Pages

Metode de cercetare sociologica.

Capitolul 4:   Metode de cercetare sociologica.

 

                   

Ca toate celelate stiinte si sociologia indeplineste mai multe functii, acestea fiind:

a)      functia descriptiva– care consta in identificarea aspectelor definitorii ale socialului, a formelor de manifestare ale acestuia si a modului evolutiei sale in timp.

b)      Functia explicativa - care se concretizeaza in cautarea corelatiilor dintre diversele componente ale socialuluipentru descoperirea cauzelor, conditiilor si legilor ce stau la baza structurarii si devenirii acestuia. La inceput se formuleaza ipoteze privitoare la respectivele cauze, conditii si legi, urmand apoi obtinerea dovezilor prin care respectivele ipoteze sunt validate.

c)      Functia previzionala( predictiva) -  aceasta constand in capacitatea teoriei sociologice de a anticipa asupra modului in care se va evalua in perspectiva socialul.

d)     Functia praxiologica– se realizeaza prin utilizarea explicatiilor date de sociologie diverselor fenomene sociale pentru elaborarea si realizare proiectelor de reforma a socialului, de modernizare si optimizare a activitatii institutiilor sociale.

Istoria sociologiei  releva ca aceste functii ale teoriei sociologice nu s-au realizat concomitent ci in anumite etape au predominat unele sau altele. Astfel in perioada de inceput a predominat preocuparea pentru explicarea vietii sociale din functia explicativa dar aceasta a imbracat mai mult forma ipotetico-filosofica deoarece lipseau informatiile concrete referitoare la viata sociala.

Constietizand aceste carente (lipsuri) sociologia isi va dubla ulterior centrul de interes spre descrierea vietii sociale, spre cunoasterea modului in care se manifesta socialul, impunandu-si astfel functia descriptiva, iar sociologia transformandu-se mai mult intr-o socio-grafie.

De abia in a 2-a jumatate a secolului al XIX- lea se vor intreprinde eforturi sustinute in directia realizarii unitatii dintre functia descriptiva si cea explicativa, realizandu-se o serie de sinteze teoretico-explicative importante care vor oferi informatiile necesare pentru indeplinirea cu succes si a celorlalte 2 functii al e teoriei sociologice.

In sociologie exista 2 mari orientari sau traditii de cercetare empirica( a faptelor din realitate). Prima orientare are ca cerinta pentru sociologie sa ofere analize obiective, stiintifice ale faptelor sociale si cea de-a doua orientare in care accentul este pus pe intelegerea in profunzime a sensurilor culturale, a perceptiilor subiective si a dinamicii intersubiective a comportamentului social.

  Precizari terminologice

   I.      Metoda

Din punct de vedere etimologic, termenul de metoda provine din grecescul methodos  care inseamna cale, drum sau mijloc de expunere.

Metoda reprezinta modul de cercetare, sistemul de reguli si principiile de cunoastere si de transformare a realitatii obiective; calea pe care o urmeaza procesul de cunoastere pentru elaborarea unor cunostinte despre realitate.

Orice metoda are un caracter normativ deoarece  ofera indicatii, reguli, procedee si norme asupra modului in care trebuie abordat obiectul cunoasterii.

Clasificarea metodelor

 

Metodele se pot clasifica dupa mai multe criterii:

  1. 1.      dupa criteriul temporalitatii:


metode transversale- urmaresc descoperirea relatiilor intre laturile, aspectele, fenomenele si procesele socioumane la un moment dat ( ex. observatia, anheta , testul sociometric)

metode longitudinale- studiaza evolutia fenomenelor in timp ( biografia, studiul de caz)

  1. dupa gradul de interventie a cercetatorului asupra obiectului de studiu:


metode experimentale- experimetul sociologic

metode cvasiexperimentale- ancheta, sondajul de opinie, biografia sociala

metode de observatie- studiul de caz, observatia

  1. 3.      dupa numarul unitatilor sociale luate in studiu:


v    metode statistice- permit investigarea unui numar mare de unitati sociale

ex. ancheta, sondajul de opinie, analizele statistico-matematice

  metode cazuistice- semnifica studiul integral al catorva unitati sau   fenomene socioumane- ex. biografia, studiul de caz, monografia sociala.

