Tabesul

TABESUL

Definitie: afectiune de natura sifilitica, caracterizata prin atingerea cordoanelor si radacinilor posterioare ale maduvei.
 Boala apare dupa 5 - 20 de ani de la infectie, insidios si progresiv.

a) Tulburari de sensibilitate, constand in dureri, cu caracteter constrictiv, in membrele inferioare, in special nocturne, si in disociatia tabetica: abolirea sen-sibilitatii profunde, dar conservarea sensibilitatii termice si dureroase si diminuarea celei tactile.


b)  Tulburari de mers, care constituie ataxia tabetica si se caracterizeaza prin tulburari de mers exagerate la inchiderea ochilor (mers ezitant, controlat permanent cu privirea, lovind pamantul cu calcaiul); si proba Romberg care este pozitiva. Forta musculara, este normala.                                                                                .
c) Reflexele osteo-tendinoase sunt abolite si hipotonia pronuntata. Nervii cranieni sunt frecvent prinsi, cea mai grava fiind interesarea nervului optic, care poate duce la-:orbire.
d) in unele forme de tabes apar complicatii: crize viscerale (gastrica, intestinala, faringiana, laringiana) si tulburari trofice. Cea mai obisnuita criza viscerala este criza gastrica tabetica, caracterizata prin dureri epigastrice atroce, cu debut si disparitie brusca, cu varsaturi si deshidratare mare, durand ore sau zile si neinflu¬entate de alcaline sau antispastice. Tulburarile trofice constau in fracturi spontane, nedureroase, mai ales la nivelul membrelor inferioare, ulceratii cronice (ulcerul perforant plantar) si artropatii nedureroase, localizate in special la genunchi, cu deformari mari, tumefieri nedureroase.