Ingrijirea pacientului cu diabet zaharat

ÎNGRIJIREA PACIENTULUI CU DIABET ZAHARAT

• Definiţie

Sindrom metabolic, cu evoluţie cronică, caracterizat prin modificări la nivelul metabolismului glucidic, lipidic, şi protidic, apărut prin deficit parţial sau absolut de insulină.Etimologie

• “Diabeiu” (greaca veche) = “a se scurge ca printrun sifon” (aluzie la poliuria marcată a acestor

pacienţi)

Clasificare:

DIABET ZAHARAT tip I.

• insulinodependent;

• deficit absolut

de insulină;

• întălnit mai des sub 30 de ani;

• 90-95% din cauză autoimună;

• cca. 5% este idiopatic Clasificare:

DIABET ZAHARAT. tip II.

• non insulinodependent;

• cauzat de insulino-deficienţă sau

rezistenţă periferică la insulină ;

• în 80% din cazuri apare

• la persoane obeze

DIABET ZAHARAT  secundar:

• din boli endocrine, sdr. genetice, malnutriţie,

alte boli ale pancreasului.

DIABET ZAHARAT  gestaţional

• poate să apară în sarcină

(după săptămâna 20), datorită

hormonilor secretaţi de placentă;

• se tratează cu insulină

(nu se dau antidiabetice orale, afectează fătul);

• după naştere acest tip dispare sau poate să

rămână pentru toată viaţa.

Complicaţiile diabetului zaharat

• Acute

- infecţiile

- comele - hiperglicemice - cetoacidozică

- hiperosmolară

- lactacidemică

- hipoglicemică

• Cronice

- microangiopatice

- macroangiopatice

- neuropatice

1.Culegerea datelor:

a). anamneza, se obţin informaţii despre:

- manifestările de dependenţă semnalate;

- istoricul bolii, antecedentele patologice şi familiale,

evoluţia sarcinii etc.;

• comportamentul alimentar, atitudinea faţă de

alimente şi preferinţele alimentare;

• obiceiurile alimentare

• regimul alimentar

• numărul şi orarul meselor;

• sursele şi modul de preparare al alimentelor

b).Observarea pacientului

c) Consultarea documentelor medicale

• se evaluează cunoştinţele despre

alimentaţia corectă (frecvenţa

meselor, modul de preparare şi

cantitatea ingerată), conform

necesarului glucidic, lipidic

protidic, în funcţie de vârstă şi

activitatea fizică prestată.

Criterii de diagnostic în diabetul zaharat:

• prezenţa semnelor clinice

(3P) şi glicemie

întâmplătoare peste 200

mg/dl

Normal:

glicemia

postprandială <140 mg/dl;

• glicemie a jeune peste126

mg/dl la cel puţin 2 determinări;

• testul toleranţei la glucoză

(TTGO) (când lipsesc semnele

clinice de diabet), glicemia la 2

ore după ingestia de glucoză,

are valori peste 200 mg/dl.

Circumstanţe de apariţie:

• persoane tinere antecedente familiale de diabet

zaharat;

• persoane peste 45 de ani care

intră în următoarele categorii

de risc:

– obezitate;

– femei care au născut copii cu greutate mai

mare de 4 kg ;

– femei cu diabet zaharat gestaţional;

– persoane care s-au născut cu greutate mai

mare de 4 kg;

– persoane hipertensive;

– persoane cu HDL colesterol < 35

mg/dl sau şi trigliceride > 250 mg/dl;

– persoane care au avut glicemii

anormale pe nemâncate sau

scăderea toleranţei la glucoză la

determinări anterioare;

–boli ale pancreasului: pancreatita

acută (s-au distrus un număr mare de

celule Langerhans);

–boli endocrine: hipertiroidia (hormoni

tiroidieni în cantităţi mari duc la

creşterea glicemiei) tratamentul bolii

rezolvă şi D.Z.; boala Cushing (creşte

cortisolul, creşte glicemia) .