  1. 4.      dupa locul ocupat in procesul investigatiei:


metode de culegere a informatiilor- inregistrarea statistica, studiul de caz, ancheta;

metode de prelucrare a informatiilor-

metode de interpretare a datelor cercetarii- metoda comparativa, metoda interpretativa.

 

Regulile metodei sociologice

 

              Procesul de cercetare, activitatea de culegere si interpretare a datelor cercetarii este guvernat de mai multe reguli si principii. Printre principalele reguli se numara si:

a). – regula concretului- datorita faptului ca sociologia este stiinta pozitiva a faptelor sociale, ea trebuie sa porneasca de la concret, de la observarea nemijlocita a realitatii sociale;

b). – regula eliberarii de prejudecati- ca in cazul oricarei alte stiinte, cercetatorul  trebuie sa aiba o  atitudine obiectiva fata de realitatea sociala studiata; cercetatorul lucreaza cu judecati da fapt ( constatative, de existenta) si nu cu judecati de valoare ( evaluative) prin care apreciaza sau acorda semnificatie unui fapt social.

Emile Durkheim, in lucrarea Regulile metodei sociologice a stabilit o serie de principii ce stau la baza oricarei cercetari:

principiul obiectivitatii- intelegerea faptelor sociale ca lucruri;

v  caracterul specific al faptului social-orice fapr social este de natura normativa, exercitand asupra individului o actiune coercitiva, care conditioneaza integrarea lui in structurile sociale;

v  definirea riguroasa a notiunilor, categoriilor si principiilor utilizate in cercetarea sociologica;

v  necesitatea unei explicatii cauzale a fenomenelor sociale;

v  corelarea analizei unui fapt cu diversitatea fenomenelor sub care acesta se prezinta.

       II.           Tehnica

 

Termenul de tehnica provine din grecescul téhne care inseamna viclesug, procedeu si desemneaza un anumit instrument sau procedeu de inregistrare sau de interpretare a datelor rezultate dintr-o cercetare stiintifica. Este o operatie concreta de identificare sau utilizare a datelor realitatii in interesul cunoasterii.

Calsificarea tehnicilor

 

a)      – tehnici principale- observatia de teren, documentarea factica, experimentul social;

b)      – tehnici secundare- interviul, chestionarul, scalele, testele;

c)      - tehnici de sinteza- monografia, tehnica zonala.

III.      Procedeul reprezinta „maniera de actiune”, de utilizare a instrumentelor de  investigare.

    IV.      Instrumentele de investigare sunt materiale de care se foloseste cercetatorul pentru cunoasterea stiintifica a fenomenelor socioumane –ex. foaia de observatie, fisa de inregistrare.

Etapele investigatiei sociologice.

Cercetarea sociologica se prezinta ca un proces deosebit de complex care va cuprinde in desfasurarea sa cel putin 6 etape. Prima etapa a cercetarii o reprezinta fixarea scopului  acesteia respectiv a temei de cercetare. Aceasta va fi stabilita in functie de nivelul atins de cunoasterea sociologica in respectivul domeniu, de problemele ramase nesolutionate in cadrul teoriilor existente sau care nu si-au gasit o solutie corespunzatoare, precum si preocuparile si interesele teoretice ale echipei de cercetare si ale membrilor acesteia.

A doua etapa este  pre-ancheta care consta in documentarea temeinica a celui care initiaza cercetarea in legatura cu stadiul inregistrat de cunoasterea fenomenului de care se va ocupa initiatorul cercetarii. Va fi studiata astfel literatura de specialitate din domeniu, se vor analiza interpretarile date fenomenelor din sfera in care se va realiza investigatia si temeinica acestora, atentia concentrandu-se asupra unor cerinte explicative si a cauzelor care le-au determinat.

Prin parcurgerea intregii documentatii existente, cercetatorul isi formeaza o imagine de ansamblu asupra a ceea ce s-a facut si asupra a ceea ce trebuie sa se faca pentru a se realiza o explicatie integrala si solida a fenomenelor din domeniul respectiv.

