Etapele procesului infectios
1.Contaminarea
– prezenta germenilor pe mucoase si tegumente
2.Infectia-
atasarea pe tegument si/sau mucoase a germenilor patogeni, multiplicarea lor si
patrunderea in tesuturi
3.Boala-
raspunsul organismului la infectie, manifestat clinic (aparent) sau inaparent
(paraclinic).
Perioadele bolilor infectioase
Perioada de
incubatie – timpul de la patrunderea germenilor pana la aparitia primelor
semne de boala.
-Incubatie scurta: 1-7 zile (scarlatina, viroze
respiratorii)
-Incubatie medie: 1-2 saptamani (varicela, rujeola,
parotidita)
-Incubatie lunga: peste 3 saptamani (hepatita virala B,
rabia, tetanosul).
Perioada de debut
– timpul de la aparitia primelor semne de boala pana la aparitia primelor semne
caracteristice de boala.
Perioada de stare – incepe cu semnul caracteristic de
boala: icter, eruptie.
Perioada de covalescenta: urmata de vindecare cu sau fara
sechele.
Starea de purtator de germeni se intalneste
la covalescenti dupa 3-6 luni de la o boala sau la subiectii sanatosi care
poarta germenul un anumit timp.
Orice microorganism introdus in organismul gazda , pe
langa posibilitatea lui de multiplicare si de invadare a acestuia, mai are
particularitatea, de a determina in organismul gazda formarea de anticorpi.
Anticorpii sunt
o forma specifica a proteinelor sanguine, produse in tesuturile limfatice. Sunt
capabile sa contracareze efectele antigenelor bacteriene sau ale toxinelor
acestora.
Antigenele sunt
substante bacteriene sau de alta natura, care, in anumite conditii pot stimula
producerea de anticorpi. Antigenele sunt foarte variate ca numar si structura.
Mecanisme de aparare fata de infectii
1.Imunitatea
nespecifica generala, rezulta din actiunea factorilor naturali care
impiedica patrunderea germenilor in organism, asigura distrugerea lor sau
inactivarea produselor lor nocive. Ea este asigurata de bariera cutanata si a
mucoaselor, de fagocitoza, de substantele antimicrobiene si antitoxice din
umori, de aciditatea gastrica, etc. este inascuta si dobandita de-a lungul
vietii.
2.Apararea
specifica se refera la o anumita infectie, fiind conditionata de prezenta
anticorpilor, ca urmare a trecerii prin boala sau a unei imunizari artificiale
active (vaccinare).
Imunitatea naturala poate fi innascuta, fiind o
consecinta a mostenirii de anticorpi materni transferati transplacentar,
asigurand protectie specifica primelor luni de viata. Ea poate fi castigata ca
urmare a trecerii printr-o infectie tipica sau atipica.
In apararea antiinfectioasa, un rol decisiv il are sistemul
imun cu cele 2 componente, reprezentate prin 2 tipuri de limfocite :
-Limfocite T-
actiune citotoxica .
- Limfocite B care
secreta anticorpi sub forma de imunoglobuline.
Surse de agenti patogeni
1.Omul bolnav, covalescent, purtator de germeni.
Covalescentul, ca izvor de infectie, este acel bolnav care nu realizeaza
vindecarea biologica si deci continua sa gazduiasca si sa disemineze agenti
patogeni.
2.Ca izvor de infectie, animalele si pasarile, sunt fie
bolnave, fie purtatoare de diferiti agenti patogeni. Bolile asfel produse se
numesc zoonoze. Ca sursa de infectie sunt considerate : animalele salbatice si
domestice, pasarile, artropodele.
Caile de transmitere
Dupa eliminarea sa de catre sursa generatoare, agentul
patogen parcurge un drum, mai lung sau mai scurt, pana intalneste organismul
receptiv pentru a-l contamina.
1. Calea aerogena
– reprezinta modalitatea de raspandire a unui numar mare de boli (majoritatea
bolilor eruptive, majoritatea infectiilor virale si bacteriene ale aparatului
respirator, unele infectii bacteriene si virale ale SNC).
2. Calea digestiva
–de la sursa de infectie, germenii se raspandesc in mediul inconjurator prin
materii fecale, urina sau alte produse patologice, putand contamina alimentele
si apa. Mainile murdare constituie o alta cale de transmisie.
3. Calea sexuala
– reprezinta calea de transmitere a unor boli transmisibile venerice, acestea
aparand la partenerii sexuali a celor bolnavi.
4. Calea
transcutanata – leziunile tegumentare, arsurilere prezinta porti de intrare
a unor multitudini de germeni, care dau infectii localizate, dar care pot degenera
in infectii sistemice.
5. Alte cai de
transmitere: - parenterala (prin instrumente medicale nesterile)
- prin transfuzii de sange
-
prin alaptare
Receptivitatea
-starea organismului care nu-i confera acestuia
posibilitati de a invinge o agresiune microbiana, parazitara sau fungica,
declansandu-se asfel boala. Receptivitatea tine de particularitatile genetice
individuale, varsta ,sex, stari patologice
Modificari ale tegumentelor si mucoaselor
In multe boli infectioase apar modificari de aspect si
culoare la nivelul tegumentelor si mucoaselor. Aceste modificari sunt denumite
cu un termen generic- eruptii.
Eruptiile
aparute la nivelul tegumentelor se numesc exanteme; cele aparute la nivelul
mucoaselor se numesc enanteme. Elementele constitutive ale eruptiilor sunt
denumite leziuni elementare: macula, papula, nodulul, vezicula, bula, flictena,
pustula, ulceratia, scuama, crusta.
Macula (pata)
este o modificare de culoare a tegumentului, fara alte schimbari (de relief sau
consistenta). Poate fi pigmentara sau vasculara.
Macula pigmentara
este o modificare permanenta a coloratiei pielii, datorita unei distributii
anormale a pigmentului melanic. Poate fi hiperpigmentara, datorita unui exces
de melanina (nevi pigmentari, cloasma gravidelor, efelide: pistrui), sau
hipopigmentara, prin diminuarea sau chiar lipsa pigmentului melanic (albinism,
vitiligo). Macula vasculara este o modificare tranzitorie a coloratiei pielii
datorita unui aflux de sange. Pot fi hiperemice (congestive) sau purpurice.
Purpura este
rezultatul transvazarii sangelui in derm. Petele sunt de culoare rosie vie. In
raport cu dimensiunea lor distingem:
-petesii – leziuni punctiforme hemoragice
-echimoze- pete hemoragice intinse.
Papula este o
mica ridicatura circumscrisa pe suprafata pielii, cu diametrul cuprins intre 1
si 5 mm, avand un continut solid.
Nodulul este o
leziune cu continut solid, avand diametrul mai mare de 5 mm.
Vezicula este
o mica ridicatura epidermica cu diametrul de 1-3 mm, de obicei rotunda, cu
continut lichidian (clar, tulbure, hemoragic).
Bula (flictena)
este o ridicatura a epidermului, rotunda sau ovala, cu continut lichidian avand
dimensiuni mai mari decat vezicula (de la un bob de mazare la un ou);
continutul poate fi clar, tulbure sau hemoragic.
Pustula este o
ridicatura a epidermului avand un continut lichidian purulent.
Eroziunea este
o pierdere substantiala de substanta, interesand numai epidermul. Nu lasa
cicatrice, survine in urma evolutie veziculelor, pustulelor si bulelor.
Ulceratia –
pierdere de substanta, mai profunda decat eroziunea interesand si dermul, lasa
cicatrice.
Fisura – lipsa
liniara de substanta ce apare in jurul orificiilor naturale sau la nivelul
pliurilor.
Ragada – lipsa
liniara de substanta, adesea profunda, in jurul orificiului bucal.
Scoama –
lamele cornoase care se detaseaza de pe suprafata pielii; pot fi fine (aspect
de tarate), lameloase sau sub forma de lambouri mari.
Crusta – este
rezultatul uscarii unor exudate, puroi sau sange la nivelul epidermului.
foarte bun blogul, felicitari!
ReplyDelete