Pages

Etapele procesului infectios

Etapele procesului infectios



1.Contaminarea – prezenta germenilor pe mucoase si tegumente
2.Infectia- atasarea pe tegument si/sau mucoase a germenilor patogeni, multiplicarea lor si patrunderea in tesuturi
3.Boala- raspunsul organismului la infectie, manifestat clinic (aparent) sau inaparent (paraclinic).


Perioadele bolilor infectioase

Perioada de incubatie – timpul de la patrunderea germenilor pana la aparitia primelor semne de boala.
-Incubatie scurta: 1-7 zile (scarlatina, viroze respiratorii)
-Incubatie medie: 1-2 saptamani (varicela, rujeola, parotidita)
-Incubatie lunga: peste 3 saptamani (hepatita virala B, rabia, tetanosul).


Perioada de debut – timpul de la aparitia primelor semne de boala pana la aparitia primelor semne caracteristice de boala.
Perioada de stare – incepe cu semnul caracteristic de boala: icter, eruptie.
Perioada de covalescenta: urmata de vindecare cu sau fara sechele.

Starea de purtator de germeni  se intalneste la covalescenti dupa 3-6 luni de la o boala sau la subiectii sanatosi care poarta germenul un anumit timp.
Orice microorganism introdus in organismul gazda , pe langa posibilitatea lui de multiplicare si de invadare a acestuia, mai are particularitatea, de a determina in organismul gazda formarea de anticorpi.

Anticorpii sunt o forma specifica a proteinelor sanguine, produse in tesuturile limfatice. Sunt capabile sa contracareze efectele antigenelor bacteriene sau ale toxinelor acestora.

Antigenele sunt substante bacteriene sau de alta natura, care, in anumite conditii pot stimula producerea de anticorpi. Antigenele sunt foarte variate ca numar si structura.

Mecanisme de aparare fata de infectii

1.Imunitatea nespecifica generala, rezulta din actiunea factorilor naturali care impiedica patrunderea germenilor in organism, asigura distrugerea lor sau inactivarea produselor lor nocive. Ea este asigurata de bariera cutanata si a mucoaselor, de fagocitoza, de substantele antimicrobiene si antitoxice din umori, de aciditatea gastrica, etc. este inascuta si dobandita de-a lungul vietii.

2.Apararea specifica se refera la o anumita infectie, fiind conditionata de prezenta anticorpilor, ca urmare a trecerii prin boala sau a unei imunizari artificiale active (vaccinare).

Imunitatea naturala poate fi innascuta, fiind o consecinta a mostenirii de anticorpi materni transferati transplacentar, asigurand protectie specifica primelor luni de viata. Ea poate fi castigata ca urmare a trecerii printr-o  infectie tipica sau atipica.

In apararea antiinfectioasa, un rol decisiv il are sistemul imun cu cele 2 componente, reprezentate prin 2 tipuri de limfocite :
-Limfocite T- actiune citotoxica .
- Limfocite B care secreta anticorpi sub forma de imunoglobuline.

Surse de agenti patogeni

1.Omul bolnav, covalescent, purtator de germeni. Covalescentul, ca izvor de infectie, este  acel bolnav care nu realizeaza vindecarea biologica si deci continua sa gazduiasca si sa disemineze agenti patogeni.

2.Ca izvor de infectie, animalele si pasarile, sunt fie bolnave, fie purtatoare de diferiti agenti patogeni. Bolile asfel produse se numesc zoonoze. Ca sursa de infectie sunt considerate : animalele salbatice si domestice, pasarile, artropodele.

Caile de transmitere

Dupa eliminarea sa de catre sursa generatoare, agentul patogen parcurge un drum, mai lung sau mai scurt, pana intalneste organismul receptiv pentru a-l contamina.

1. Calea aerogena – reprezinta modalitatea de raspandire a unui numar mare de boli (majoritatea bolilor eruptive, majoritatea infectiilor virale si bacteriene ale aparatului respirator, unele infectii bacteriene si virale ale SNC).