A treia etapa va consta in stabilirea obiectivelor cercetarii, respectiv a problemelor ce trebuie urmarite si solutionate in cadrul cercetarii intreprinse. Aceste obiective decurg din tema sau scopul cercetarii. Fiind vorba de probleme ce urmeaza a fi solutionate de cercetare, cercetatorul va formula in legatura cu fiecare dintre ele anumite ipoteze explicative pe baza materialului studiat in cadrul pre-anchetei.

Orice ipoteza reprezinta o presupunere rationala in legatura cu cauzele, conditiile si legile fenomenelor avute in vedere. Pentru a intruni atributul unei ipoteze stiintifice aceste prim-pozitii trebuie sa intruneasca o serie de caracteristici si anume:

a)      fie testabile, adica sa poata fi supuse verificarii prin observatii si experimente;

b)      sa fie adecvate domeniului la care se refera;

c)      sa concorde cu explicatiile deja validate cu privire la respectivul domeniu.

Dupa parcurgerea acestor etape urmeaza elaborarea planului cercetarii care consta in ordonarea logica a obiectivelor vizate, in stabilirea activitatilor ce vor fi realizate pentru indeplinirea acestor obiective, a metodelor ce vor fi folosite in repartizarea sarcinillor concrete pe membrii echipei de cercetare.

Etapa urmatoare este aceea a punerii in aplicare a planului respectiv, a desfasurarii efective a cercetarii. Realizarea cercetarii are ca principal obiectiv colectarea de informatii privitoare la fenomenul impus investigatiei. Cercetarea se desfasoara pe baza planului dat, nu intotdeauna planul se respecta intocmai din cauza ca:

-          atunci cand se elaboreaza planul nu se cunosc toate aspectele cu care urmeaza a se confrunta cercetatorul pe teren, ori in masura in care intervin asemenea aspecte se impun corectari necesare ale palnului initial care inseamna atat detalierea obiectivelor cat si modificarea unora dintre ele.

-          in realizarea cercetarii, cei care o intreprind intampina de multe ori obstructiunea unor persoane care isi desfasoara activitatea in domeniul cercetat si care percep cercetarea intreprinsa ca un pericol la adresa sigurantei lor profesionale, de aceea li se cere cercetatorilor deosebit tact in relatiile cu persoanele cu functii de conducere din domeniile supuse investigatiei.

-          se contureaza noi ipoteze pe parcursul desfasurarii cercetarii, situatie ce impune inaintarea acesteia spre cautarea datelor care sa o confirme.

Urmeaza apoi etapa prelucrarii si interpretarii informatiilor colectate, etapa pe parcursul careia se procedeaza la ordonarea si sistematizarea acestor informatii si la utilizarea lor pentru a construi explicatii temeinice in legatura cu cele observate.

Ultima etapa a cercetarii este reprezentata de elaborarea rapoartelor de cercetare si comunicarea acestora. Comunicarea se realizeaza sub forma comunicarilor stiintifice, a articolelor de specialitate precum si a unor monografii de sine statatoare. Scopul unei asemenea comunicari este acela de a supune rezultatele cercetarii, analizei specialistilor in domeniul in care urmeaza sa se pronunte asupra validitatii acestor rezultate.

Tehnici de cercetare sociologica.

 

 

A. Observatia sociologica – observatia stiintifica este o metoda generala de cunoastere utilizata in toate stiintele si ea consta in cercetarea sistematica a realitatii ce face obiectul fiecarei stiinte. Observatia stiintifica se deosebeste de observatii obisnuita prin urmatoarele:

- se realizeaza pe baza unei anumite ipoteze explicative;

- se desfasoara pe baza unui plan riguros conceput;

- are un caracter sistematic.

Observatia presupune contactul nemijlocit al cercetatorului in realitatea investigata si ea consta in urmarirea acestor relitati cu ajutorul organelor de simt. Si in sociologie este practica observatia stiintifica care se realizeaza in 2 forme: ca observatie indirecta si ca observatie directa. Se recurge la observatia indirecta atunci cand cercetatorul nu poate intra in relatii directe cu realitatea pe care o cerceteaza ( ca in cazul realitatilor sociale din trecut) situatie care va proceda la studiul documentelor privitoare la respectivele realitati.

Observatia directa reprezinta observatia propriu-zisa care se poate desfasura la randul ei tot sub 2 forme: ca observatie externa si ca observatie interna.

Observatia din exterior se realizeaza atunci cand cercetatorul nu se integreaza in viata comunitatii cercetate, situandu-se pe pozitia observatorului de afara. El urmareste atent ceea ce se intampla dar nu intervine in nici un fel in desfasurarea realitatilor observate.

In cazul observatiei din interior cercetatorul se integreaza in grupul social investigat, participand la activitatile acestuia. Aceasta forma de observatie presupune stabilirea unor relatii de conlucrare dintre cercetator si membrii grupului social si succesul ei este conditionat de respectarea mai multor conditii.

Mai intai cercetatorul sa nu caute sa iasa in relief in cadrul actiunilor la care participa, ci sa se straduiasca sa fie asemenea tuturor membrilor comunitatii. Procedand astfel el castiga increderea grupului social investigat care nu va manifesta nici o retinere fata de persoana cercetatorului, comportandu-se in mod firesc si atunci cercetatorul poate sa surprinda realitatea asa cum este ea.

Acest fel de observatie a fost realizat pe scara larga in Romania in perioada interbelica de catre Scoala Monografica de la Bucuresti condusa de Dumitru Gusti. Cercetarea pe baza observatiei participative este foarte eficienta dar in acelasi timp si foarte costisitoare. De asemenea ea prezinta si riscul ca participarea cercetatorului la viata comunitatii sa devina atat de puternica incat acesta sa stearga spiritul de obiectivitate stiintifica si sa adopte pozitia de partizanat fata de fenomenele observate. Ori sarcina cercetatorului trebuie sa ramana aceea de a consemna ceea ce observa si nu de a lua pozitii pro sau contra in legatura cu cele observate.

B. Ancheta sociologica.

 

Aceasta reprezinta o tehnica de cercetare specifica sociologiei si se realizeaza cu precadere cu ajutorul chestionarului sociologic si al interviului. Ancheta sociologica are ca scop cunoasterea realitatii faptice din diverse domenii ale socialului precum si a opiniilor si atitudinilor membrilor diferitelor grupuri sociale. Pe baza cunoasterii acestor 2 elemente, ancheta sociologica poate previziona asupra comportamentului de viitor al respectivelor grupuri.

B.1 Chestionarul sociologic.

 

Este instrumentul cel mai utilizat in ancheta sociologica si el consta dintr-un set de intrebari formulate in scris si ordonate in mod logic, care se refera la anumite aspecte ale vietii sociale. Calitatea cercetarii realizate cu ajutorul chestionarului depinde in primul rand de calitatea intrebarilor acestuia, sociologii apreciind ca ancheta nu poate fi mai buna decat intrebarile continute de chestionar.

In elaborarea chestionarului sociologic se procedeaza in felul urmator: mai intai se stabileste tema investigatiei, dupa care se vor identifica aspectele ce decurg din aceasta tema si se va fixa locul fiecaruia in cadrul domeniului investigat. In functie de aspectele urmarite se vor formula intrebari clare si precise, se va proceda apoi la ordonarea logica a intrebarilor formulate. Odata intocmit,chestionarul va pre-testat, adica va fi administrat unui numar redus de persoane pentru a raspunde la intrebarile pe care le contine.

Din analiza raspunsurilor date cercetatorul poate sa-si dea seama daca intrebarile sunt intelese de catre cei ce urmeaza sa raspunda, daca sunt clar formulate si daca pe baza lor se pot obtine raspunsuri concludente. Pe baza concluziilor desprinse in urma pretestarii se procedeaza la imbunatatirea chestionarului.

In elaborarea oricarui tip de chestionar, cercetatorul trebuie sa tina seama de nivelul de pregatire a celor ce urmeaza sa raspunda, de maniera in care se poate trezi interesul respondentilor pentru a completa chestionarul precum si de conditiile de coerenta logica, claritate si inteligibilitate.

Importanta este apoi si dimensiunea chestionarului, deoarece de aceasta va depinde timpul necesar pentru completarea lui. Experienta acumulata pana in prezent de cercetarea realizata pe baza de chestionar evidentiaza ca timpul destinat completarii sale depinde in primul rand de imprejurarile in care se administreaza chestionarul.