Manifestări de dependenţă:

• poliurie, diureză 3-6 litri /zi (glicozuria apare

la o glicemie peste 180 mg/dl);

• polifagia apare mai rar şi se datorează

deficitului celular de glucoză;

• polidipsie;

• pierdere în greutate;

• pruritul, iniţial la nivelul

organelor genitale şi apoi

tegumentar (micoze frecvente la diabetici);

• astenie fizică şi psihică marcată;

• prezenţa de eczeme, piodermite,

furunculoză;

• impotenţă sexuală şi frigiditate

recent instalate;

• carii multiple, căderea dinţilor;

• cicatrizare dificilă a plăgilor.

2. Analiza şi interpretarea datelor:

Probleme, diagnostic de nursing:

• alterare a eliminării urinare (poliurie);

• tulburări ale echilibrului volemic

(deficit);

• tulburări ale echilibrului electrolitic

(Na, K, Ca, Mg);

• risc crescut pentru infecţii;

• alterarea stării de nutriţie;

• alterarea tranzitului intestinal

(constipaţie);

• scăderea toleranţei la efort;

• risc crescut pentru incapacitate

funcţională;

• alterarea perfuziei tisulare;

• deficit de autoîngrijire

• risc crescut de alterare a

integrităţii tegumentelor, cauzată

de problemele vasculare

existente;

• disfuncţie sexuală, cauzată de

neuropatia secundară,

manifestată prin probleme

erectile;

• posibilă nonaderenţă la regimul

dietetic cauzată de neînţelegerea

calculării cantităţii de glucide

ingerate;

• risc crescut de hipoglicemie datorată

necorelării alimentaţiei cu

administrarea de insulină

3. Planificarea îngrijirilor

Obiective:

• pe termen scurt: ex.:

- diminuarea anxietăţii prin

asigurarea unui climat calm de securitate şi

înţelegere;

- asigurarea confortului, igienei corporale, a

lenjeriei de pat şi de corp;

- monitorizarea funcţiilor vitale, recoltarea de

analize în urgenţă (glicemie, R.A., ionogramă,

uree, hemoleucogramă, etc.)3. Planificarea îngrijirilor

• pe termen mediu:

- planificarea şi pregătirea pacientului

pentru analize şi explorări:

profil glicemic, T.T.G.O.

glicozurie, insulinemie,

R.A., ionogramă, profilul lipidic,

determinarea TSH, cortizol, efectuarea

de EKG, F.O. etc)

 - conştientizarea pacientului

privind importanţa

regimului alimentar;

- stabilirea dietei

hipoglucidice cu prânzuri la ore

fixe;

- efectuarea de exerciţii fizice;

3. Planificarea îngrijirilor

- pacientul va învăţa:

• să-şi administreze insulina şi tratamentul

antidiabetic oral;

• să-şi determine glicemia

cu glucometru;

• să recunoască semnele de hipoglicemie şi

să aplice măsurile corespunzătoare;

3. Planificarea îngrijirilor

pe termen lung:

educaţia pentru sănătate

• obţinerea complianţei pacientului pentru

- calcularea necesarului de carbohidraţi,

respectarea dietei şi efectuarea de exerciţii

fizice;

- tratamentul medicamentos;

prevenirea complicaţiilor

4. Realizarea intervenţiilor (aplicarea

îngrijirilor):

Intervenţii:

• Delegate (prescrise de medic):

A. Recoltarea de analize;

B. Aplicarea tratamentului.

A. Recoltarea de analize prescrise de

medic

• A)1.Recoltarea glicemiei:

• se efectuează a jeune: - prin puncţie

venoasă, 2 mililitri sânge;

• prin puncţia pulpei degetului, determinarea

făcându-se cu aparatul electronic (blood

glucose meter), afişarea este electronică, după

introducerea lamelei (bandeletă specială) în

aparat şi aplicată

picătura de sânge

Valori normale:

80-110 mg %Determinarea non-invazivă a glicemiei

În prezent se încearcă realizarea unor dispozitive de

determinare a glicemiei, noninvazive, care folosesc:

•laser rece

HEMA TKA,C-BG, ce indică valoarea glicemiei prin aplicare

timp de 1,5 secunde, a degetului pe un senzor,

 GLUCOWATCH, ce indică continuu şi automat valoarea

glicemiei, prezentând şi sistem de alarmă, în caz de hipo/

hiperglicemie.