2. Calea digestiva –de la sursa de infectie, germenii se raspandesc in mediul inconjurator prin materii fecale, urina sau alte produse patologice, putand contamina alimentele si apa. Mainile murdare constituie o alta cale de transmisie.

3. Calea sexuala – reprezinta calea de transmitere a unor boli transmisibile venerice, acestea aparand la partenerii sexuali a celor bolnavi.

4. Calea transcutanata – leziunile tegumentare, arsurilere prezinta porti de intrare a unor multitudini de germeni, care dau infectii localizate, dar care pot degenera in infectii sistemice.

5. Alte cai de transmitere: - parenterala (prin instrumente medicale nesterile)
                                             - prin transfuzii de sange
                                             - prin alaptare

Receptivitatea

-starea organismului  care nu-i confera acestuia posibilitati de a invinge o agresiune microbiana, parazitara sau fungica, declansandu-se asfel boala. Receptivitatea tine de particularitatile genetice individuale, varsta ,sex, stari patologice

Modificari ale tegumentelor si mucoaselor

In multe boli infectioase apar modificari de aspect si culoare la nivelul tegumentelor si mucoaselor. Aceste modificari sunt denumite cu un termen generic- eruptii.

Eruptiile aparute la nivelul tegumentelor se numesc exanteme; cele aparute la nivelul mucoaselor se numesc enanteme. Elementele constitutive ale eruptiilor sunt denumite leziuni elementare: macula, papula, nodulul, vezicula, bula, flictena, pustula, ulceratia, scuama, crusta.

Macula (pata) este o modificare de culoare a tegumentului, fara alte schimbari (de relief sau consistenta). Poate fi pigmentara sau vasculara.

Macula pigmentara este o modificare permanenta a coloratiei pielii, datorita unei distributii anormale a pigmentului melanic. Poate fi hiperpigmentara, datorita unui exces de melanina (nevi pigmentari, cloasma gravidelor, efelide: pistrui), sau hipopigmentara, prin diminuarea sau chiar lipsa pigmentului melanic (albinism, vitiligo). Macula vasculara este o modificare tranzitorie a coloratiei pielii datorita unui aflux de sange. Pot fi hiperemice (congestive) sau purpurice.

Purpura este rezultatul transvazarii sangelui in derm. Petele sunt de culoare rosie vie. In raport cu dimensiunea lor distingem:
-petesii – leziuni punctiforme hemoragice
-echimoze- pete hemoragice intinse.

Papula este o mica ridicatura circumscrisa pe suprafata pielii, cu diametrul cuprins intre 1 si 5 mm, avand un continut solid.

Nodulul este o leziune cu continut solid, avand diametrul mai mare de 5 mm.

Vezicula este o mica ridicatura epidermica cu diametrul de 1-3 mm, de obicei rotunda, cu continut lichidian (clar, tulbure, hemoragic).

Bula (flictena) este o ridicatura a epidermului, rotunda sau ovala, cu continut lichidian avand dimensiuni mai mari decat vezicula (de la un bob de mazare la un ou); continutul poate fi clar, tulbure sau hemoragic.

Pustula este o ridicatura a epidermului avand un continut lichidian purulent.

Eroziunea este o pierdere substantiala de substanta, interesand numai epidermul. Nu lasa cicatrice, survine in urma evolutie veziculelor, pustulelor si bulelor.

Ulceratia – pierdere de substanta, mai profunda decat eroziunea interesand si dermul, lasa cicatrice.

Fisura – lipsa liniara de substanta ce apare in jurul orificiilor naturale sau la nivelul pliurilor.

Ragada – lipsa liniara de substanta, adesea profunda, in jurul orificiului bucal.

Scoama – lamele cornoase care se detaseaza de pe suprafata pielii; pot fi fine (aspect de tarate), lameloase sau sub forma de lambouri mari.

Crusta – este rezultatul uscarii unor exudate, puroi sau sange la nivelul epidermului.

1 comment: