchii pacientului, iar cu mâinile îl ţine de sub axile

-pacientul se prinde de umerii asistentei  sau de gâtul acesteia

-prin împingere în genunchii pacientului, centrul de greutate al asistentei coboară, crescănd astfel forţa de ridicare a pacientului

 

 

 

 

 









vTransportul bolnavului
Printr-un transport efectuat în condiţii bune, cu mult menajament şi atenţie faţă de pacient, ţinând cont de afecţiunea de care suferă acesta, se evită agravarea durerilor şi apariţia altor complicaţii, cum ar fi: înrăutăţirea stării, producerea unui şoc traumatic, transformarea unei fracturi închise într-una deschisă, provocarea de hemoragii etc.

Transportul poate fi necesar în următoarele situaţii:

evacuarea traumatizaţilor de la locul accidentului

transportul de la un spital la altul, de la domiciliu la spital sau la domiciliu după externare etc.

transportul de la o secţie la alta; la servicii de diagnostic şi tratament; la sala de operaţii şi de la sala de operaţii; dintr-un salon în altul; dintr-un pat în altul etc.

 Categorii de pacienţi care trebuie transportaţi

accidentaţii, în stare de şoc, cu leziuni ale membrelor inferioare

inconştienţi, somnolenţi, obnubilaţi

astenici, adinamici, cu tulburări de echilibru

febrili, operaţi

cu insuficienţă cardiopulmonară gravă

psihici

Mijloacele de transport

 

 

În funcţie de gravitatea afecţiunii, de scopul transportului, de distanţă, transportul se face cu:

brancarda (targa)

cărucior

fotoliu şi pat rulant

cu mijloace improvizate în caz de urgenţă

cu vehicule speciale: autosalvări, avioane sanitare (aviasan)

Transportul cu targa

 

 

Pregătirea tărgii

targa se acoperă cu o pătură şicu un cearşaf; la nevoie se acoperă cu muşama şialeză; pernă subţire

Pregătirea pacientului

se informează atât pacientul cât şi aparţinătorii asupra scopului transportului şi locului unde va fi transportat

se explică procedeul aşezării pe targă şi eventual se instruieşte pacientul cum poate colabora

în cazul în care pacientul are instalat o perluzie, sonda, dren etc. se vor lua măsuri de siguranţă: sprijinirea- eventual pe un suport - a aparatului de perfuzie; fixarea sau pensarea sondelor etc. în funcţie de durata şi condiţiile de transport

Nu se pensează drenul toracic la pacienţii ventilaţi

în caz de vărsături – tăviţă renală

se pregăteşte documentaţia pacientului

 

Aşezarea pacientului pe targă

pacientul va fi aşezat cu privirea în direcţia mersului (trebuie să vadă unde merge)

la urcatul scărilor, brancardierul din urmă va ridica targa până la nivelul orizontal; dacă panta este prea accentuată, se poate duce pacientul, la urcuş, cu capul înainte.

când pacientul trebuie supravegheat tot tim­pul, este mai bine ca acesta să fie dus cu capul înainte, pentru ca, stând faţă în faţă cu brancardierul, să poată fi supravegheat.

Execuţia:

targa este ţinută la cele două extremităţi de către doi bran­cardieri, doar de câte un singur mâner astfel încât targa să atârne de-a lungul marginii patului

aşezarea pacientului pe targă necesită trei persoane: acestea se vor aşeza de-a lungul patului de partea tărgii atârnate

îşi introduc mâinile, cu palma şi degetele întinse, sub pacient

prima: susţine capul şi toracele, sprijinind ceafa pacientului pe antebraţ

a doua: sprijină pacientul în regiunea lombară şi sub şezut

a treia: susţine membrele inferioare

prima persoană comandă mişcările:

ridică deodată pacientul

după ce acesta a fost ridicat, face un pas înapoi

brancardierii ridică şi cealaltă margine a tărgii, aducând-o în poziţie orizontală sub pacient

se aşază pacientul pe targă, se acoperă

descărcarea se face după aceeaşi metodă, dar cu mişcările inverse.

 

 

 

Poziţiile pacientului pe targă în funcţie de afecţiune

în decubit dorsal:

pacienţii cu traumatisme abdominale, cu genunchi flectaţi

accidentaţii constienţi, suspecţi de fractură a coloanei verte­brale sau a bazinului: se asigură suprafaţa rigidă

leziuni ale membrelor inferioare: sub membrul lezat, se aşază o pernă

leziuni ale membrelor superioare: membrul superior lezat se aşază peste toracele pacientului; eventual se fixează cu o eşarfă

accidentaţii în stare de şoc cu hemoragie: cu membrele inferioare ridicate

în poziţie şezând

pacienţii cu traumatisme craniene, constienţi şi fără semne de şoc: menţinuţi cu ajutorul pernelor

leziuni ale gâtului: capul va fi flectat, astfel incat regiunea mentoniera să atingă toracele