Astfel chestionarele inmanate in magazin, pe strada, la iesirea din centrul de votare nu trebuie sa necesite pentru completare un interval de 5-10 minute. Acelasi interval de timp va fi respectat si in cazul chestionarelor la care se solicita raspunsul prin telefon. Daca chestionarul se administreaza la domiciliu sau la locul de munca al respondentilor, atunci el poate fi dimensionat pentru a putea fi completat intre 30 si 60 de minute, dar in nici un caz nu va trebui sa depaseasca termenul de 60 de minute.

Corectitudinea informatiilor colectate cu ajutorul chestionarului este conditionata de modul in care sunt abordati viitorii respondenti, de increderea pe care o inspira operatorul care administreaza chestionarul si de abilitatile de comunicare ale acestuia. Cei abordati pentru a completa chestionarul vor reactiona negativ daca persoana operatorului nu inspira incredere sau daca acesta nu stie cum sa li se adreseze.

Intervine apoi seriozitatea operatorului caruia ii este interzis sa administreze chestionarul altor persoane decat celor care sunt incluse in esantion. Pentru sporirea sanselor de completare a chestionarului de catre toti cei carora le este destinat, se presupune ca chestionarul sa reprezinte interes si aceasta conditie va fi indeplinita atat prin natura temei investigate cat si prin maniera de formulare a intrebarilor.

Experienta arata ca si in cazul  chestionarelor mai extinse  completarea acestora se poate face  integral daca prezinta interes pentru respondenti. Intrebarile unui chestionar se deosebesc dupa mai multe criterii:

            a) dupa rolul pe care il au in cadrul chestionarului:

-          intrebari introductive menite sa formalizeze respondentul cu subiectul investigatiei, sa trezeasca interesul acestuia.

-          intrebari de trecere spre continutul propriu-zis al chestionarului

-          intrebari filtru care nu permit trecerea la intrebarile urmatoare daca nu s-a raspuns la intrebarea anterioara

-          intrebari bifurcate care directioneaza spre intrebarile urmatoare in functie de raspunsul dat la aceasta intrebare

-          intrebari de control cu rolul de a verifica daca respondentul a inteles sensul intrebarilor anterioare si daca raspunsurile date pana atunci sunt sincere

-          intrebari de identificare prin care se cere respondentului sa mentioneze sexul, varsta, studiile, zona de domiciliu pentru a stabili grupul social carui ii apartine respectivul respondent

Asemenea de intrebari se plaseaza intotdeauna la sfarsitul chestionarului explicandu-se totodata ratiunea introducerilor pentru a evita suspiciunile celui care completeaza chestionarul.

b) dupa forma intrebarilor si posibilitatile de raspuns se impart in:

-          intrebari standard sau inchise( da, nu, nu stiu sau foarte mult, putin, foarte putin,deloc)

-          intrebari care contin raspunsuri posibile

-          intrebari deschise care dau posibilitatea respondentului sa formuleze el insusi raspunsul si sa dea propriile explicatii.

Cat priveste clasificarea chestionarelor, acestea se disting in functie de continutul informatiilor vizate in: chestionare de date factuale si chestionare de opinie. Primele se mai numesc si chestionare administrative si ele sunt lansate de catre institutiile administrative publice pentru cunoasterea diferitelor realitati sociale( structura populatiei, varste, sexe, profesii, avere, nivelul de pregatire,etc.), un astfel de chestionar il reprezinta cel administrat cu prilejul recensamantului populatiei. Cele mai folosite chestionare administrative sunt chestionarele statistice cu ajutorul carora se colecteaza de catre institutul central de statistica toate informatiile privitoare la viata economica, culturala, politica, religioasa, etc.

Chestionarele de opinie au ca scop cunoasterea opiniilor si atitudinilor respondentilor fata de anumite realitati sociale iar prin intermediul lor si cunoasterea realitatilor la care se refera aceste opinii.

