Pages

Elemente de sociologie a colectivitatii.

Capitolul IIElemente de sociologie a colectivitatii

 

Familia ca grup social

 

In sens larg, familia este un grup social ai carui membri sunt legati prin raporturi de varsta, casatorie sau adoptie si care traiesc impreuna, coopereaza sub raport economic si au grija de copii.

In sens restrans, familia este un grup social format dintr-un cuplu casatorit si copiii acestuia.

Casatoria poate fi definita ca o modalitate acceptata la nivel social prin care doua sau mai multe persoane constituie o familie. Casatoria poate comporta un aspect:

  1. juridic;

  2. religios.


Prin cele doua aspecte se ajunge la recunoasterea sociala a familiei.

In toate societatile putem identifica ceea ce sociologii si antropologii numesc nucleul familial( format din 2 adulti si copiii acestora, fie adoptati sau biologici) si familia largita( familia extinsa) ce poate include si frati, surori, bunici, etc. pe langa membrii de baza ai familiei nucleu.

In societatile occidentale, casatoria si familia este asociata cu monogamia( intemeirea unei familii rezulta din casatoria unui barbat cu o singura femeie).

In alte tari , precum in cele arabe, poligamia este frecvent intalnita ( un sot poate avea mai multe sotii in acelasi timp).

    Tipuri de poligamie:

-          poliginia- un barbat poate fi casatorit cu mai mult de o femeie in acelasi timp;

-          poliandria-o femeie poate avea 2 sau mai multi soti simultan.

Antropologul Peter G. Murdock( 1949) a subliniat faptul ca familia nucleara este universala, permitand realizarea a 4 functii esentiale:

-          biologica- reprezinta o dimensiune esentiala a familiei; sexualitatea este asociata     cu dragostea si din punct de vedere juridic, ea se poate „consuma” numai in cadrul cuplului familial; afectivitatea este principala trasatura prin care familia se deosebeste de alte grupuri sociale;

-          economica- cuprinde mai multe componente:

a). productie;

b). profesionalizarea descendentilor ( investitie in educatia copiilor);

c). generare si gestionare a unui buget comun.

-    reproductiva- doar in cadrul familiei iau nastere alti potentiali intemeitori de

familie;

-    educationala- famila este una dintre pricipalele institutii socializatoare ale

societatii;

- in cadrul familiei, copilul isi insuseste normele si valorile sociale si

devine apt pentru a  avea relatii cu ceilalti membri ai societatii.

      Socializarea in familie are mai multe componente:

1.  cognitiva- copilul dobandeste deprinderi si cunostinte necesare actiunii sale ca viitor

adult;

  1. normativa- i se transmit copilului principalele norme si reguli sociale;

  2. creativa- se formeaza capacitatea de gandire creatoare prin stimularea imaginatiei;

  3. psihologica- se dezvolta afectivitatea necesara relationarii cu parintii, cu viitorii


parteneri, cu proprii copii si alte persoane.

Socializarea din cadrul familiei este esentiala pentru integrarea sociala a copiilor. Ea este convergenta cu normele si valorile promovate la nivel societal.

 

          Relatii in familie

 

Relatiile din cadrul familiei pot fi reduse la cateva categorii;

-          relatii dintre soti- reglementate prin casatorie sau consens;

-          relatii dintre parinti si copii;

-          relatii dintre descendenti( copiii cuplului);

-          relatii de rudenie dintre membrii cuplului familial si alte persoane.

Familia este un complex de roluri si statusuri sociale. Partenerii aceluiasi cuplu familial se raporteaza unul la celalalt prin rolul si statusul de sot, sotie si fata de copiii lor isi exercita rolul de parinti.