în poziţie semişezând:

accidentaţii toraco-pulmonar

pacienţii cu insuficienţă cardiorespiratorie

accidentaţii cu leziuni abdominale (poziţia Fowler), cu genunchii flectaţi

în decubit lateral

pacienţii în stare de comă

în decubit ventral:

pacienţii cu leziuni ale feţei (craniofaciale): sub fruntea lor se aşază un sul improvizat din cearşafuri, sau antebraţul flectat al traumatizatului

cu leziuni ale spatelui sau regiunii fesiere

în decubit semiventral

pacienţii inconştienţi, iar în caz de tulburări de deglutiţie sau hipersecreţie salivară, în poziţie Trendelenburg, pentru a preveni acumularea şi aspirarea secreţiilor

în poziţia Trendelenburg, cu înclinare maximă de 10-15°:

accidentaţii în stare de şoc

in colaps periferic, pentru a asigura un aport mai mare de sânge în organele vitale

în poziţie Trendelenburg inversat, cu înclinare de maximum 10-15º:

accidentaţii cu fracturi ale bazei craniulu

 

  • Bolnavii psihici agitaţi se calmează medicamentos şi se transportă imobilizaţi.

  • în leziuni ale coloanei vertebrale, pacienţii vor fi transportaţi pe o suprafaţă dură; se recomandă ca pacienţii să fie transportaţi în poziţia în care au fost găsiţi

  • în cazuri cu totul excepţionale, când este imposibil să se asigure o targă tare, chiar improvizată (uşă, scândură lată), transportul este admis pe patură, culcat cu faţa în jos, cu excepţia celor suspecţi de fractură a coloanei cervicale.


TRANSPORTUL CU CĂRUCIORUL

      

Cărucioarele utilizate pentru transportul pacientului au în general înălţimea meselor de operaţie, pentru a se putea transporta uşor pacientul de pe cărucior pe masă şi invers.

Aşezarea pe cărucior

căruciorul se aşază cu partea cefalică perpendicular pe capătul distal al patului (la picioarele patului)

roţile căruciorului trebuie blocate

Pentru ridicarea pacientului, este nevoie de trei persoane care execută tehnica în următorii timpi:

cele trei persoane se aşază lângă marginea patului; fiecare îşi plasează piciorul dinspre targă mai în faţă

toate trei îşi flectează genunchii introducând braţele sub pacient:

- prima, sub ceafă şi umeri

- a doua, sub regiunea lombară şi şezut

- a treia, sub coapse şi gambe

apoi, cele trei persoane întorc pacientul înspre ele, îl apropie cât mai mult ca să-l poată strange

îşi îndreaptă corpul, făcând un pas înapoi (cu piciorul aflat în faţă) şi se îndreaptă spre targă

lângă cărucior îşi flexează uşor genunchii şi aşază pacien­tul pe cărucior, întind braţele ca pacientul să fie aşezat în decubit dorsal

cele trei persoane îşi retrag braţele

  • Ridicând pacientul, persoanele trebuie sa-l ţină strâns către ele şi să-şi folosească cât mai mult forţa membrelor inferioare pentru a-şi proteja propria lor coloană vertebrală.

  • \Transportul cu patul rulant este forma ideală de transport; la cele patru picioare, paturile sunt prevăzute cu roţi sau pot fi racordate la un dispozitiv cu roţi, oricare pat poate deveni astfel rulant.

  • Prin utilizarea acestui sistem de transport, pacientul nu trebuie transpus mereu din pat în cărucior, de aici pe masa de operaţie sau la alte examinări, ci va fi transportat direct cu patul.

  • Patul cu dispozitiv rulant aşteaptă pacientul chiar la serviciul de primire. Această metodă nu poate fi aplicată la toate spitalele, căci ea necesită o dimensionare corespunzătoare a coridoarelor, uşilor, să nu existe praguri, iar deplasarea între etaje să se poată face cu ascensorul.


TRANSPORTUL ÎN AFARA SPITALULUI

           

Pregătirea pacientului

  • pacientul va fi pregătit din timp pentru transport

  • i se comunică mijlocul de transport

  • va fi îmbrăcat în mod corespunzător anotimpului, duratei drumului şi mijloacelor de transport

  • i se oferă bazinetul şi urinarul în vederea evacuării scaunului şi urinei

  • i se asigură maximum de confort, poziţia pacientului va fi cât mai comodă

  • pacientul transportat la alte servicii sau instituţii sanitare va fi însoţit de asistentă, cu documentaţia necesară

  • asistenta trebuie să fie înzestrată cu tot ceea ce i-ar trebui pe drum în acordarea primului ajutor. Ea supraveghează pacientul îndeaproape, pe tot timpul transportului

  • predarea pacientului se face de către asistentă la medicul de gardă al instituţiei unde a fost transportat

  • pentru liniştea pacientului, este bine ca ea să rămână lângă pacient până va fi amplasat în patul lui.


 

  • Mijlocul de transport va fi dezinfectat după transportul pacienţilor infecţioşi.


 

 

1 comment:

  1. This comment has been removed by a blog administrator.

    ReplyDelete