Dupa intinderea si diversificarea informatiilor colectate chestionarele se impart in:

-          chestionare speciale care se limiteaza la informatii dintr-un singur domeniu

-          omni... care colecteaza informatii din mai multe domenii

In cazul chestionarului de opinii, reusita anchetei desfasurate cu ajutorul acestora este conditionata decisiv de modul in care se realizeaza esantionarea si de caracterul reprezentativ al esantionului. Prin esantion  se intelege grupul de persoane selectat pentru a raspunde la chestionar. In raport cu numarul populatiei investigate esantionul este de dimensiuni foarte mici, dar acesta nu reprezinta un obstacol in calea obtinerii unor informatii foarte corecte.

Potrivit reprezentantilor institutului Gallup, la o populatie ca a S.U.A. de peste 200 milioane locuitori, un esantion de 100 de persoane da o marja de eroare de 15%, la 200 de persoane marja de eroare scade la 5%, la un esantion de 10000 de persoane marja de eroare scade la 1,5%.

Prin urmare legile statisticii sunt cele care determina relatia dintre domeniile esantionului si corectitudinea evaluarilor. Pentru ca esantionul sa fie cat mai reprezentativ se recomanda urmatoarea procedura:

a)                           stabilirea universului anchetei sociologice adica a dimensiunilor populatiei supuse investigatiilor;

b)                          elaborarea modului teoretic al structurii populatiei pe diverse criterii: varsta, sex, profesii,etc.;

c)                           stabilirea in functie de dimensiunea populatiei investigate si a celei situate in esantion ;

d)                          stabilirea dimensiunilor sub-esantioanelor in functie de ponderea pe care o are fiecare  grup social in ansamblul populatiei;

e)                           selectarea preponderent aleatorie a personalului din esantion, aceasta metoda de selectare oferind sanse teoretice egale pentru fiecare membru al populatiei spre a fi inclus in esantion.

Chestionarul este cel mai ieftin mijloc de investigare sociala si cu ajutorul lui se pot recolta si prelucra intr-un interval relativ mic de timp informatii dintre cele mai diverse si intr-un volum foarte mare. Pentru administrarea chestionarului nu este necesara intotdeauna deplasarea operatorului la domiciliul sau locul de munca al respondentului, in prezent folosindu-se chestionarele trimise prin posta sau publicatii in ziare.

Corectitudinea informatiilor dobandite pe baza chestionarului este asigurata daca se respecta conditiile privitoare la calitatea intrebarilor, la selectarea esantioanelor, la modul de lucru al operatorilor cu respondentii.

B. 2 Interviul – reprezinta o modalitate de investigare sociologica asemanatoare cu chestionarul, in sensul ca se realizeaza tot pe baza de intrebari, dar se deosebeste de chestionar prin forma orala de adresare a intrebarilor si de formularea raspunsurilor.

Interviurile se impart in 2 categorii:

a)      interviuri formale- se realizeaza pe baza unei liste de intrebari, comunicata din timp celui intervievat dupa care are loc intalnirea dintre acesta si persoana care ii ia interviul, el raspunzand oral la intrebarile care ii sunt adresate de catre intervievator. Aceasta forma se foloseste indeosebi in cadrul personalului cu functii publice importante.

b)      interviuri informale – se realizeaza pe baza intrebarilor pe care cel care ia interviul le adreseaza in momentul intalnirii cu cel intervievat, dandu-se impresia ca asemenea intrebari ar fi fost concepute chiar in momentul respectiv. In realitate intervievatorul are stabilite din timp intrebarile pe care le va adresa, dar maniera in care le formuleaza da impresia de spontanietate.

Interviul prezinta fata de chestionar o serie de avantaje si anume:

a)      caracterul mult mai flexibil al intrebarilor, in sensul ca aceeasi intrebare poate fi reluata daca nu a fost inteleasa de catre intervievat sau daca nu s-a obtinut un raspuns multumitor;

b)      este asigurata posibilitatea de a se obtine raspunsuri la toate intrebarile ce sunt adresate intervievatului;

c)      se ofera si posibilitatea extinderii intrebarilor.

In acelasi timp interviul va prezenta si o serie de dezavantaje si anume:

a)      este mai costisitor decat chestionarul;

b)      exista riscul incadrarii cond. anonimatului celui investigat;

c)      exista si posibilitatea deturnarii sensului informatiei obtinute prin interviu.


No comments:

Post a Comment