HIV/SIDA

HIV/SIDA
a.Etiologie
Infecţia HIV este determinată de Virusul Imunodeficientei Umane. HIV (HIV - Human Immunodeficiency Virus), care face parte din familia Retroviridae , genul Lentivirus. Virusul HIV se subdivizează în două tipuri: HIV-1 şi HIV-2 care se deosebesc structural şi antigenic.
Viabilitatea virusului HIV:
1. sensibil în mediul exterior;

2. se distruge uşor la aplicarea  dezinfectanţilor chimici cunoscuţi (hipoclorid de sodiu 0,5%, alcool etilic 70%.);
3. sensibil la iradierea ultravioletă solară şi artificială,
4. la uscarea plasmei la temperatura 23-27°C activitatea virală se menţine 7 zile;
5. la 30°C – se distruge peste 3 zile; la 55°C – peste 5 ore;
6. în mediul lichid la temperatura camerei activitatea se menţine pînă la 15 zile;
7. în plasma şi spermă congelată este viabil  mulţi ani;
8. la 56°C – se inactivează în 30 minute, la 70-80°C – în 10 minute;
9. la prelucrarea cu alcool etilic 70% - se inactivează în 1 minut;
b. Mod de transmitere
        HIV se transmite atunci cand o persoana intra in contact cu sangele, sperma sau secretii vaginale ale unei persoane infectate.
Caile de transmitere sunt:
- contact sexual
- derivate de sange (parenterala)
- transmitere verticala de la mama
1.Contactul sexual
            Prin contact sexual virusul poate intra in organism printr –o discontinuitate a peretului vaginului, rectului, uretrei, cavitatii bucale. 75-80% din totalul cazurilor de HIV/SIDA au ca model de transmitere contactul sexual.
Sangele infectat cu HIV poate fi transmis atunci cand o persoana:
- Foloseste in comun ace, seringi, materiale folosite la injectarea ilegala de droguri sau steroizi
- Se inteapa accidental cu un ac sau un obiect ascutit contaminat cu HIV
Contact sexual neprotejat cu o persoana infectata sau cu cineva al carui status HIV este necunoscut, prezenta unei alte boli cu transmitere sexuala ca sifilisul, herpesul genital, infectiile cu gonoreea tind sa creasca susceptibilitatea de achizitionare a infectiei cu HIV prin contact sexual cu un partener infectat.
2.Transmiterea pe cale parenterala
              Prin acest mod de transmitere sunt afectate in principal trei grupe de risc: consumatorii de droguri pe cale intravenoasa, hemofilici si recipientii de sange contaminat. La aceste grupe majore, se adauga grupe secundare de risc cum ar fi personalul medical, din anumite sectoare. Introducerea screeningului obligatoriu si a anticorpilor anti- HIV la donatorii de sange ( din 1985 pentru tarile occidentale si in 1990 pentru Romania) a redus considerabil riscul de infectare prin transfuzii de sange integral.
3. Transmiterea verticala de la mama infectata cu HIV la produsul de conceptie este evaluata la 12-30% dintre mame
Riscul de transmitere verticala a fost asociat cu:
- Factori materni : nivelul scazut de celule CD4+ si de anticorpi neutralizati, incarcatura virala plasmatica mare, transfuzii de sange.
- Factori perinatali :varsta gestationala, tipul nasterii, travaliul. Femeia infectata poate transmite virulu la fat in timpul nasterii sau in timpul alaptarii la san.
c. Simptomatologie
             Incubatia este variabila, mai scurta dupa transmitere prin sange (1-3 luni), mai lunga dupa transmitere sexuala (10-14 luni), in cazul infectiei asimptomatice, durata de la stadiul de infectat pana la seropozitivitae , ceea ce atesta contagiozitatea , este de 6-12 saptamani. Infectia HIV evolueaza in mai multe satdii. Stadializarea este facuta pe baza unor virusi si pe inacarcatura virala (cantitatea de virus din sange).
           Primele manifestari clinice ale infectiei HIV se instaleaza de obicei acut, sugerand o boala virala, simptome grupate in asa numitul sindrom retroviral acut ; adeseori simptomele ale altor infectii virale cum ar fi gripa sau mononucleoza.
             Simptomele sindromului retroviral acut pot fi:
- Colici abdominale, greturi , varsaturi, diaree, febra, dureri musculare si articulare.
- Marirea de volum a ganglionilor de la nivelul gatului, axilei si abdomenului, eruptii cutanate, scadere ponderala.
