Semne si simptome prezente in afectiunile cardiovasculare.

SEMNE SI SIMPTOME PREZENTE

IN AFECTIUNILE CARDIOVASCULARE

I. Simptome functionale

Durerea precordiala (DP) este de origine: a) cardiaca; b) extracardiaca

a) Durerea precordiala de origine cardiaca poate fi :

DP Organica – leziuni ale cordului si vaselor mari – sediul precordial sau retrosternal, iradiaza in umarul stang, membrul superior stang pe marginea cubitala, caracter constrictiv, insotita de anxietate, apare la efort, durata scurta (3-5 min), cedeaza la repaus si la nitroglicerina sublingual:

- Insuficienta coronariana – neconcordanta dintre nevoile in oxigen ale miocardului si irigatia efectiva pe care o pot asigura arterele coronare: angina pectorala, infarctul miocardic, sdr. intermediare, in stari circulatorii functionale (anemii severe, tahicardie paroxistica)

- Pericardita acuta

- Bolile aortei – angina pectorala, anevrism disecant al aortei

DP Functionala (vegetativa) – in absenta leziunilor organice – intepatura localizata punctiform la apex (aratata cu un singur deget), de foarte scurta durata, apare sau la emotii sau surmenaj, insotita de alte simptome ale nevrozei (iritabilitate, cefalee, insomnii, astenie)

b) Durerea precordiala de origine extracardiaca

Afectiuni ale peretelui toracic – tegumente, muschi, nervi, coaste , articulatii

Afectiuni ale coloanei vertebrale dorsale

Afectiuni pleuro-pulmonare – pleurita, pleurezie, pneumopatie acuta, infarct pulmonar

Afectiuni digestive – esofagita, hernia hiatala, ulcer gastric

Dispneea – “lipsa de aer”

Dispnee de efort (progresiva) – apare in timpul unui efort fizic, se accentueaza cu efortul si dispare la incetarea lui

Dispnee de repaus – se manifesta in repaus, eforturile cele mai mici determinand accentuarea ei (inclusiv conversatia); pe masura ce dispneea de repaus se accentueaza, bolnavul are tendinta la ortopnee; aparitia ortopneei tradeaza un stadiu avansat de IVS (insuficienta ventriculara stanga)

Dispnee paroxistica - de origine cardiaca are doua cauze principale

a) astmul cardiac – atac de dispnee brusc, noaptea sau la scurt timp dupa efort, fortand bolnavul la ortopnee; dureaza cateva minute

b) edemul pulmonar acut (EPA) – forma cea mai grava a dispneei paroxistice si o mare urgenta medicala; apare brusc noaptea , dar si ziua dupa afort, determinand

ortopnee; bolnavul este anxios, agitat, palid, cu buzele si extreminatile usor cianotice, cu transpiratii reci

Dispnee de cauze extracardiace – este un fenomen asociat la un bolnav cardiac

Palpitatia – senzatie neplacuta, incomoda, ce consta in perceperea amplificata si deformata a propriilor batai ale inimii

Cauze: 1) cardiace: extrasistolia, fibrilatia auriculara, tahicardia paroxistica

2) extracardiace: afectiuni pleuro-pulmonare, digestive, mediastinale; se intalnesc frecvent la nevropati

Forme clinice: - palpitatii intermitente – extrasistole

-palpitatii paroxistice – apar brusc si se termina brusc: tahicardie paroxistica, F.A.paroxistica

- palpitatii persistente – afectiuni valvulare, hipertiroidism, anemie, insuficienta aortica

Cianoza – reprezinta coloratia albastruie a tegumentelor si mucoaselor, apare cand concentratia de hemoglobina redusa depaseste 5 g%

Cianoza poate fi de cauza:

a) periferica – datorita stazei si utilizarii crescute a oxigenului la nivelul tesuturilor; este determinata de tulburari de circulatie venoasa si tulburari de circulatie arteriala

- clinic – cianoza periferica este “rece”, predomina la extremitati,

b)centrala – datorita deficitului de oxigenare a sangelui; determinata de afectiuni cardiace cum ar fi: stenoza mitrala, stenoza arterei pulmonare, malformatii congenitale de cord

Pulsul - are o serie de caracteristici

Frecventa pulsului – este in raport cu frecventa batailor cardiace

Ritmul pulsului – exprima rtimul batailor cardiace; poate fi regulat, ritmic si neregulat sau aritmic (fibrilatie atriala, extrasistole)

Amplitudinea pulsului – este in raport cu forta de contractie a miocardului si cu presiunea sanguina; d.acest p.d.v. intalnim: - puls de volum mare (puls altus), in insuficienta aortica, HTA

-puls de volum mic (puls parvus), in stari de soc si tahicardii

Tensiunea arteriala – reprezinta presiunea cu care este lovit peretele arterial, de catre coloana de sange ce paraseste inima in timpul unei sistole ventriculare. Modificarile TA pot fi:

-HTA – hipertensiunea arteriala, cresterea tensiunii arteriale peste valorile limita (>140/90 mmHg)

-hTA – hipotensiune arteriala, scaderea tensiunii arteriale sub valorile normale

Febra poate fi:

Febra apartinand bolii de baza, care in evolutie poate determina modificari cardio-vasculare

(septicemii, RAA)

Febra ca simptom principal al bolii cardiovasculare (infarct miocardic, pericardita, tromboflebita)

Febra ce indica o complicatie a bolii cardio-vasculare (endocardita bacteriana subacuta)

Manifestari din partea altor aparate:

Aparatul respirator

-tusea - in bolile de inima se produce prin staza pulmonara cronica (stenoza mitrala) care favorizeaza suprainfectia bronhiilor sau compresiune pe mediastin

-hemoptizia - este secundara hipertensiunii pulmonare

Aparatul digestiv

-greturi, varsaturi – apar in insuficienta ventriculara dreapta (IVD) prin staza hepatica

-hepatalgia – durere difuza in hipocondrul drept si epigastru, secundara congestiei ficatului din IVD

-ascita (acumulare de lichid in peritoneu) – in insuficienta cardiaca decompensata

Manifestari nervoase

-cefalee – in HTA, accidente vasculare cerebrale,

-tulburari auditive – perceperea unor zgomote anormale (tiuituri, pocnituri), in HTA

-tulburari vizuale – muste zburatoare, cecitate etc. in HTA, embolii cerebrale

-afazie – incapacitatea de a intelege si reproduce cuvintele vorbite (in accidente vasculare cerebrale)

- pareze, paralizii – instalarea unor deficite motorii partiale sau totale in urma AVC

II.Semne fizice

Culoarea tegumentelor

Cianoza

Paloarea tegumentelor – anemii, stari de soc, colaps

Eruptii cutanate si noduli – in RAA, endocardita

Pozitia bolnavului

Ortopnee – in bolile cu staza pulmonara accentuata

Genu-pectorala – in pericardita acuta exudativa

Pozitia “spectatorului de vitrina” – in angina pectorala

Socul apexian – locul unde se plapeaza si se asculta bataile inimii cu cea mai mare intensitate, este de fapt bataia varfului inimii; normal se palpeaza in spatiul V i.c. stang, pe linia medio-claviculara

Modificari patologice:

Abolirea socului apexian (disparitia) – in pericardita exudativa

Deplasarea socului apexian – in boli cu hipertrofie ventriculara

Intensitatea socului apexian – este diminuata in obezitate, pericardita, soc, IMA

-crescuta – in boli febrile acute, tireotoxicoza, insuficienta aortica

Turgescenta jugularelor – cresterea presiunii venoase in venele cave, la pacientii cu insuficienta cardiaca dreapta, se oglindeste la nivelul jugularelor prin turgescenta, adica prin dilatarea si punerea lor sub o anumita tensiune

Zgomotele cardiace – sunt vibratii sonore si neregulate, rezultate din activitatea inimii. In mod normal, la ascultatie percepem doua zgomote: Z1 (sistolic) si Z2 (diastolic), realizand un ritm in doi timpi.

Zgomotul I marcheaza inceputul sistolei ventriculare si este determinat de inchiderea valvulelor atrio-ventriculare

Zgomotul II marcheaza sfarsitul sistolei si inceputul diastolei ventriculare, fiind determinat de inchiderea valvulelor sigmoide aortice si pulmonare

Suflurile cardiace – sunt fenomene acustice produse de vibratii cu frecventa variabila, care se aud pe langa zgomotele cardiace fundamentale. Apar ca urmare a cresterii vitezei fluxului de sange, trecerea fluxului printr-un orificiu stramtorat sau regurgitarea printr-o valva incompetenta.

Pot fi sufluri – sistolice: apar dupa Z1

-diastolice : apar dupa Z2

Se intalnesc in stenoza mitrala, insuficienta mitrala, stenoza si insuficienta aortica, stenoza tricuspidiana, etc.

Freamatul cardiac – este o senzatie de vibratie patologica, perceputa la palpare intr-o zona limitata din regiunea precordiala. Este determinat de prezenta suflurilor cardiace (deci poate fi sistolic, diastolic sau sistolo-diastolic)sau de frecatura pericardica prezenta in pericardita acuta.