•raze infraroşii

metoda de monitorizare

a glicemiei

cu GlucowatchA. Recoltarea de analize prescrise de

medic

A)2. TTGO = testul toleranţei la glucoză oral:

• se face după de 3 zile de activitate fizică şi dietă

obişnuite, fără restricţie de glucide;

• cu 12 ore înainte de test pacientul nu mai mănâncă

nimic, nu fumează, nu bea cafea;

• dimineaţa se recoltează o probă de sânge pentru

determinarea glicemiei bazale;

• se administrează oral, 75 g glucoză

pulbere dizolvată în 200 ml apă,

timp de 5-10 minute;

• 2 ore pacientul stă liniştit, la pat;

• se recoltează probe de sânge

la 1 oră şi la 2 ore;A. Recoltarea de analize prescrise de

medic

Interpretarea valorilor obţinute:

Glicemia bazală = 80-110 mg/ dl (normal);

- valori între 110-126= glicemie bazală modificată,

(risc de diabet), se urmăreşte pacientul.

Glicemia recoltată la 2 ore, putem avea 3 situaţii;

• < 140 mg/dl = normal;

• 140-200 mg/dl = scăderea toleranţei la glucoză,

(stare prediabetică, risc crescut de a face

diabet);

• >200 mg/dl = criteriu de diagnostic pentru

diabetul zaharat;A. Recoltarea de analize prescrise

de medic

A)3. Hemoglobina glicozilată, sau Hb

glicată (HbA1C ):

- se recoltează 2 mililitri de sânge

prin puncţie venoasă;

- ne arată evoluţia glicemiei în dinamică, pe

parcursul a 2 luni;

- reprezintă legarea moleculelor de glucoză (cu

fiecare vârf de hiperglicemie), de amina

terminală a hemoglobinei .

• Valoare normală: sub 6% din totalul

hemoglobineiCorelaţii între valorile Hb A1C şi glicemie

A1c (%) Media glicemiilor

6 135 mg/dl (7,5 mmol/l)

7 170 mg/dl (9,5 mmol/l)

8 205 mg/dl (11,5 mmol/l)

9 240 mg/dl (13,5 mmol/l)

10 275 mg/dl (15,5 mmol/l)

11 310 mg/dl (17,5 mmol/l)

12 345 mg/dl ( 19,5 mmol/l)A. Recoltarea de analize prescrise

de medic

A)4. Determinarea glicozuriei:

• se face din urina strânsă în 24 de ore din care

se trimite un eşantion de 100 ml la laborator;

• glucoza din sânge trece în urină

dacă depăşeşte valori de 180 mg/dl

şi este depăşită capacitatea de

filtrare a rinichiului.

A. Recoltarea de analize prescrise de

medic

• A5. Determinarea corpilor cetonici în urină: se

efectuează din urina proaspătă de dimineaţă şi se

datorează deficitului sever de insulină.

Normal trebuie să fie absenţi.

• A6. Determinarea Rezervei alcaline: sânge prin

puncţie venoasă:

Valori normale: 24- 27 mEq/l, în acidoză scade

• A7. Insulinemia: 2ml sânge venos;

Valori normale: 12- 20 mU/ml

• A8. ICA (anticorpi anticitoplasma a celulelor

beta) şi anti-GAD ( anticarboxilaza acidului

glutamic) prezenţi doar în cazul DZ de tip 1.