Aceste prime simptome pot fi de la usoare la severe si de obicei dispar dupa 2-3 saptamani.
d. Stadializarea infectiei HIV/SIDA
1. Perioada de infectie latenta, asimptomatica (starea de purtator sanatos cronic).
Stadiul initial
           Perioada de incubatie, timpul scurs de la infectia cu virusul HIV si pana la aparitia primelor simptome, poate varia de la cateva zile la cateva saptamani. In acest prim stadiu al infectiei, sunt comune simptome asemanatoare gripei, simptome grupate in asa numitul sindrom retroviral acut. Adeseori simptomele acestui sindrom sunt gresit catalogate ca simptome ale infectiilor virale, cum ar fi gripa sau mononucleoza infectiasa (determinata de virusul Ebstein- Barr ).Aceste prime simptome pot fi de la usoare la severe si de obicei dispar spontan dupa 2-3 saptamani.
       Perioada de latenta clinica ce urmeaza fazei acute se poate prelungi pana la aproximativ 10 ani in absenta tratamentului. Infectia este recunoscuta in primul rand prin examene de laborator, care demonstreaza scaderea limfocitelor TCD4+ si inversia raportului celulelor TCD4 helper/TCD8 superioare ca prezenta  a seroconversiei. La unii pacienti asimptomatici se poate observa o limfocitopenie generalizata persistenta.Ganglionii au diametru de 1 cm., cu localizare preferentiala in zonele cervicale posterioare.
2. Perioada de stare
      Dupa infectia HIVse poate trai multi ani fara nici un semn de boala. Cand simptomele reapar, ele pot fi vagi si greu de descris (desi unii oameni acuza oboseala sau dureri cu diverse localizari). Medicul specialist poate suspecta infectia HIV daca simptomele persista sau daca nu poate fi identificata o cauza a simptomelor .
De asemenea se poate suspecta infectia HIV in prezenta urmatoarelor simprome:
- Stari confuzionale
- Diaree sau alte modificari de tranzit intestinal (constipatie/diaree)
- Dificultate de concentrare
- Tuse uscata
- Fatigabilitate
- Febra
- Lipsa poftei de manare
- Ulceratii la nivelul mucoase bucale
- Modificari ale unghiilor
- Transpiratii nocturne
- Cresterea in volum a ganglionilor la nivelul gatului , axilei si abdomenului
- Disfagie
- Tulburari de personalitate
- Infectii repetate cu virusul Herpex Simplex
- Respiratie dificila
- Parestezii, amorteala, slabiciune la nivelul pembrelor
- Scadere inexplicabila in greutate
- Afte.
In plus , infectia HIV poate fi suspectata la o femeie atunci cand aceasta prezinta cel putin unul din urmatoarele simptome:
- Mai mult de trei episoada de infectii vaginale micotice pe an, infectii care nu au legatura cu folosirea de antibiotice
- Boala inflamatorie pelvina recurenta
- Test Babes-Papanicolau anormal sau cancer de col uterin
ncarcatura virala se amplifica, iar deficientele imune se accentuaza.
3. Stadiul final  Corespunde stadiului de SIDA instalata, iar clinic se inregistreaza:
1. Febra persistenta cu scadere in greutate fara cauze aparente (10%).
2. Aparitia infectiilor oportuniste cu agenti bacterieni, virali, sau paraziti care la gazdele normale nu determina imbolnaviri sau determina forme de boala controlabile, manifestarile oportuniste apar cand limfocitele TCD4+ scad sub 200/mm3, unele dintre acestea se asociaza cu infectia HIV in fazele timpurii de boala (herpesul).
3. Neoplaziile din timpul sarcomului Kaposi, leucoplazia cu celule paroase  survine devreme, fiind uneori primul indicator de infectie HIV.
4. Tulburari neurologice, ca manifestari tarzii ce debuteaza cu : deficite de concentrare, cognitive, de memorie, disfunctii motorii, agitatie psihomotorie.
          Evolutia infectiei HIV este constant letala, durata medie a bolii fiind de 10 ani, cu  variatii de supravietuire intre pacienti. Intr-un studiu efectuat la San Francisco, s-a constatat ca unii indivizi infectati cu HIV si monitorizati au ramas asimptomatici peste 10 ani , iar 12% au prezentat valori ale limfocitelor TCD4+ la cote normale.
e. Diagnostic:
       Faptul ca infectia HIV/SIDA nu produce adesea nici un simptom imediat, infectia se depisteaza in principal prin testarea sangelui pentru prezenta anticorpilor impotriva HIV/SIDA. Acesti anticorpi nu ating niveluri decelabile in general decat dupa 1-3 luni de infectie, si se poate intampla sa dureze sase luni pana ce nivelul lor poate fi detectat prin teste standard.
Testele ELISA si Western Blot (imunoblot)- SPECIFICE BOLII.