In societatea contemporana, doar casatoria civila are implicatii de ordin juridic. De cele mai multe ori, nici casatoria religioasa nu se mai poate oficia daca nu este precedata de cea civila.  La baza casatoriei sta liberul consimtamant si egalitatea in drepturi a sotilor. Pe langa motivatiile afective, in casatorie mai intervin si alte tipuri de motivatii: economice, clasiale, culturale, etc. casatoria poate fi homogama, adica are loc intre indivizii cu trasaturi similare din punct de vedere economic, statusuri sociale similare sau identice. Homogamia s-a diminuat in a doua jumatate a secolului al XX-lea cand locul i-a fost luat de exogamie ( casatorii ce au loc intre persoane cu statusuri sociale diferite). Cu toate acestea, homogamia ramane inca definitorie pentru majoritatea cuplurilor.

 

Tipuri de structuri familiale

 

Caracterizarea structurilor familiale poate fi facuta in raport cu doua criterii:

  1. cantitativ- numarul si reteaua de statusuri si de roluri familiale;

  2. calitativ- diviziunea rolurilor in cadrul familiei si modul de exercitare a autoritatii.


Din punct de vedere numeric exista familii extinse ce reunesc mai multe nuclee familiale si implicit mai multe generatii si familii nucleare formate din soti si copiii acestora.

Din punct de vedere al numarului descendentilor( copiilor), familiile difera de la o societate la alta si de la o clasa sociala la alta.

Din punct de vedere al rolurilor, exista familii complete formate din sot, sotie si copii dar si familii monoparentale( incomplete) rezultate in urma descompletarii( divort, deces), sau a inexistentei din punct de vedere juridic al unui parinte.

Din punct de vedere al numarului generatiilor prezente in familie, exista familii cu o generatie( asa numitele familii sau cupluri sterile formate in exclusivitate numai din cei doi soti), familii cu 2 generatii, cu 3 sau cu 4 generatii.

Structura statusurilor si a rolurilor dintr-o familie cuprinde urmatoarele situatii: sot, sotie, tata, mama, frate, sora, bunic, bunica.

Exercitarea rolurilor din familie este rezultatul unui proces de invatare sociala. Copiii vor exercita la randul lor rolul de sot, sotie, mama, tata invatate de la parinti sau datorita altor factori externi( institutii, presa, tv).

Structura grupurilor familiale poate fi perceputa si din perspectiva raporturilor de autoritate. ( dreptul unei persoane de a influenta alte persoane pe baza statusurilor pe care le detine).

a).- familii cu structura autoritara- barbatul are autoritate deplina asupra membrilor din familie si mediaza legatura acesteia cu comunitatea);

b).- familie cu structura egalitara- cei doi parteneri au drepturi si autoritate egala.

 

        Disfunctiile din cadrul familiei

 

Aceste disfunctii devin evidente in conditii de divort, abandon familial, violenta domestica sau delincventa juvenila.

Principalele surse de tensiuni si conflicte din cadrul familiei provin din:

-          gelozie ( irationala)- aceasta poate duce la pierderea increderii in partener si la distrugerea comunicarii);

-          banii- sunt, de obicei, un mijloc de dominare familiala;

-          diferentele cu privire la modul de crestere a copiilor;

-          insatisfactia sexuala- duce la inselarea partenerului sau a partenerei;

-          diviziunea rolurilor;

-          rolul legaturilor de rudenie;

-          alcoolul;

-          violenta.

Incepand cu anii `70 ai secolului XX, modelele alternative de comuniune familiala s-au extins, aparand:

-          celibatul- atunci cand doua persoane nu stau impreuna dar intre ele poate exista o relatie, de cele mai multe ori, sexuala;

-          coabitarea consensuala( „concubinaj”)- in cadrul acestei forme de comuniune nu exista relatii juridice intre parteneri dar cu toate acestea pot forma un cuplu de tipul familiei nucleare; in unele cazuri poate fi o forma de coabitare premaritala, iar in altele, un mod de viata pe termen lung sau definitiv.

Familia este, in toate societatile cunoscute, principalul agent de transmitere culturala.

No comments:

Post a Comment